Tribunalul Argeș a obligat pârâții Jurnal C&G SRL, Crângeanu Alina și Grigore Gabriel să solicite scuze. NE CEREM SCUZE!

Dosar nr. 15329/280/2018
ROMÂNIA – TRIBUNALUL ARGEŞ * – SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2212/2020
Şedinţa publică de la 01 Octombrie 2020

Tribunalul constituit din: PREŞEDINTE Ruxandra Vişinoiu
Judecător Sonia Ionela Ţînţu
Judecător Dumitru Cristian Bogdan
Grefier Roxana-Elena Danciu

S-au luat în examinare, pentru solutionare, apelurile declarate de reclamantii Chiriloiu Armand şi Chiriloiu Alina Elena şi de pârâtii SC JURNAL C & G SRL, Crangeanu Alina şi Grigore Gabriel, împotriva sentinţei civile nr 3366/22.05.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, având ca obiect pretenţii + OBLIGATIA DE A FACE.
Dezbaterile asupra apelurilor au avut loc la data de 17.09.2020 si sunt consemnate în încheierea de amânare a pronunţării de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie.

(*operator de date cu caracter personal nr. 5085 şi 5596 2.)

TRIBUNALUL
Asupra apelurilor de față:

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti la data de 8 octombrie 2018, sub nr. 15329/280/2018, reclamanţii Chiriloiu Armand şi Chiriloiu Alina Elena au solicitat în contradictoriu cu pârâţii: SC JURNAL C & G SRL, Crangeanu Alina şi Grigore Gabriel, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor, în solidar, la plata sumei totale de 150.000 lei (câte 75.000 lei pentru fiecare), cu titlu de daune morale; obligarea pârâţilor la plata dobânzii legale aferente sumei totale de 150.000 lei, la nivelul ratei dobânzii de politică monetară stabilită de BNR de 6,50% / an (2,50% conform indicatorilor de politică monetară publicaţi de Banca Naţională a României + 4 procente conform art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar şi conform art. 1.489 alin. (1) C.civ.), diminuată cu 20%, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la data plăţii efective; obligarea pârâţilor la ştergerea de pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi de pe conturile de facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” a tuturor articolelor referitoare la reclamanţi; obligarea pârâţilor să publice pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe conturile de facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” scuze şi hotărârea definitivă pe care instanţa urmează să o pronunţe în cauză; obligarea pârâţilor să publice scuze şi hotărârea judecătorească definitivă în cel mult trei zile de la comunicare şi să menţină articolul cel puţin 30 de zile atât în ziarul tipărit Jurnal de „Argeş C&G cât şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe cele două conturi de facebook, respectiv Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore; obligarea pârâţilor, în solidar, să publice hotărârea de condamnare, pe cheltuiala lor, în presa scrisă, într-un cotidian de largă răspândire în judeţul Argeş, altul de Jurnal de Argeş C&G; obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamanţii a cheltuielilor ocazionate de prezentul demers judiciar.
În motivare, reclamantul Chiriloiu Armand a arătat că îndeplineşte funcţia de director în cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva – Direcţia Silvică Argeş, începând cu anul 2012. In cursul anului 2018, pârâta Crângeanu Alina a publicat, în ziarul tipărit Jurnal de Argeş C&G, mai multe ştiri false cu privire la activitatea sa profesională, averea şi relaţiile de familie, respectiv cu privire la pretinsa săvârşire a unor infracţiuni.
Reclamanta Chiriloiu Alina a arătat că îndeplineşte funcţia de inginer în cadrul Ocolului Silvic Piteşti, începând cu anul 2012. In cursul anului 2018, pârâta Crângeanu Alina a publicat, în ziarul tipărit Jurnal de Argeş C&G, mai multe ştiri false cu privire la activitatea sa profesională, averea şi relaţiile de familie, respectiv săvârşirea de către aceasta a unor pretinse infracţiuni. Ştirile care au apărut în ziarul tipărit au fost publicate şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe contul de facebook Jurnal de Argeş C&G. De asemenea, Grigore Gabriel, redactorul şef al ziarului Jurnal de Argeş C&G, a preluat pe contul său personal de facebook „Gabriel Grigore” toate aceste ştiri false.

Astfel, în numărul 1257 al ziarului tipărit şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro, apărute în data de 21 august 2018, a fost publicat articolul semnat de pârâta Crângeanu Alina cu titlul: „Avem actele! Chiriloiu a vândut terenul „combinat” de soţia sa pe Transfăgărăşan„ (Anexa nr. 2). Articolul a fost publicat şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G (Anexa nr. 3) şi Gabriel Grigore.
Menţionează că, în cuprinsul acestui articol se arată că: „Săptămâna trecută, Jurnalul de Argeş v-a prezentat în facsimil cele două titluri de proprietate (din 2003 şi 2004), graţie cărora două halci de pădure, una de 1,81 hectare şi cealaltă de 10 hectare, au fost mutate de către Comisia locală de fond funciar Arefu (pe motiv de … amplasamente ocupate), fix pe Transfăgărăşan, în zona cu maxim potenţial turistic de la Capra. Reamintim că în ambele situaţii firele duc către familia actualului şef al Direcţiei Silvice Argeş, Armand Chiriloiu, cel care, potrivit declaraţiei de avere, posedă mai multe terenuri în mirifica zonă Arefu, pe care le împarte, gentil, cu soţia şi colega sa de serviciu, Alina. In acest an, cei doi au vândut cu 11.000 euro (preţ de notariat) una dintre parcelele obţinute de la proprietara din Rădăuţi, căreia, culmea, Alina Chiriloiu i-a întocmit cererea de reconstituire a dreptului de proprietate şi tot ea i-a şi aprobat-o, abuziv, după ce s-a introdus de una singură, fără drept, în Comisia locală de fond funciar Arefu. Printr-un drept la replică tardiv şi tupeist, şeful Direcţiei Silvice Argeş zice că sentinţa penală pe numele soţiei este casată de 8 ani.

In speţa legată de o anume Rodica Trelea, din Rădăuţi, se vorbeşte de o suprafaţă de 10 hectare mutate pe Transfăgărăşan, în punctul Capra şi în care apare direct implicată Alina Chiriloiu. Ea a fost cercetată pentru abuz în serviciu şi condamnată în 2007, în primă instanţă, la 3 ani de închisoare de Judecătoria Curtea de Argeş. Iar condamnarea s-a dat tocmai pentru că soţia şefului de la silvic a semnat în calitate de membru al Comisiei locale de fond funciar Arefu, pentru retrocedarea celor 10 hectare de teren respectivei Rodica Trelea. În cele din urmă, hotărârea Judecătoriei Curtea de Argeş, prin care Alina Chiriloiu a fost condamnată la 3 ani de puşcărie, a fost sucită de instanţa superioară, care a spălat-o de păcate pe soţia şefului peste pădurile Argeşului.

In rechizitoriu se scrie cum a pus umărul Alina Chiriloiu la afacere.
Insă este clar ca lumina zilei că fără Alina Chiriloiu cele 10 hectare de teren nu ar fi putut fi transferate tocmai în zona Vidraru, unde pădurea este de 100 de ori mai valoroasă! Vă spunem acum şi care este motivul pentru care Alina Chiriloiu a riscat să meargă la puşcărie pentru Trelea Rodica, o persoană cu domiciliul în Rădăuţi. Conform rechizitoriului din 2007 al Parchetului de pe lângă judecătoria Curtea de Argeş, care a şi dispus urmărirea penală a soţilor Chiriloiu, în acest dosar „cererea numitei Trelea Rodica de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10 hectare de teren cu vegetaţie forestieră care a fost discutată şi aprobată în şedinţa din 22 mai 2002 a Comisiei locale de fond funciar fusese formulată în numele numitei Trelea Rodica de către învinuita Chiriloiu Alina-Elena, motiv pentru care cu atât mai mult învinuita Chiriloiu Alina Elena, fiind interesată în aprobarea cererii, trebuia să 3 nu semneze ca membru al comisiei procesul-verbal din 22.05.2002 şi Hotărârea nr. 11/22 mai 2002 a Comisiei locale de fond funciar Arefu”.
După transfer, familia Chiriloiu a cumpărat cinci terenuri de la doamna Trelea din Rădăuţi, pusă în posesie la Arefu (în continuare sunt indicate terenurile pe care reclamanţii leam cumpărat de la numita Trelea Rodica şi, de asemenea, se face referire la un teren în suprafaţă de 1.351 mp. vândut de către reclamanţii către o societate din Curtea de Argeş).

Citește și În loc să plece în luna de miere, directoarea APIA Argeş a fost condusă de proaspătul soţ la DNA, la percheziţia informatică

(…) Culmea! Chiriloiu ne trimite un punct de vedere la patru luni după ce i l-am cerut Şi tot el ne ceartă că nu i-am cerut (în continuare este redat punctul de vedere al reclamantului Chiriloiu Armand, punct de vedere prin care am arătat, în esenţă, că terenul la care se face referire, nu a fost „teleportat”. în cuprinsul punctului de vedere am mai arătat că, prin decizia civilă nr. 176/R/02.02.2009, pronunţată în recurs de Tribunalul Argeş, irevocabilă, s-a decis că numita Trelea Rodica are dreptul să fie pusă în posesie cu suprafaţa de 10,00 ha teren forestier. Am mai arătat că, numitei Trelea Rodica i-a fost reconstituit dreptul de proprietate în calitate de moştenitoare a numitului Dumitrescu Nicolae, autor care a deţinut teren în comuna Arefu, judeţul Argeş, şi nu în Rădăuţi. De altfel, cauza a fost judecată de instanţe din judeţul Argeş, respectându-se regulile de procedură referitoare la competenţa teritorială. Am mai arătat că, în ce priveşte susţinerea jurnaliştilor referitoare la implicarea soţiei mele în această retrocedare, Tribunalul Argeş s-a pronunţat în apel în sensul achitării acesteia, iar Curtea de Apel Piteşti s-a pronunţat în mod definitiv prin decizia nr. 80/R/29.01.2010, în sensul achitării acesteia).

(…) Documentul prin care Chiriloiu trebuie să ceară în instanţă ca terenul „combinat” de soţia lui să se întoarcă în proprietatea statului.
Semnatarul dreptului la replică nu ne lămureşte însă cum fix acest teren al Rodicăi Trelea a ajuns în final în proprietatea lui. Zice doar că transferarea nu ar fi teleportare. Sunt sute de puneri în posesie care s-au făcut, via OS Vidraru, în anii 2002, 2003 şi 2004 şi în care autorii şi-au mutat suprafeţele din diferite colţuri ale judeţului la Arefu, cu bunăvoinţa comisiilor locale şi a celei judeţene de fond funciar, pe motiv de amplasament ocupat.
Acum, desigur, cu toţii sunt la adăpostul prescripţiei din punct de vedere al răspunderii penale. însă cei care gestionează proprietatea statului, inclusiv don Armando, ca şef al Direcţiei Silvice Argeş, au obligaţia morală şi legală de a recupera în instanţă ceea ce i se cuvine statului.
Şi-i reamintim domnului Chiriloiu o împuternicire pe care Regia Naţională a Pădurilor, prin directorul general Adam Crăciunescu, a dat-o Direcţiei Silvice Argeş în anul 2013, împuternicire prin care această instituţie poate „prin director şi consilier juridic să reprezinte şi să suţină interesele Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva în faţa instanţelor de judecată.”(…) .”

Prin acest articol se induce în eroare opinia publică, faţă de următoarele considerente.
Sub un prim aspect arată că, deşi există decizia penală nr. 80/R/29.01.2010 a Curţii de Apel Piteşti, definitivă, prin care s-a dispus achitarea reclamantei Chiriloiu Alina Elena, jurnalistul susţine, prin articolul său, că „în cele din urmă, hotărârea Judecătoriei Curtea de Argeş, prin care Alina Chiriloiu a fost condamnată la 3 ani de puşcărie, a fost sucită de instanţa superioară, care a spălat-o de păcate pe soţia şefului peste pădurile Argeşului”, inducând ideea că, desi sentinţa Judecătoriei Curtea de Argeş a fost corectă, judecătorii Curţii de Apel au pronunţat o hotărâre profund nelegală, judecătorii Curţii nefiind imparţiali, nefăcând altceva decât să o spele pe reclamantă de păcate.

Autoarea articolului neagă autoritatea de lucru judecat a acestei decizii a Curţii de Apel Piteşti, nu se face nicio referire la dispozitivul sau considerentele acesteia.
Mai mult, pentru a convinge opinia publică de profilul infracţional al reclamantei, autoarea articolului redă conţinutul rechizitoriului Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, rechizitoriu care a fost infirmat prin deciziile de achitare ale Tribunalului Argeş respectiv Curţii de Apel Piteşti.
Deci, cu toate că instanţa penală a dispus definitiv achitarea reclamantei, autoarea articolului induce în eroare opinia publică, susţinând că am comis totuşi infracţiunile deduse judecăţii, aspect care ar rezulta din rechizitoriul parchetului şi din sentinţa instanţei de fond.
Insă, atât sentinţa cât şi, desigur, rechizitoriul, au fost, aşa cum am arătat mai sus, infirmate de instanţele superioare.
Cu toate acestea, jurnalistul publică un articol fals, tendenţios la adresa reclamanţilor, dând dovadă de lipsă de obiectivitate, încălcând codul deontologic al jurnalistului şi producând prejudicii însemnate persoanelor vizate.

Citește și Cazul copilului cu ADHD, discriminat, care a învins sistemul de învăţământ din Argeş

Sub un al doilea aspect, autorul articolului susţine că terenul ar fi fost teleportat din Rădăuţi în Arefu.
Afirmaţia este complet neserioasă, falsă şi încalcă grav codul deontologic al jurnalistului.
De asemenea, jurnalistul nu se află sub protecţia art. 10 din CEDO.
In cuprinsul punctului de vedere pe care reclamantul Chiriloiu Armand l-a transmis redacţiei ziarului şi care este redat în cuprinsul articolului, a arătat că numitei Trelea Rodica ia fost reconstituit dreptul de proprietate în baza unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile. A indicat în cuprinsul punctului de vedere aceste hotărâri, inclusiv decizia Tribunalului Argeş nr. 176/R/02.02.2009.

In cuprinsul hotărârilor judecătoreşti regăsim considerente privitoare la actele primare ale autorului numitei Trelea Rodica, din care rezultă că acesta a deţinut suprafaţa de 10,00 ha teren pe raza comunei Arefu.
A arătat, cu privire la acest aspect, că titlul de proprietate s-a eliberat pe numele def. Dumitrescu Nicolae cu moştenitor Trelea Rodica.
A arătat că def. Dumitrescu Nicolae s-a născut, a trăit şi a decedat în comuna Corbeni, judeţul Argeş. De asemenea, a arătat că autorul a deţinut terenul pe raza administrativă a comunei Arefu, judeţul Argeş, unde a şi fost pus în posesie.
De altfel, solicită a observa că judecata s-a desfăşurat în conformitate cu dispoziţiile art. 53 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, care prevăd că: „împotriva hotărârii comisiei judeţene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare”.
Intrucât terenul în suprafaţă de 10,00 ha se află pe raza administrativ-teritorială a U.A.T. Arefu, în mod corect cauza a fost judecată la fond de Judecătoria Curtea de Argeş, comuna Arefu aflându-se în circumscripţia acestei judecătorii.

Dispoziţia cuprinsă în art. 53 alin. (2) are caracter imperativ, astfel că, dacă terenul s-ar fi aflat pe raza localităţii Rădăuţi, aşa cum complet greşit susţine jurnalistul, Judecătoria Curtea de Argeş nu putea judeca procesul, având obligaţia să decline competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Rădăuţi.
Deşi reclamantul a pus la dispoziţie informaţiile solicitate de autorul articolului, acesta, fără nicio justificare, cu rea-credinţă, arată că: „Zice (s.n. – reclamantul Chiriloiu Armand) că transferarea nu ar fi teleportare”.
Sub un al treilea aspect, autorul articolului face referire la „Documentul prin care Chiriloiu trebuie să ceară în instanţă ca terenul „combinat” de soţia lui să se întoarcă în proprietatea statului”.
Pe acest aspect se arată, în esenţă, că pe raza localităţii Arefu, via OS Vidraru, s-ar fi făcut mai multe puneri în posesie nelegale în anii 2002, 2003 şi 2004, cu bunăvoinţa comisiilor locale şi a celei judeţene, pe motiv de amplasament ocupat, că cei care au făcut aceste puneri în posesie se află la adăpostul prescripţiei răspunderii penale, că Direcţia Silvică Argeş ar trebui să acţioneze în vederea întoarcerii terenurilor în proprietatea statului.

Şi această afirmaţie este mincinoasă, făcută cu rea-credinţă, faţă de argumentele care urmează.
Reconstituirea dreptului de proprietate pe numele def. Dumitrescu Nicolae, cu moştenitor Trelea Rodica, s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile.
Hotărârea judecătorească este executorie, refuzul punerii în executare a acesteia realizând conţinutul constitutiv al infracţiunii prevăzute de art. 287 din Codul penal, cu denumirea marginală „Nerespectarea hotărârilor judecătoreşti”.
Aşadar, punerea în executare a dispozitivului hotărârilor judecătoreşti nu este facultativă, ci obligatorie, sub sancţiunea răspunderii penale.
Arata că ocolul silvic nu face puneri în posesie, aşa cum rău-intenţionat încearcă autorul articolului să convingă opinia publică.

Citește și Primăria Piteşti răspunde de ce trei case istorice din Piteşti, neîngrijite, nu au impozitul majorat cu 500%

Hotărârea de validare a dreptului de proprietate se emite de comisia judeţeană de fond funciar, punerea în posesie se face de către comisia locală de fond funciar iar titlul de proprietate se emite de către comisia judeţeană de fond funciar.
In această procedură, ocolul silvic doar pune la dispoziţia comisiei locale terenul în vederea punerii în posesie, pe bază de proces-verbal de predare.
Ocolul silvic acest lucru a făcut, respectiv, la solicitarea comisiei locale de fond funciar, a pus la dispoziţia acesteia terenul.
Ocolul silvic nu a făcut puneri în posesie.

In cuprinsul articolului, autorul acestuia chiar arată că: „Sunt sute de puneri în posesie care s-au făcut, via OS Vidraru, în anii 2002, 2003 şi 2004 şi în care autorii şi-au mutat suprafeţele din diferite colţuri ale judeţului la Arefu, cu bunăvoinţa comisiilor locale şi a celei judeţene de fond funciar, pe motiv de amplasament ocupat”.
Deci, autoarea articolului ştie cine face punerea în posesie şi cine emite titlurile de proprietate, adică comisia locală de fond funciar, respectiv comisia judeţeană de fond funciar.
Cu toate acestea, în cazul concret, consideră că vinovată de această reconstituire a dreptului de proprietate s-ar face reclamanta Chiriloiu Alina-Elena.
Autoarea articolului consideră că terenul a fost „combinat” de către reclamanta Chiriloiu Alina, în condiţiile în care reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, în condiţiile în care, în baza acestei hotărâri judecătoreşti irevocabile, comisia judeţeană de fond funciar a emis hotărârea de validare, în condiţiile în care OS Vidraru a pus terenul la dispoziţia comisiei locale la solicitarea acesteia, în condiţiile în care comisia locală a emis procesul-verbal de punere în posesie şi a întocmit şi înaintat comisiei judeţene documentaţia în vederea emiterii titlului de proprietate. Comisia judeţeană, în baza tuturor acestor acte a emis titlul de proprietate.

În ce priveşte recomandarea autoarei articolului, în sensul ca reclamantul Chiriloiu Armand, în calitate de director al Direcţiei Silvice Argeş, să introducă pe rolul instanţelor de judecată o acţiune prin care să urmăresc întoarcerea terenului în proprietatea statului, arată că reconstituirea dreptului de proprietate s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti şi, fără să reluăm argumentele de mai sus, arătăm că s-a stabilit că numita Trelea Rodica este îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10,00 ha teren, după autorul său Dumitrescu Nicolae.
Deci, această persoană era îndreptăţită la reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 10,00 ha teren, instanţa stabilind că regimul comunist l-a deposedat pe autorul său de acest teren.
Apoi, terenul nu era exceptat de la reconstituirea dreptului de proprietate. Terenurile exceptate de la retrocedare sunt prevăzute în lege.

Citește și În timp ce tarifele la apă şi canalizare tot cresc pe spinarea piteştenilor, conducerea Apă Canal şi-a tras 8 Dustere noi

In plus, nu înţelege care au fost criteriile de evaluare folosite de jurnalist, pentru că nu le-a indicat, pe baza cărora a ajuns la concluzia că terenul primit de Trelea Rodica are o valoare mai mare decât cel de care a fost deposedat autorul său de regimul totalitar din ţara noastră, aceasta cu atât mai mult cu cât autorul reclamantei a avut terenul în aceeaşi localitate.
Intregul raţionament al jurnalistului, în sensul că Trelea Rodica a fost favorizată la reconstituirea dreptului de proprietate pe raza localităţii Arefu, este bazat pe ideea că Trelea Rodica era îndreptăţită să primească terenul pe raza localităţii Rădăuţi.

Acest raţionament nu are o bază factuală, reclamanţii am arătat deja mai sus, că jurnalistul minte când susţine aceasta.
În realitate, autorul numitei Trelea Rodica a deţinut teren pe raza localităţii Arefu, unde a şi fost pus în posesie.
Ultima susţinere a autorului articolului, care conţine şi recomandarea în sensul că Direcţia Silvică Argeş ar trebui să introducă o acţiune în cazul Trelea Rodica în vederea întoarcerii terenurile în proprietatea statului, aşa cum s-a întâmplat şi în cazul celebrului dosar Ileana Brătianu, arată cele ce urmează.
In cazul dosarului Ilenei Brătianu, organele judiciare penale s-au sesizat în legătură cu reconstituirea dreptului de proprietate, inclusiv cu privire la pronunţarea hotărârii judecătoreşti prin care s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate.

In plus, terenul vizat, situat în pădurea Trivale din mun. Piteşti era, într-adevăr, exceptat de la reconstituire.
In cazul de faţă, terenul înscris în titlurile de proprietate emise pe numele Dumitrescu Nicolae cu moştenitor Trelea Rodica, nu erau exceptate de la reconstituirea dreptului de proprietate, nu au fost „teleportate”, reconstituirea făcându-se în localitatea în care autorul numitei Trelea a deţinut teren, iar reconstituirea s-a dispus printr-o hotărâre judecătorească nesusceptibilă de o cercetare penală. Astfel că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. III din Legea nr. 169/1997 pentru introducerea unei acţiuni în constatarea nulităţii absolute a titlurilor de proprietate. Cu privire la acest aspect Direcţia Silvică Argeş nu poate justifica un interes legitim.
Nu în ultimul rând, arată că atât reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea numitei Trelea Rodica, cât şi actele de vânzare privind terenurile retrocedate, au fost analizate de instanţa penală, cu ocazia judecării recursului, soluţie care îi este cunoscută jurnalistului.

In data de 13 septembrie 2018, în ziarul tipărit Jurnal de Argeş C&G şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro, a fost publicat articolul semnat de pârâta Crângeanu Alina cu titlul: „Istoria unei averi făcute pe Transfăgărăşan – Dosarul albirii nevestei lui Chiriloiu, in serial (1)” (Anexa nr. 4).
Articolul a fost publicat şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore.
În cuprinsul acestui articol se arată că: „După acuzaţiile procurorului Theodor Duţu de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, firul roşu al activităţii infracţionale a fost urmărit de judecătorul Ioan Fundătureanu, care a dat o condamnare la trei ani de închisoare.

Citește și Nouă milioane de euro pentru reabilitarea Parcului Trivale

Intr-o „informare” pe care ne-a expediat-o în august, în nume personal şi pe e-mailul redacţiei, directorul Direcţiei Silvice Argeş, Armand Chiriloiu, se arată deranjat că mai facem referire la dosarul penal în care soţia sa, Alina Chiriloiu, ba chiar şi domnia sa au avut calitatea de inculpaţi în 2006. Ba, mai mult, ne ceartă şi ne sfătuieşte să ne găsim mai multe surse de informare. Ei bine, din dorinţa de a aprofunda subiectul, am consultat întregul „Dosar Chiriloiu „. de la geneză şi până la casare. Şi pentru că am găsit atâtea lucruri interesante, ba chiar incredibil de interesante, vă prezentăm, în serial, cum au ajuns să fie urmăriţi penal Armand Chiriloiu şi soţia sa. Şi cum i-au trimis procurorii în judecată pentru implicare în retrocedarea unui teren în suprafaţă de 10 hectare pe Transfăgărăşan, care teren a ajuns în mare parte chiar la ei, via mătuşa de la Rădăuţi, pe care au ajutat-o, chipurile, să îl obţină. De ce mai dezgropăm morţii?!, se întreabă unii. In primul rând, pentru că faptele s-au întâmplat şi reprezintă un modus operandi în trasferul pădurilor din proprietatea statului în mâinile potentaţilor vremii. In al doilea rând, pentru că este vorba despre un personaj, recte directorul Direcţiei Silvice Argeş, Armand Chiriloiu, pus de stat ca să îi apere averea, calitate în care susţine că face numeroase demersuri. Numai că demersurile sale nu vizează gulerele albe ale 7 judeţului – parlamentari, prefecţi, chestori şi comisari-şefi de poliţie (unii dintre aceştia amici sau cunoştinţe de ale sale), care au profitat de funcţie ca să-şi teleporteze terenuri sau păduri pe malul barajului Vidraru, pe Transfăgărăşan sau în alte localităţi din judeţ cu mare potenţial imobiliar. Şi nu ultimul rând, pentru că de pădurea de pe Transfăgărăşan, din punctul Capra, pentru care soţia lui şi-a riscat pielea, a beneficiat din plin Armand Chiriloiu. Chiar şi în acest an, când a mai vândut o halcă din terenul cumpărat de la mătuşa din Rădăuţi!

Nevasta lui Chiriloiu şi edilul Vasile Avram din Arefu au schimbat amplasamentul terenului… pe Transfăgărăşan.
După ce, în luna august 2006, începea urmărirea penală împotriva fostului primar al comunei Arefu, Vasile Avram, a secretarei Ana Stanciu şi a soţilor Alina şi Armand Chiriloiu, un an mai târziu, dosarul penal era trimis spre judecare, prin rechizitoriul din 2 martie 2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, semnat de procurorul Theodor Duţu. Au fost atunci trimişi în judecată doar primii trei, respectiv edilul pentru abuz în serviciu contra intereselor publice, fals intelectual şi uz de fals, secretara sub învinuirea de abuz în serviciu şi uz de fals, iar angajata pe atunci a Ocolului Silvic Vidraru, Alina Chiriloiu, recte soţia directorului Direcţiei Silvice Argeş, pentru fals material în înscrisuri oficiale şi complicitate la abuz în serviciu. Conform rechizitoriului, toţi trei, care aveau calitatea de inculpaţi, au fost acuzaţi că au contribuit, prin încălcarea legii, la reconstituirea dreptului de proprietate pentru o suprafaţă de 10 hectare de pădure în favoarea unei moştenitoare şi apoi la schimbarea amplasamentului terenului forestier în zona turistică Piscu Negru, din Munţii Făgăraş. Beneficiarul acelui teren a fost, potrivit procurorilor, Armand Chiriloiu, soţul Elenei Alina Chiriloiu, fost şef al Ocolului Silvic Vidraru, fost şef al unei direcţii din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, întors în 2003, pentru un an, la Direcţia Silvică Piteşti. În mn rechizitoriu se arată că acesta încheiase anterior, cu persoana care solicitase reconstituirea dreptului de proprietate acte de vânzare-cumparare pentru terenul în cauză şi a reprezentat-o oficial (e vorba de mătuşa Rodica Trelea din Rădăuţi), fără a avea procură specială şi autentică pentru punerea în posesie. Cum spuneam, Armand Chiriloiu a fost iniţial cercetat şi el în acest dosar, însă ulterior a fost scos de sub urmărire penală. Dosarul a fost înaintat de procurori Judecătoriei Curtea de Argeş. A urmat un drum sinuos prin instanţele argeşene, pentru că Alina Chiriloiu şi fostul primar Avram Vasile s-au luptat, la pachet (au avut şi acelaşi avocat), să scape de învinuiri, mai ales că Judecătoria Curtea de Argeş i-a condamnat iniţial la 3 ani de închisoare! Intr-un final, la Tribunalul Argeş s-a găsit un complet dispus să şteargă cu buretele faptele calificate anterior de colegii lor magistraţi ca fiind infracţiuni, iar condamnarea a fost înlăturată împreună cu toate consecinţele derivate din aceasta. Curtea de Apel Piteşti a casat, la rândul ei, sentinţa penală a Judecătoriei Curtea de Argeş. Completul format din preşedintele Dom Mercan, judecător D. Diaconu şi judecător E.M. Rusu s-au pronunţat astfel prin hotărâre definitivă în data de 29 ianuarie 2010.

Citește și Lista cu oamenii lui Coteţ plantaţi în CA-urile de la Apă Canal, Salubritate şi alte societăţi

Judecătorul Fundătureanu: „Ceea ce s-a urmărit de către inculpata Chiriloiu Alina Elena (împreună cu soţul său) a fost valorificarea acestui teren”.
Iată însă ce scrie în sentinţa penală de la fond completul de judecată din Curtea de Argeş, condus de judecătorul Ioan Fundătureanu, care a condamnat-o pe 11 martie 2008 pe Alina Chiriloiu la trei ani de închisoare: „Elementul fundamental care a format convingerea instanţei vis-a-vis de vinovăţia inculpaţilor a rezultat din constatarea faptului că terenul retrocedat numitei Trelea Rodica a fost vândut ulterior punerii în posesie, în proporţie de 1/2 din suprafaţă, după cum o atestă şi contractul de vânzare 2737/04.12.2003 depus la dosar, de către această martoră, chiar inculpatei Chiriloiu Alina Elena şi soţului acesteia, Chiriloiu Armand, persoane care s-au implicat activ şi în derularea celorlalte contracte de vânzarecumpărare. Intr-un fel, acest aspect îl putem urmări ca un fir roşu pe întreaga durată a desfăşurării activităţii infracţionale de către cei trei inculpaţi, pentru că, în definitiv, ceea ce sa urmărit de către inculpata Chiriloiu Alina Elena (împreună cu soţul său) a fost valorificarea acestui teren, cu un potenţial atât de ridicat. Practic, prin neincluderea celorlalte două persoane, Dumitrache Aurel şi Rozeanu Elena, în rândul persoanelor îndreptăţite la 8 reconstituirea dreptului de proprietate asupra celor 10 ha (în fapt 9,75 ha), teren cu vegetaţie forestieră, unită cu prezenţa inculpatei Chiriloiu Alina Elena în şedinţa din data de 22 mai 2002 a Comisiei Locale de Fond Funciar Arefu şi acceptul celorlalţi doi inculpaţi ca semnăturile ei să apară pe actele comisiei pentru a conferi legalitate acestor acte, deşi exista un conflict clar de interese, urmate de şirul de ilegalităţi săvârşite de către inculpaţii Avram Vasile (mai ales) şi Stanciu Ana ce au dus la punerea în posesie a numitei Trelea Rodica, al cărei mandatar era chiar soţul inculpatei Chiriloiu Alina Elena, formează convingerea existenţei din partea celor trei inculpaţi a unui concert fraudulos ce a avut ca intenţie retrocedarea în mod nelegal a suprafeţei de teren menţionate numitei Trelea Rodica”. Acum vedeţi de ce n-are ursul coadă? Practic, familia Chriloiu a centrat şi tot ea a dat cu capul în cazul unui teren din care jumătate a ajuns finalmente în proprietatea ei.”
Aşa cum au arătat mai sus, curtea de apel a analizat atât procesul reconstituirii dreptului de proprietate în favoarea numitei Trelea Rodica, cât şi actele de vânzare pentru terenul în discuţie.

De asemenea, curtea a statuat că nici acţiunile reclamanţilor şi nici ale primarului Vasile Avram respectiv Stanciu Ana nu realizează conţinutul constitutiv al niciuneia dintre infracţiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Jurnalistul arată, în cuprinsul acestui articol, că a studiat dosarul, de la geneză până la casare şi nu înţelegem de ce a publicat totuşi articolul ţinând seama doar de concluziile rechizitoriului şi de ale sentinţei, refuzând să aducă la cunoştinţa cititorilor considerentele achitării, pentru că atât rechizitoriul cât şi sentinţa au fost infirmate de Curtea de Apel.
In numărul 1262 al ziarului tipărit, apărut în data de 19 septembrie 2018, precum şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro a fost publicat articolul semnat de pârâta Crângeanu Alina cu titlul „Istoria unei averi făcute pe Transfăgărăşan – Dosarul albirii nevestei lui Chiriloiu, în serial (2) „ (Anexa nr. 5).
Articolul a fost publicat şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore.
In cuprinsul acestui articol se arată că: „In luna august 2006 începea urmărirea penală împotriva fostului primar al comunei Arefu, Vasile Avram, a secretarei Ana Stanciu şi a soţilor Alina şi Armand Chiriloiu, de la Direcţia Silvică Argeş.

Citește și Thriller cu un client de escorte şi un proxenet muscelean arestat preventiv / „Mi-a cerut 20.000 lei pe copil şi 40.000 lei la pachet, fata şi copilul”

Un an mai târziu, dosarul penal era trimis spre judecare, prin rechizitoriul din 2 martie 2007, al Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, semnat de procurorul Theodor Duţu. Au fost atunci trimişi în judecată doar primii trei (…).
Armand Chiriloiu, soţul Elenei Alina Chiriloiu, angajat al Ocolului Silvic Vidraru, apoi al unei direcţii din cadrul Regiei Naţionale a Pădurilor Romsilva, a fost scos de sub urmărire penală. A urmat, însă, pentru consoarta sa un drum sinuos prin instanţele argeşene, pentru că Alina Chiriloiu s-a luptat la baionetă să scape de învinuiri, mai ales că Judecătoria Curtea de Argeş o condamnase la 3 ani de închisoare! Intr-un final la Tribunalul Arşes s-a săsit un complet dispus să ştearsă cu buretele faptele calificate anterior de colegii lor magistraţi ca fiind infracţiuni, iar condamnarea a fost înlăturată, împreună cu toate consecinţele derivate din acestea. Curtea de Apel casează, la rândul ei, sentinţa penală din 11 martie a Judecătoriei Curtea de Argeş.”
În continuare, jurnalistul redă declaraţiile „de comă”, apreciază domnia sa, date sub jurământ de soţii Chiriloiu în procesul de la Judecătoria Curtea de Argeş. Bonus, arată jurnalistul, vă prezentăm şi declaraţia dată de „Mătuşa Rodica” de la Rădăuţi, alias Rodica Trelea (…).

Ca şi în articolele redate mai sus, şi în cuprinsul acestuia se neagă autoritatea de lucru judecat a deciziilor pronunţate în cauza penală de Tribunalul Argeş respectiv Curtea de Apel Piteşti.
În cuprinsul acestui articol se apreciază că judecătorul fondului, din cadrul Judecătoriei Curtea de Argeş, a fost imparţial în timp ce judecătorii de la instanţele superioare, respectiv din cadrul Tribunalului Argeş şi Curţii de Apel Piteşti nu au fost 9 imparţiali, nu au făcut altceva decât să şteargă cu buretele faptele subsemnatei Chiriloiu Alina Elena, să mă „albească”, aşa cum se exprimă autorul articolului.
Orice cititor de bună-credinţă, care nu sesizează reaua-credinţă a celui care scrie, poate înţelege că judecătorii tribunalului şi ai curţii au fost „combinaţi”, cum se exprimă jurnalistul, pentru a pronunţa soluţii de achitare a subsemnatei Chiriloiu Alina Elena.

Reclamanţii apreciază că un jurnalist imparţial ar fi avut obligaţia să arate şi care au fost motivele cuprinse în deciziile Tribunalului Argeş respectiv Curţii de Apel Piteşti care au stat la baza pronunţării soluţiilor de achitare, astfel încât publicul să-şi poată forma o opinie corectă în legătură cu aspectele relatate, şi nu doar să-şi însuşească opinii personale ale jurnalistului, exprimate cu rea-credinţă, cu încălcarea gravă a codului deontologic al jurnalistului şi cu încălcarea art. 10 din CEDO, aducând grave prejudicii, în mod repetat, persoanelor despre care scrie.
In data de 27 septembrie 2018, în ziarului tipărit Jurnal de Argeş C&G, precum şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro, a fost publicat articolul semnat de pârâta Crângeanu Alina, cu titlul „Istoria unei averi făcute pe Transfăgărăşan. Dosarul albirii nevestei lui Chiriloiu, în serial (3) „ (Anexa nr. 6).
Articolul a fost publicat şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore.
În cuprinsul acestui articol se arată că: „în episodul trei şi ultimul al serialului nostru despre averea obţinută de familia Chiriloiu la loc cu verdeaţă şi în susur de izvoare, sus pe Transfăgărăşan, vă prezentăm cum devoalează procurorul adjunct al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, Viorina Ionescu, ingineria silvico-funciară pusă la cale de actualul şef al DS Argeş şi soţia sa. Cităm din recursul înaintat de procurorul Viorina Ionescu, după ce Tribunalul Argeş a admis, prin sentinţa penală nr. 124/27.05.2008, apelurile declarate de inculpaţii Avram Vasile, Stanciu Ana şi Chiriloiu Alina Elena la decizia penală nr. 77 din 11.03.2008, pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, prin care cei trei erau condamnaţi la închisoare. În traducere, instanţa de fond i-a condamnat, cea de apel i-a „albit”, iar acum Parchetul a făcut recurs, explicând modul de operare infracţional prin care doi slujbaşi ai statului au ajuns proprietari ai mai mai multor „ halci” de pădure la Piscu Negru.

Mai existau doi moştenitori, pe lângă mătuşa Trelea din Rădăuţi, însă aceştia au fost tăiaţi de la porţie.
Apreciem că decizia penală recurată este nelegală şi netemeinică, întrucât nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, şi în cauză s-a comis o eroare gravă de fapt, având drept consecinţă pronunţarea unei hotărâri greşite de achitare a inculpaţilor”, scria prim-procurorul adjunct de la acea vreme al Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, Ionela Viorina Ionescu, în motivele de recurs formulate împotriva deciziei judecătorilor de la Tribunalul Argeş. „Conform actelor de stare civilă depuse la dosarul de urmărire penală, rezultă că Dumitrescu Nicolae (autorul în numele căruia s-a făcut retrocedarea pădurii ajunse într-un final la soții Alina şi Armand Chiriloiu, n. red.) mai avea doi moştenitori îndreptăţiţi la reconstituirea dreptului de proprietate asupra respectivelor terenuri. Adică Dumitrescu Aurel, ca fiu al autorului şi unchi al martorei Trelea Rodica (vă mai amintiţi de mătuşa de la Rădăuţi a lui Armand Chriloiu?), care formulase anterior decesului o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru această suprafaţă (9,75 ha teren cu destinaţie forestieră), conform adresei nr. 3936/15.06.2007 a Comisiei de Fond Funciar Arefu, şi numita Rozeanu Elena, ca fiică a lui Dumitrescu Nicolae, care formulase şi aceasta cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate, după cum rezultă din conţinutul aceleiaşi adrese. Tribunalul Argeş a încercat să justifice abuzul săvârşit de inculpaţii Avram Vasile şi Stanciu Ana, însuşind susţinerile acestora, potrivit cărora Dumitrescu Nicolae era şi el moştenitorul defuncţilor Dumitrescu Ion şi Dumitrescu Ioana, astfel că Trelea Rodica avea singură dreptul la retrocedarea celor 10 hectare de teren cu vegetaţie forestieră care aparţinuseră numiţilor Dumitrescu Ion şi Dumitrescu Ioana, iar ceilalţi moştenitori aveau dreptul împreună la retrocedarea unei suprafeţe de 10 hectare teren… Prin artificiul creat de Avram Vasile şi 10 Stanciu Ana, cu încălcarea prevederilor legale în vigoare la data respectivă, în punerea în discuţia Comisiei Locale de Fond Funciar Arefu a cererilor moştenitorilor defunctei Dumitrescu Ioana şi a cererii numitei Trelea Rodica, în calitate de moştenitoare a defunctului Dumitrescu Nicolae, care la rândul lor erau moştenitorii soţilor Dumitrescu Ion şi Dumitrescu Ioana, s-a reuşit ca, pentru suprafaţa de teren pe care soţii Dumitrescu Ion şi Dumitrescu Ioana au deţinut-o în indiviziune, să se reconstituie moştenitorilor o suprafaţă de 20 ha de pădure, deşi, conform art. 24, alin. 1, din Legea nr. 1/2000, această suprafaţă de teren pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate nu putea să depăşească 10 ha. Faptul că prin intrarea în vigoare a Legii nr. 247/2005 nu mai există o suprafaţă maximă în limita căreia să se facă reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenurile cu vegetaţie forestieră nu înlătură răspunderea penală a inculpaţilor pentru încălcarea dispoziţiilor legale în vigoare la data de 22.05.2002, la acea dată inculpaţii având obligaţia de a le respecta întocmai”.

Citește și Biserica Florica a obţinut în instanţă terenul donat de Ionel Brătianu

Procurorul Viorina Ionescu arată cum s-a trecut Alina Chiriloiu membru al Comisiei Locale de Fond Funciar, deşi nu avea dreptul.
Referindu-se punctual la familia Chiriloiu, implicată în dosar, procuroarea spune în continuare: „Admiţând faptul că, deşi nu au respectat dispoziţiile legale privind soluţionarea cererii numitei Trelea Rodica de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de teren de 10 hectare cu vegetaţie forestieră, inculpaţii Stanciu Ana şi Avram Vasile, cu complicitatea inculpatei Chiriloiu Alina Elena, au procedat corect, Tribunalul Argeş în mod inexplicabil justifică şi aprobă nerespectarea prevederilor legale şi a sarcinilor de serviciu ale funcţionarilor publici şi favorizarea unor persoane care în momentul în care au o cerere şi susţin că li se cuvine recunoaşterea unor drepturi nu trebuie să mai respecte normele de drept procedural şi material, ci sunt considerate deasupra legii şi în cazul lor nu mai este necesară respectarea dispoziţiilor legale, aşa cum se aplică (în mod normal şi corect), în cazul altor persoane. Ca urmare a şedinţei Comisiei Locale de Fond Funciar Arefu, a fost adoptată hotărârea din 22.05.2002, prin care s-a propus validarea doar a Rodicăi Trelea, pentru reconstituirea dreptului de proprietate ca moştenitoare a lui Dumitrescu Nicolae, pentru suprafaţa de 10 hectare de teren situat în punctul Coasta Tunurilor, la Arefu. Un mare semn de întrebare a apărut când procesul verbal încheiat în respectiva şedinţă a Comisiei Locale de fond funciar, dar şi hotărârea acestei comisii au fost semnate la rubrica „ membrii” şi de Alina Chiriloiu, deşi aceasta nu avea calitatea de membru al acestei comisii, chiar dacă, ulterior, în cadrul declaraţiilor pe care le-a dat în faţa organelor de anchetă penală aceasta a spus că a avut calitatea de… observator(!). Această semnătură a inculpatei a fost aptă să producă consecinţe juridice, întrucât prin semnarea celor două acte s-a mărit numărul membrilor Comisiei Locale de Fond Funciar Arefu, aspect care a fost avut în vedere de Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş, când s-a adoptat Hotărârea nr. 531 din 20.06.2002, prin care s-a validat propunerea Comisiei Locale de reconstituire a dreptului de proprietate a moştenitorilor defunctului Dumitrescu Nicolae, respectiv a numitei Trelea Rodica, pentru suprafaţa de 10 hectare teren cu vegetaţie forestieră, în punctul Coasta Tunurilor”, a scris procuroarea Viorina Ionescu, susţinând că respectiva suprafaţă a fost atribuită în mod nelegal.

O spune tot procurorul: reconstituirea nu doar că a fost abuzivă şi preferenţială, dar s-a schimbat şi amplasamentul terenului, „dându-i-se un teren cu o valoare comercială foarte mare”.
Tot procuroarea mai subliniază că, mai mult, prin încălcarea atribuţiilor de serviciu şi încălcarea legii, fostul primar al comunei Arefu, Vasile Avram, a semnat şi înaintat Ocolului Silvic Vidraru o adresă (adresa nr. 1281/21.04.2003) ca aparţinând Comisiei Locale de Fond Funciar Arefu, prin care solicita OS Vidraru să aprobe schimbarea amplasamentului pentru parcela din punctul Coasta Tunurilor-Căpăţâneni, întrucât aceasta este în imediata apropiere a unităţii militare.
„Deşi incupatul Avram Vasile a semnat această adresă ca aparţinând Comisiei Locale de Fond Funciar Arefu, în realitate această comisie nu a hotărât şi nici nu a propus schimbarea amplasamentului suprafeţei de 10 hectare teren cu vegetaţie forestieră pentru care 11 i-a fost reconstituit dreptul de proprietate numitei Trelea Rodica „, se mai arată în motivarea recursului Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş. O altă pată neagră din dosarul retrocedării dubioase, la care face referire prim-procuroarea adjunctă, era că „inculpatul Avram Vasile nu a convocat plenul comisiei înainte de emiterea adresei nr. 1281/21.04.2003, astfel încât conţinutul acesteia nu reprezintă hotărârea Comisiei Locale de Fond Funciar Arefu, ci doar voinţa unică a acestui inculpat… „. Concluzia? O pun tot procurorii: „Se observă faptul că numitei Trelea Rodica nu numai că i s-a reconstituit, prin încălcarea prevederilor legale, în mod abuziv şi preferenţial, ci i s-a schimbat şi amplasamentul suprafeţei de teren pentru care i se reconstituise dreptul de proprietate, dându-i-se un teren cu o valoare comercială foarte mare şi care ulterior a putut fi înstrăinat datorită acestei calităţi şi amplasamentului său.”

Puzderie de contracte ce arată cum s-au înfruptat soţii Chiriloiu din terenurile retrocedate mătuşii din Rădăuţi.
Aşadar, după ce fostul primar a trimis adresa de mai sus către OS Vidraru, în mai 2003, tot acesta a mai semnat un protocol între Primăria Arefu şi Ocolul Silvic Vidraru, în urma căruia Direcţia Silvică pune la dispoziţia Primăriei Arefu suprafaţa de 10 hectare teren amplasată nu în apropierea punctului Coasta Tunurilor, aşa cum spunea legea, în cazul în care s-ar fi considerat că terenul era exceptat de la retrocedare, ci tocmai în punctul Piscu Negru u.p. Capra, în apropierea Drumului Naţional Transfăgărăşan. Din actele existente la dosar rezultă că pentru respectiva suprafaţă, situată în punctul Piscu Negru, procesul verbal de punere în posesie a fost semnat, în locul Rodicăi Trelea, de nepotul Armand Chiriloiu, „fără să existe însă vreo dovadă că este împuternicit legal să participe la această operaţiune „. Astfel, deşi Trelea Rodica nu a fost încunoştinţată în scris asupra datei la care va avea loc punerea în posesie, pe data de 11.06.2003 a avut loc punerea în posesie a acesteia pe suprafaţa de 10 hectare pădure, divizată pe mai multe parcele situate în punctul Capra. După punerea în posesie, Rodica Trelea a înstrăinat prin mai multe acte de vânzare- cumpărare terenul pentru care i s-a reconstituit dreptul de proprietate în punctul Piscu Negru. „Astfel, prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 2737/04.12.2003, autentificat la Biroul notarului public Ion Georgescu, Trelea Rodica, prin reprezentantul convenţional Trelea Sorin, a vândut numitului Chiriloiu Armand şi soţiei acestuia, Chiriloiu Alina Elena, cota de 1/2 din suprafeţele de 16.286 mp şi, respectiv, 22.451,57 mp… Trelea Rodica, tot la 04.12.2003, dar şi ulterior, prin intermediul inculpatei Chiriloiu Alina Elena şi al soţului acesteia, Chiriloiu Armand, a vândut alte suprafeţe de teren din suprafaţa totală de 10 ha, conform următoarelor înscrisuri: contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 2739 din 04.12.2003, având ca obiect vânzarea de către Trelea Rodica, Chiriloiu Armand şi inc. Chiriloiu Alina Elena a suprafeţei de 20.000 mp teren, către numitul Motoc Gheorghe; contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 921 din 08.04.2004, având ca obiect vânzarea de către Trelea Rodica, prin Trelea Sorin şi inc. Chiriloiu Alina Elena, a suprafeţei de 1.044,71 mp teren, către numitul Matei Constantin; contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 605 din 08.03.2004, având ca obiect vânzarea de către Trelea Rodica, prin mandatarul Trelea Sorin, Chiriloiu Armand şi inc. Chiriloiu Alina Elena, a suprafeţei de 4.763 mp teren către SC Trimex Farma Internaţional Import SRL Piteşti, reprezentată prin Lupu Petre şi Costache Daniela Sidonia.”
Direcţia Silvică, prin fostul director Valerian Jinga, a refuzat să se constituie parte civilă împotriva familiei Chiriloiu.”

Citește și Inculpaţii au făcut apel după primele condamnări din dosarul Cheresteaua 1

Solicită să se reţină că s-a produs urmarea imediată a activităţii infracţionale, respectiv retrocedarea nelegală a suprafeţei de 10 ha teren cu vegetaţie forestieră în pct. Capra pentru numita Trelea Rodica, producându-se astfel un prejudiciu important în dauna Direcţiei Silvice Piteşti, cuantificat la suma de 2.902.149,72 RON, chiar dacă această unitate nu s-a constituit parte civilă, întrucât, din probele administrate, rezultă că a fost prejudiciată prin activitatea infracţională a celor trei inculpaţi, având în vedere că administrează bunuri aparţinând domeniului public”, cereau procurorii în recursul lor împotriva deciziei Tribunalului Argeş.
Contrar opiniei procurorilor, fostul director al Direcţiei Silvice Argeş, Valerian Jinga, semnase în 2007 o adresă remisă Judecătoriei Curtea de Argeş, prin care Direcţia Silvică Piteşti nu se constituia parte vătămată în acest proces, întrucât, spunea el: „Direcţia Silvică Piteşti nu a fost prejudiciată deoarece mai are de predat 42 ha fond forestier validate prin hotărârea Comisiei Judeţene de Fond Funciar Argeş”… Adică statul nu numai că nu avea de recuperat ceva, ci trebuia să mai cedeze vreo 42 ha. Cui? Ei bine, acesta poate fi un alt subiect care merită investigat.”

Se observă că, din nou, deci în mod repetat, jurnalistul redă pasaje mari din recursul Parchetului de pe lângă Tribunalul Argeş, recurs care a fost respins de Curtea de Apel Piteşti, aceasta în scopul inducerii în eroare a opiniei publice.
Jurnalistul, arată din nou, avea obligaţia să publice considerentele şi dispozitivul deciziilor tribunalului şi pe ale curţii, pentru o corectă informare a cititorilor.
Mai mult, în cuprinsul rechizitoriului parchetului regăsim aprecieri complet eronate referitoare la încadrarea unor acte în sfera ilicitului penal.
Astfel, se apreciază că reconstituirea dreptului de proprietate pentru mai mult de 10,00 ha teren, ar fi realizat conţinutul constitutiv al infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată.
Această apreciere este greşită, în acest caz nu intră în sfera ilicitului penal, întrucât art. Dl din Legea nr. 169/1997, care era în vigoare, prevede remediul constatării nulităţii absolute a actelor emise cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie.

De asemenea, actele de mandat efectuate de reclamantul Chiriloiu Armand în favoarea numitei Trelea Rodica, în baza unui mandat verbal recunoscut de aceasta şi necontestat, deci chiar în lipsa unui mandat în formă scrisă, nu erau de natură să transforme procedura reconstituirii dreptului de reconstituire în una infracţională, aşa cum greşit a apreciat parchetul prin motivele de recurs.
In cauză se punea problema valabilităţii mandatului verbal, respectiv a valabilităţii actelor întomite în baza unui mandat verbal, temeiurile de drept incidente regăsindu-se în Codul civil, nu îh Codul penal.
De asemenea, aprecierile din rechizitoriu referitoare la reconstiuirea dreptului de proprietate în favoarea unui singur moştenitor şi nu în favoarea tuturor moştenitorilor, deşi şi ceilalţi formulaseră cereri de reconstituire a dreptului de proprietate sunt, de asemenea, eronate.
In acest sens arată că, în măsura în care reconstituirea dreptului de proprietate se face în favoarea unuia sau unora dintre moştenitori, ceilalţi moştenitori care nu figurează în titlul de proprietate, în măsura în care au depus cereri, au la dispoziţie art. 58 din Legea nr. 18/1991.
Aceştia au la dispoziţie cererea privind modificarea titlului de proprietate în sensul înscrierii numelor lor în cuprinsul acestuia.

Cu privire la aceste aspecte, în practica judiciară, însuşită de literatura de specialitate, s-a statuat că: „Este posibilă pe calea acţiunii in modificare, conceptarea în titlu şi a altor moştenitori, care au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate alături de moştenitorul pe numele căruia s-a emis titlul de proprietate şi care desi au fost validaţi, a fost omisă înscrierea lor în titlul de proprietate”.
La toate aceste aspecte a făcut referire şi Curtea de Apel Piteşti prin considerentele deciziei sale, însă considerentele curţii au fost ignorate de journalist, care a apreciat că a ceasta instanţă a şters cu buretele faptele, i-a „albit” pe cei trimişi în judecată.
In data de 09 august 2018, în ziarului tipărit Jurnal de Argeş C&G, precum şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro, a fost publicat articolul semnat de pârâta Alina Crângeanu, cu titlul „Teren teleportat de la Rădăuţi pe Transfăgărăşan prin intermediul familiei Chiriloiu „ (Anexa nr. 7).
Articolul a fost publicat şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore.
In cuprinsul acestui articol, cu privire la reclamanţii se arată, în esenţă, că: „(…) După im se poate observa, despre dubla măsură şi teleportările dubioase de care a beneficiat rămilia Chiriloiu „Jurnal de Argeş” a mai scris. Directorul Direcţiei Silvice Argeş nu ne-a lămurit nici până astăzi cum se face că de numele unor membri ai familiei sale se leagă două transferuri de teren foarte controversate. Practic, cele două suprafeţe au fost teleportate finalmente pe Transfăgărăşan (…) intrând în patrimoniul unor membri sau afiliaţi ai familiei Chiriloiu. (…) „Jurnalul de Argeş” a intrat în posesia mai multor documente, printre care şi două titluri de proprietate (din 2003 şi 2004), graţie cărora două halci de pădure (…). Astfel, în speţa legată de o anume Rodica Trelea, în care o suprafaţă de 10 hectare este transferată tocmai de la Rădăuţi, apare Alina Chiriloiu. Aceasta este nimeni alta decât soţia (…), cercetată pentru abuz în serviciu şi condamnată în 2007, în primă instanţă, de Judecătoria Curtea de Argeş, pe motiv că a semnat în calitate de membru al comisiei locale de fond funciar Arefu, fără să aibă delegaţie din partea Ocolului Silvic Arefu, pentru retrocedarea celor 10 hectare de teren respectivei Rodica Trelea”.

Citește și Argeşeanca poliţist şi voluntar SMURD: „Un astfel de curs de prim ajutor ar trebui să fie introdus în programa şcolară”

În data de 09 august 2018, în ziarului tipărit Jurnal de Argeş C&G, precum şi pe siteul www.jurnaluldearges.ro, a fost publicat articolul semnat de pârâtul Gabriel Grigore, cu titlul „Mai sunteţi mulţi, nene?” (Anexa nr. 8).
Articolul a fost publicat şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore.
În cuprinsul acestui articol, cu privire la reclamanţii se arată, în esenţă, că: „(…) Iar Chiriloiu e primul exemplu dintr-o detonare/devoalare mai complexă, ce poate include nume grele, care, la adăpostul funcţiei publice, au făcut poştă harta judeţului, de la sud la nord şi de la est la vest. Toţi aceşti granguri ce pozează acum în cetăţeni onorabili şi pensionari onorabili au câştigat milioane de euro mutând terenuri precum pionii pe tabla de şah imobiliară a judeţului. Nu sunt mai breji ca „Nenea”, nu au ei locuri rezervate în Rai, iar el în Iad. Unde mai pui că „Nenea” a contribuit în mod nemijlocit la prosperitatea multora dintre ei, umplându-le buzunarele şi conturile la greu. Au furat împreună, trebuie să plătească împreună.
Câteva cuvinte şi despre Armand Chiriloiu, acest „Piticul Ştorno” al pădurilor argeşene. Până acum, locuri rezervate pe rândul din faţă la thrillerul cu mafioţi „Foaie verde cherestea, pădurea ta e acum a mea „ aveau în Argeş liberalii şi PDL-iştii. In special pe cazul Pădurii Trivale, măcelărită şi împărţită pe vremea foştilor prefecţi Iani Popa şi Ion Cârstoiu. Prin Armand Chiriloiu, a cărui familie e implicată într-o teleportare cu adevărat de Cartea Recordurilor, de la Rădăuţi pe Transfăgărăşan, în zona turistică de la Capra, PSD Argeş, promoţia 2018, recuperează spectaculos deficitul de rahat cu care să-şi vopsească faţa. De ce spun asta? Fiindcă, în ciuda gravelor probleme de imagine şi a dosarelor pe care le are, Armand Chiriloiu a fost propulsat de curând în funcţia de şef al Departamentului de agricultură şi silvicultură al PSD Argeş. Prăbuşire uşoară vă dorim, domnilor! Deputatul Radu Vasilică şi generaţia eşuată care-l tot sforăreşte pe prezidentul Şerban Valeca ştiu la ce mă refer. Radu şi cârdul lui de platină, mai pe înţelesul tuturor consilierul judeţean Marius „Forest” Nicolaescu, sunt cei care gestionează, şi nu pe degeaba, fan clubul Armand Chiriloiu.”
Reclamanţii apreciază că în cauză se impune calificarea conţinutului articolelor ca fiind una de natură factuală, în sensul jurisprudenţei CEDO (cauza Lingens c. Austriei), jurnalistul făcând referiri la bunurile dobândite de reclamanţii, la modul de dobândire a acestora, la îndeplinirea de către reclamanţii a atribuţiunilor de serviciu, la infracţiunile pe care acesta susţine că le-am comis reclamanţii, la protecţia instituţională de care beneficiem, la coruperea sistemului judiciar.

Tot prin prisma jurisprudenţei CEDO (cauza mai sus evocată), în cauză interesează şi atitudinea subiectivă a ziaristului în momentul comiterii faptei.
Din distincţia pe care a realizat-o Curtea Europeană a Drepturilor Omului între fapte şi judecăţi de valoare, se desprinde concluzia potrivit căreia ziaristul care face afirmaţii referitoare la fapte obiective, este obligat în mod legitim să dovedească adevărul acestora.
In cazul de faţă jurnalistul nu a dovedit adevărul celor relatate, nu a depus nicio minimă diligentă pentru aflarea adevărului, toate informaţiile prezentate sunt false şi publicate în mod repetat.
Jurnalistul, desi arată în cuprinsul unuia dintre articolele sale că a studiat în mod complet dosarul la care face referire, induce în eroare opinia publică, prezentând doar motivarea rechizitoriului şi a sentinţei pronunţate în cauză de Judecătoria Curtea de Argeş, refuză să publice şi considerentele celor două decizii pronunţate de instanţele superioare, jurnalistul arătând că judecătorii din cadrul instanţelor superioare au fost imparţiali, nefăcând altceva decât să şteargă cu buretele faptele subsemnatei Chiriloiu Alina-Elena, inducând ideea că judecătorii de la instanţele superioare au fost „combinaţi”.

Reclamanţii nu au comis faptele pe care jurnalistul în mod incorect susţine că le-am fi săvârşit, în acest sens arătăm că faptele au fost analizate de instanţele de judecată, instanţe care au hotărât că se impune achitarea noastră.
Cât priveşte atitudinea subiectivă a ziaristului, respectiv existenţa sau inexistenţa culpei şi existenţa sau inexistenţa relei-credinţe, rugăm să se observe că acesta a publicat în mod repetat ştiri despre care cunoştea că sunt false, nu a întreprins nicio minimă diligentă pentru a afla adevărul şi, cu toate că arată totuşi că ar fi consultat dosarul penal, a ţinut să inducă în eroare cititorii prin publicarea unor informaţii false.
Ziaristul avea îndatorirea să publice informaţii asupra unor subiecte de interes general, însă baza factuală trebuia verificată şi corect prezentată pe baza unor verificări făcute cu minime diligente, ceea ce pârâţii nu au făcut, întrucât exercitarea libertăţii presei comportă totuşi obligaţii şi responsabilităţi care dobândesc o semnificaţie deosebită atunci când sunt în joc reputaţia şi drepturile semenilor.
În opinia subsemnaţilor, jurnalistul nu se poate prevala de garanţia oferită de art. 10 din CEDO decât cu condiţia să acţioneze cu bună credinţă astfel încât să furnizeze informaţii exacte şi demne de încredere, respectând deontologia jurnalistică, cu atât mai mult cu cât mijlocul de difuzare are un impact considerabil.
În cauză, în opinia subsemnaţilor, nu se poate vorbi despre o doză de exagerare admisibilă în situaţia ziaristului, întrucât pârâţii au publicat informaţii ce reprezintă baza factuală, cu totul eronate, tendenţioase – avându-se în vedere şi repetabilitatea publicării.

CEDO a arătat că trebuie găsit un echilibru între libertatea de exprimare şi dreptul la viaţa privată care cade sub incidenţa art. 8, echilibru ce impune tragerea la răspundere a persoanelor vinovate de comiterea afirmaţiilor denigratoare, dacă afirmaţiile reprezintă situaţii factuale, lipsite de suport probatoriu, efectuate prin presă cu rea-credinţă.
Datorită îndatoririlor, obligaţiilor şi responsabilităţilor ce Ie incumbă, protecţia oferită de art. 10 ziariştilor, în momentul în care comunică informaţii ce privesc chestiuni de interes public este subordonată condiţiei ca aceştia să acţioneze cu bună credinţă pe baza unor fapte exacte şi să furnizeze informaţii precise, cu respectarea deontologiei profesionale.
Publicarea acestor articole vădit calomnioase şi insultătoare a fost de natură să ne creeze grave prejudicii sub aspect moral, atât în cadrul instituţiei în cadrul căreia ne desfăşurămactivitatea, cât şi în mediul privat, întreaga campanie de denigrare având drept scop intimidarea noastră cu privire la îndeplinirea îndatoririlor de serviciu.
Potrivit art. 252 C.civ., orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistic, literară sau tehnică.
În principiu, o atingere adusă onoarei este realizată din chiar momentul în care declaraţiile sunt de natură a discredita o persoană în anturajul său.

Citește și Aroganţă de inculpat / Bobi Mariniţă din banda spărgătorilor de case din Cocu şi-a cerut iubita în căsătorie cu trei camioane şi o dronă

Actele ilicite care aduc atingere demnităţii, când victima are o structură psihologică aparte, fiind foarte sensibilă, pot genera şocuri emoţionale profunde, care îi pot altera sănătatea. Suferinţele la care este supusă o astfel de persoană pot depăşi sfera suferinţelor psihice obişnuite şi pot îmbrăca forme complexe, şi în astfel de cazuri, prejudicial moral este semnificativ.
Demnitatea constituie una dintre valorile sociale aflate sub protecţie juridică. Ca entitate juridico-etică, demnitatea semnifică onoarea, cinstea, reputaţia, prestigiul, probitatea, respectul, preţuirea de care se bucură o persoană, ca atribute ale personalităţii sociale a fiinţei umane.
Au fost încălcate dispoziţiile cuprinse în Rezoluţia nr. 1003/1993, publicarea unor fapte mincinoase, în mod repetat, este de natură a prejudicia reputaţia subsemnaţilor, prin atingerea unui drept fundamental, şi anume demnitatea umană. Prin afirmaţiile făcute în numeroasele articole publicate au fost încălcate grav demnitatea şi onoarea subsemnaţilor.

Prin lezarea onoarei, demnităţii, reputaţiei şi probităţii profesionale şi morale ale reclamanţilor, s-a produs un prejudiciu grav acestora, dată fiind gravitatea alegaţiilor ce atrag inevitabil oprobiul public, faptele ilicite ale pârâţilor producând în mod cert un prejudiciu moral.
Legătura de cauzalitate între acţiunea ilicită şi prejudiciu rezultă ex rem, din chiar săvârşirea faptei, prin vătămarea valorilor sociale fundamentale ocrotite de normele constituţionale şi internaţionale.
Potrivit art. 253 C.civ., persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile.
Potrivit art. 30 alin. (6) din Constituţia României, republicată, libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine, în acord cu jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care stabileşte cu claritate limitele marjei de apreciere a judecătorului în cauzele privitoare la libertatea presei.

Jurnalistul care a publicat informaţiile neadevărate şi defăimătoare la adresa subsemnaţilor, a încălcat următoarele dispoziţii din Codul deontologic al jurnalistului:
art. 1, pct. 1.2, care prevede că: „Jurnalistul îşi va exercita profesia în scopul servirii interesului public, conform propriei sale conştiinţe şi în acord cu principiile prevăzute de normele profesionale şi prezentul Cod Deontologic”.
art. 6, pct. 6.1, care prevede că: „Jurnalistul va face demersuri rezonabile pentru a verifica informaţiile înainte de a le publica. Informaţiile false sau cele despre care jurnalistul motive temeinice să creadă că sunt false nu vor fi publicate”.
art. 7, pct. 7.1, care prevede că: „Jurnalistul are datoria de a corecta cu promptitudine orice eroare semnificativă apărută în materialele publicate”.
art. 8, pct. 8.1, care prevede că: „în relatarea faptelor şi a opiniilor, jurnalistul va acţiona cu bună-credinfă”.
art. 8, pct. 8.3, care prevede că: „Jurnalistul trebuie să exprime opinii pe o bază factuală”.
art. 14, pct. 14.2, care prevede că: „Nu se vor aduce acuzaţii fără să se ofere posibilitatea celui învinuit să îşi exprime punctul de vedere. în cazul unor păreri divergente, jurnalistul va da publicităţii punctele de vedere ale tuturor părţilor implicate „.
Dincolo de toate aceste aspecte, şi în dovedirea, dacă mai era nevoie, a relei-credinţe a jurnalistului, arătăm că, în cauza privind obiectul dosarului civil nr. 1985/216/2006 al Judecătoriei Curtea de Argeş, numita Trelea Rodica a formulat cerere de intervenţie accesorie în interesul CLFF Arefu, prin care a solicitat menţinerea valabilităţii titlului de proprietate nr. 2681/03.09.2003, prin care i s-a reconstituit dreptul de proprietate pentru cele 10 ha teren cu vegetaţie forestieră după autorul Dumitrescu Nicolae.
Prin decizia nr. 176/R/02.02.2009 (Anexa nr. 9), pronunţată de Tribunalul Argeş în cauza sus-menţionată, în recurs, s-a reţinut în considerentele acesteia, în esenţă, că: „Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 1427/2006, petenţii Ristescu Mihăilia, Ristescu Marian, Niculăiţă Elena, Dumitrescu Aurel, Rozeanu Elena, Dumitrescu Ilie, Trelea Rodica, Mâţu Constanţa, Bunescu Filofteia, Hodoroagă Ioana şi Ionescu Dumitru au solicitat în contradictoriu cu intimatele Comisia judeţeană de fond funciar Argeş şi Comisia locală de fond funciar Arefu, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să dispună desfiinţarea HCJ nr. 28/2006 şi reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 18 ha teren agricol şi 52 ha teren forestier.

In motivarea plângerii s-a arătat, în esenţă, că cele 18 ha de teren agricol sunt libere, putând fi reconstituite pe fostul amplasament, precum şi faptul că în mod nelegal nu s-a dispus reconstituirea pentru suprafaţa de 10 ha pădure, pe considerentul că a avut rol agricol separat doar Dumitrescu Nicolae.”
La data de 29.09.2006 numita Trelea Rodica a formulat cerere de intervenţie în interesul intimatei Comisia locală de fond funciar Arefu, prin care a solicitat menţinerea valabilităţii titlului de proprietate nr. 2681/3.09.2003.
V (…) De asemenea, recurenţii petenţi prin plângere au mai contestat şi reconstituirea făcută în favoarea intervenientei Trelea Rodica în calitate de moştenitoare a defunctului Dumitrescu Nicolae. Din considerentele sentinţei recurate se reţine că instanţa de fond a analizat în mod judicios plângerea recurenţilor petenţi sub toate aspectele invocate, pronunţând o soluţie legală şi temeinică.

(…) Pe de altă parte, această susţinere este şi neîntemeiată, deoarece din cuprinsul actelor civile depuse la dosar şi arborele genealogic depus chiar de recurenţii petenţi se reţine că recurenta intervenientă Trelea Rodica este nepoata defunctului Dumitrescu Nicolae, iar Mâţu Constanţa, fiica acestuia, care la rândul său este fiul defunctei Dumitrescu Ioana de pe căreia petenţii au solicitat reconsituirea dreptului de proprietate.
Remarcăm că decizia tribunalului, sus-menţionată, a fost pronunţată în anul 2009 iar titlul de proprietate a fost emis în anul 2003.
Prin hotărârea judecătorească a fost analizat titlul de proprietate emis pe numele numitei Trelea Rodica, după autorul său Dumitrescu Nicolae, instanţa de judecată menţinându-l.
Instanţa a analizat titlul de proprietate şi, prin hotărâre definivă şi irevocabilă, l-a menţinut.
Numai jurnalistul, în reaua lui credinţă, refuză să publice în mod corect informaţiile pe care le aduce la cunoştinţa cititorilor.

Reclamantul Chiriloiu Armand îl informasem pe jurnalist, prin intermediul punctului de vedere pe care i l-am transmis, cu privire la toate aceste aspecte, însă a refuzat să ţină seama de el şi ne-a acuzat prin presă de săvârşirea unor grave fapte penale.
De asemenea, depunem alăturat decizia nr. 80/R/29.01.2010 (Anexa nr. 10), pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 4414/109/2008.
Prin considerentele acestei decizii, Curtea de Apel Piteşti, cu privire la faptele subsemnaţilor reclamanţi, cât şi a numiţilor Avram Vasile şi Stancu Ana, a reţinut următoarele:

„(…) Curtea apreciază că nu poate fi reţinută în sarcina celor doi inculpaţi Avram Vasile, primar, şi Stancu Ana, secretar, la Primăria comunei Arefu, judeţul Argeş, infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată prev. de art. 248 Cod penal, rap. la art. 2481 Cod penal, întrucât, din ansamblul probator administrat, nu rezultă că aceştia, în calitatea lor de membri ai Comisiei locale de fond funciar Arefu, au acţionat cu bună ştiinţă de a eluda prevederile Legii fondului funciar, în sensul că au urmărit direct sau indirect ca moştenitorii Rozeanu Elena şi Dumitrescu Aurel, să fie lipsiţi de la reconstituirea drepturilor lor la terenurile cu vegetaţie forestieră, ce le-ar fi revenit potrivit legii.
Este adevărat că moştenitorii Rozeanu Elena şi Dumitrescu Aurel aveau vocaţie succesorală la averea autorului lor Dumitrescu Nicolae, provenită de la autorul Dumitrescu Ion în cotă-parte, dar în cererile lor de reconstituire a dreptului de proprietate au vizat numai moştenirea lăsată de Dumitrescu Ioana, sofia supravieţuitoare a lui Dumitrescu Ion, care nu avea calitatea de moştenitor, având în vedere dispoziţiile art. 679 Cod civil – în vigoare la acea dată, Dumitrescu Ioana având calitatea de proprietar deposedat în accepţiunea art. 3 alin. (5) din Legea nr. 1/2000, deci averea acesteia având un regim juridic distinct de cel al autorului Dumitrescu Ion.

Citește și Un nou scandal imobiliar în Piteşti / SC Titidan voia să ridice un bloc de 5 etaje pe doar 237 mp

De altfel, pornind de la acest regim juridic distinct, Trelea Rodica, fiica lui Dumitrescu Ilie, la rândul său fiu al lui Dumitrescu Nicolae, care este unul din fiii autorului Dumitrescu Ion, a solicitat reconstituirea dreptului său de proprietate numai pe această tulpină a autorului Dumitrescu Nicolae, în care era inclusă şi cota ce-i revenea de pe urma tatălui său Dumitrescu Ion.
La rândul lor, ceilalţi moştenitori, şi anume Dumitrescu Aurel, Dumitrescu Stelian, Rozeanu Elena, Ristescu Stelian – în acest moment decedaţi, au făcut cerere pe o altă tulpină şi anume vizând pe Dumitrescu Ioana, care, aşa cum s-a arătat, avea un alt regim juridic distinct, ca soţie supravieţuitoare a autorului Dumitrescu Ion.
De fapt, fiecare dintre cei ce reclamă în această cauză susţin fără echivoc, în cererile lor, aşa cum rezultă şi din actele din dosar (de pildă fila 82 dosar instanţă) că reconstituirea dreptului de proprietate privind pe moştenitorii defuncţilor Dumitrescu Ioana şi Dumitrescu Nicolae s-a făcut distinct pentru autorul Dumitrescu Nicolae – o singură cerere a numitei Trelea Rodica – şi pentru Dumitrescu Ioana – ceilalţi moştenitori.

Ca urmare acestor cereri, în aceeaşi şedinţă din 22 mai 2002, au fost date hotărârile Comisiei locale de fond funciar Arefu, prin care s-au propus spre validare cererile acestor moştenitori ce au fost depuse în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, luăndu-se distinct hotărârea nr. 10 din 22 mai 2002, vizând validarea a 10 ha în favoarea moştenitorilor Dumitrescu Aurel, Dumitrescu Stelian, Rozeanu Elena şi Ristescu Stelian, după autoarea Dumitrescu Ioana, şi hotărârea nr. 11 din 22 mai 2002, în favoarea numitei Trelea Rodica, moştenitoare a autorului Dumitrescu Nicolae.
(…) Curtea apreciază că intenţia infracţională a inculpaţilor, numai prin rezultatul final al faptului că a fost retrocedată nelegal suprafaţa 10 ha numitei Trelea Rodica, urmată de un schimb nelegal într-o zonă cu potenţial turistic deosebit, cum este zona Capra, din apropierea Transfarăşanului, teren ce a fost vândut apoi cu importante beneficii materiale, nu poate constitui printr-un astfel de rezultat final, la care au contribuit mult mai multe persoane şi autorităţi, o probă evidentă a subzistenţei laturii subiective a infracţiunii de abuz în serviciu pentru care au fost condamnaţi de instanţe.
Mai mult, curtea apreciază ca întemeiate susţinerile inculpaţilor că nu ştiau pe toţi moştenitorii îndreptăţiţi la averea defuncţilor Dumitrescu Ion şi Dumitrescu Ioana, având în vedere multitudinea acestora, aşa cum rezultă chiar din plângerile depuse în cauză.

(…) De precizat că există o procedură distinctă pentru a înlătura astfel de greşeli care se pot comite, cum ar fi cea prevăzută de art. 26 din Hotărârea Guvernului nr. 1172 din 21 noiembrie 2011, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, în care se menţionează că tabelele cu modul cum s-au stabilit drepturile de proprietate se afişează, persoanele nemulţumite având posibilitatea de a face contestaţie la comisia judeţeană, de asemenea, hotărârea comisiei judeţene poate fi atacată la instanţă, toate acestea fiind garanţii pe care legiuitorul le oferă împotriva celor nedreptăţiţi, în cazul în care s-ar comite greşeli în aplicarea legii de către comisiile de fond funciar, greşeli ce pot antrena cel mult o răspundere civilă sau contravenţională, aşa cum de altfel s-a menţionat mai înainte, (…) dovezi care să demonstreze, evident, pe plan subiectiv intenţia infracţională a inculpaţilor de a acţiona în detrimentul celorlalţi moştenitori nu există, mai mult, eventualul dubiu profitând inculpaţilor.

Mai mult, chiar dacă inculpaţii, alături de ceilalţi membri ai Comisiei de fond funciar Arefu au făcut eventuale greşeli în aplicarea Legii fondului funciar prin hotărârile nr. 11 şi 12 din 22 mai 2002 ale Comisiei de fond funciar Arefu, cum sunt cele vizând înaintarea de înscrisuri fără a fi puse în discuţia comisiei locale, aspecte menţionate în considerentele instanţelor, aceste hotărâri şi aceste demersuri ale inculpaţilor au fost, totuşi, validate de Comisia judeţeană de fond funciar, abilitată să verifice toate aceste acte sau propuneri, confirmând astfel legalitatea acestora.
De altfel, anumite greşeli, omisiuni, interpretări eronate în aplicarea Legii fondului funciar de către comisia locală de fond funciar, care ar putea fi reţinute în sarcina inculpaţilor, şi care nu ar fi fost observate nici de comisia judeţeană de fond funciar, toate acestea nu sunt urmare a faptului că inculpaţii au prevăzut şi au urmărit vătămarea intereselor legale ale moştenitorilor Dumitrescu Aurel şi Rozeanu Elena, sau, dacă nu au urmărit, au acceptat producerea unei asemenea rezultat, şi, în consecinţă, ele nu pot fi suportul aprecierii intenţiei infracţionale a inculpaţilor de a acţiona abuziv, fie sub forma intenţiei directe sau indirecte pentru a califica astfel de fapte ca infracţiuni de abuz în serviciu prev. de art. 248 şi art. 2481 Cod penal, aşa cum de altfel s-a mai arătat şi înainte de cele expuse.

Neexistând această intenţie infracţională a inculpaţilor, lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii, şi anume latura subiectivă şi, ca atare, curtea a dispus achitarea inculpaţilor Avram Vasile şi Stanciu Ana, pentru infracţiunile prevăzute de art. 248 Cod penal, rap. la art. 2481 Cod penal şi, implicit a inculpatei Chiriloiu Alina Elena, pentru complicitate la săvârşirea acestor infracţiuni, prevăzută de art. 26 rap. la art. 248 Cod penal, combinat cu art. 248 Cod penal.
În acelaşi timp, de subliniat că în această cauză nici sub aspectul laturii obiective a rezultatului păgubitor produs, în sensul art. 2481 Cod penal – instanţa de fond a schimbat calificarea juridică a faptelor din infracţiunea prevăzută de art. 248 Cod penal, abuz în serviciu contra intereselor publice, în art. 2481 Cod penal, abuz în serviciu în formă calificată, calificare menţinută de instanţa de apel – nu sunt realizate elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu în formă calificată.
Astfel, stabilirea de către instanţa de fond, prin expertiza efectuată, a unui prejudiciu de 2.902.149,72 lei, deşi depăşeşte pragul de 2.000.000 lei, ceea ce a determinat producerea de „consecinţe deosebit de grave” în sensul legii penale, porneşte, în opinia curţii, de la premise greşite.
În acest sens, se poate arăta că nu poate fi incident textul art. 72 alin. 4 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 1172 din 21 noiembrie 2001, de care se prevalează instanţele când au hotărât că terenul în litigiu de 10 ha, reconstituit ca drept de proprietate în favoarea lui Trelea Rodica, nu poate fi retrocedat şi că acesta rămâne în proprietatea statului, statul devenind, astfel, parte civilă, desi nu exista o manifestare de voinţă în acest sens, aşa cum legea procesuală prevede.

Citește și Fenomenul Miguel Gane sau drumul spre celebritate / Cum a ajuns fiul unor imigranţi din Lereşti cel mai citit poet contemporan din Spania

(…) În cauză, procesul verbal de punere în posesie în favoarea numitei Trelea Rodica a fost semnat în termen de un an de la data înştiinţării de către Chiriloiu Armand, soţul inculpatei Chiriloiu Alina, în calitatea sa de nepot al lui Trelea Rodica, pe care aceasta, ca mătuşă, l-a trimis la comisie să o reprezinte, este adevărat, fără a avea o procură specială şi autentică în acest sens, cum prevăd dispoziţiile alin. (2) al art. 72 din regulament.
Mai mult, înainte de punerea în posesie, Trelea Rodica a venit la Primăria comunei Arefu şi a spus inculpatei Stanciu Ana, secretară, că-l împuterniceşte pe numitul Chiriloiu Armand să o reprezinte cu privire la punerea sa în posesie (f. 23 dosar primă instanţă).

De altfel, această procură specială şi autentică este instituită de către lege numai ca o garanţie că persoana care se prezintă în numele celei ce se face punerea în posesie, este cea mandatată în acest scop de către acea persoană care nu se poate prezenta la punerea în posesie pentru a înlătura posibilitatea ca persoane străine să revendice în numele persoanei îndreptăţite drepturile acesteia evitându-se, astfel, lipsirea frauduloasă a persoanei legitimate de a obţine aceste drepturi de proprietate pe care legea fondului funciar i le poate acorda.
Or, având în vedere faptul că Trelea Rodica a încunoştinţat comisia prin secretara comisiei Stanciu Ana, că va fi reprezentată la punerea în posesie nu de o persoană străină, ci chiar de nepotul ei Chiriloiu Armand, interesat să-i susţină interesele în reconstituirea dreptului de proprietate şi să nu o lipsească de aceste drepturi, toate aceste împrejurări sunt tot atâtea dovezi ale unui „împuternicit” în sensul alin. 4 al art. 72 din regulament, chiar dacă nu a avut procura specială şi autentică în acest scop al punerii în posesie, aşa cum pretind dispoziţiile alin. 2 al art. 72 din regulamentul menţionat.

De aceea, curtea apreciază că în mod greşit instanţele au considerat că acest teren cu vegetaţie forestieră rămâne în proprietatea statului, introducând, de asemenea, în mod greşit în proces, ca parte vătămată, statul, prin Regia Naţională a Pădurilor-Direcţia Silvică Argeş Piteşti – care, de altfel, în mod corect, în opinia curţii, a precizat că nu se constituie parte civilă în cauză, întrucât nu a fost prejudiciată – apreciind, implicit, în consecinţă, ca justă hotărârea Comisiei judeţene de fond funciar Argeş de validare a dreptului de proprietate de 10 ha., în favoarea numitei Trelea Rodica.
Ca atare, cum nu există constituire de parte civilă în cauză, mai exact nici prejudiciu de instanţă, deoarece terenul nu a rămas în proprietatea statului, ci a trecut în proprietatea persoanelor fizice, în condiţiile Legii fondului funciar, aşa cum s-a stabilit irevocabil de instanţa civilă nr. 178/R/2009 a Tribunalului Argeş, în această e nu poate exista paguba prevăzută de art. 2481 Cod penal, vizând producerea de consecinţe deosebit de grave „ şi, ca atare, nici sub acest aspect, al realizării laturii obiective. De subliniat, de asemenea, că rămânerea în proprietatea statului a terenului în litigiu, în privinţa căruia s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea numitei Trelea ar conduce, mai exact, la prejudicierea tuturor drepturilor şi intereselor persoanelor revendică dreptul de reconstituire asupra acestui teren ce au reclamat în această cauză, reclamaţie care a stat la baza sesizării organelor de urmărire penală în cauza de faţă.
Mai mult, ar conduce la multiple consecinţe pe latura civilă a cauzei, prin desfiinţarea titlurilor de proprietate, a contractelor de vânzare-cumpărare ce au fost întocmite asupra parcelelor din acest teren, încheiate cu persoane fizice şi persoane juridice – aşa cum au dispus instanţele – şi care nu au fost citate în această cauză, având în vedere procedura penală specifică acestei cauze penale, eventuale nelegalităţi ale acestor contracte ale tuturor înscrisurilor desfiinţate de către instanţe, urmând a fi invocate, eventual, pe calea unei acţiuni civile la instanţa civilă, aşa cum s-a mai precizat.

De aceea, pentru toate aceste considerente, vizând nu numai latura penală, dar în egală măsură, şi latura civilă a cauzei, având în vedere şi consecinţele în materie, aşa cum au fost analizate, curtea apreciază că în mod greşit instanţele au reţinut infracţiunea de abuz în serviciu în formă calificată, impunându-se achitarea inculpaţilor Avram Vasile şi Stanciu Ana, pentru infracţiunea prevăzută de art. 248 rap. la art. 2481 Cod penal, precum şi pentru infracţiunea prevăzută de art. 26 rap. la art. 248 şi 2481 Cod penal, privind pe inculpata Chiriloiu Alina Elena, în baza art. Lit. d) Cod pr.pen, înlăturăndu-se, în consecinţă, condamnarea acestor inculpaţi pentru toate aceste infracţiuni, cu toate consecinţele, pe latura penală dar şi pe latura civilă a cauzei, inclusiv în sensul înlăturării tuturor dispoziţiilor cu referire la latura civilă din hotărârea penală, privind desfiinţarea tuturor înscrisurilor menţionate în sentinţă cât şi în decizia penală atacate.

(…) În ceea ce priveşte celelalte infracţiuni reţinute în sarcina inculpaţilor şi anume infracţiunile de fals intelectual, uz de fals, fals material în înscrisuri oficiale, prin care s-ar fi realizat, în opinia instanţelor, infracţiunile de abuz în serviciu în formă calificată, şi în privinţa acestora curtea consideră că se impune achitarea inculpaţilor, în baza art. 10 lit. d) Cod proc.pen., pentru următoarele considerente:
Astfel, cu privire la infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prevăzută de art. 288 alin. 1 cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod pen., constând în aceea că inculpata Chiriloiu Alina Elena a semnat în fals la rubrica membrilor comisiei locale, semnătură aplicată pe procesul verbal din data de 25 mai 2002 al comisiei locale de fond funicar, cât şi pe hotărârea nr. 11 din 22 mai 2002, a aceleiaşi comisii, deşi nu avea această calitate, curtea consideră că nu se impune reţinerea unei astfel de infracţiuni.
În primul rând, este necesar pentru realizarea laturii obiective a infracţiunii, ca falsificarea să poată avea loc prin modalităţi prevăzute de lege, şi anume, prin contrafacerea scrierii ori a subscrierii sau prin alterare în orice mod, alterare similară celorlalte noţiuni de contrafacere a scrierii sau a subscrierii, în sensul unor modificări materiale a conţinutului ce face obiectul pretinsului fals.
Or, sub acest aspect, fapta inculpatei de a semna, fără a avea calitate în înscrisurile menționate, nu se regăseşte printre elementele de conţinut a laturii obiective a infracţiunii de material în înscrisul oficial pentru care a fost trimisă în judecată şi, în consecinţă, lipsind latura obiectivă, se impune achitarea inculpatei, pentru această infracţiune prevăzută de art. alin. (1) C.pen, cu aplic. Art. 41 alin. (2) C.pe., în baza art. 10 Ut. d) C.pen.

De altfel, nici sub un alt aspect nu poate fi reţinută această infracţiune în sarcina inculpatei Chiriloiu Alina Elena, şi anume a faptului că acea semnătură a sa ar avea consecinţe juridice, în sensul valabilităţii sau nu a acestor acte pe care inculpata şi-a pus semnătura, alături de ceilalţi membri ai comisiei locale de fond funciar.
Aceste consecinţe juridice ce determină existenţa infracţiunii nu s-au produs, semnătura inculpatei neinfluenţând cvorumul necesar adoptării hotărârii care a fost adoptată de 10 membri ai comisiei şi, ca atare, şi sub acest aspect al lipsei de consecinţe juridice se impune achitarea inculpatei Chiriloiu Alina Elena, pentru infracţiunea prevăzută de art. 288 alin. (1) cu aplic. Art. 41 alin. 2 Cod penal, în baza art. 10 Ut. d) Cod proc.pen.
(…) Mai mult, o atare solicitare de schimbare a amplasamentului este însuşită chiar de Regia Naţională a Pădurilor – Direcţia Silvică Piteşti, Ocolul Silvic Vidraru, care semnează un protocol cu Primăria comunei Arefu, stabilind un alt amplasament în zona „Capra” (f.118, 127,133 dosar urmărire penală), instituţie abilitată să aprobe această propunere de schimbare de teren şi care confirmă legalitatea schimbării amplasamentului solicitat de inculpatul Avram Vasile, în calitatea sa de primar şi de preşedinte al Comisiei locale de fond funciar.

În fine, infracţiunile de uz de fals prev. de art. 291 Cod penal – două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului Avram Vasile şi o infracţiunere ţinută în sarcina inculpatei Stanciu Ana – constând în aceea că, în calitatea de primar, respectiv de secretar, au uzat de procesul verbal din data de 22 mai 2005 şi de Hotărârea nr. 11 din aceeaşi data, ale Comisiei de fond funciar Arefu, în care inculpata Chiriloiu Alina Elena a semnat în fals şi care au fost transmise de către inculpaţi Comisiei judeţene de fond funciar, care a dispus, apoi, validarea aceste fapte nu pot fi reţinute ca infracţiuni de uz de fals, pentru considerentul de esenţă, că infracţiunea de fals nu poate fi reţinută, aşa cum s-a argumentat mai sus şi, în consecinţă, nici infracţiunea de uz de fals, subsecventă acesteia, la rândul său, nu poate fi reţinută.
Ca atare, cum aceste fapte de a trimite înscrisurile arătate către Comisia judeţeană de fond funciar există, dar fără ca aceste înscrisuri să fie falsificate, temeiul achitării şi pentru aceste infracţiuni prevăzute la art. 291 Cod penal (două infracţiuni), reţinute în sarcina inculpatului Avram Vasile şi a inculpatei Stanciu Ana (o infracţiune) este tot cel al art. 10 lit. d) Cod.pr. pen.”

Acestea sunt, în esenţă, considerentele curţii de apel, care au stat la baza soluţiei de achitare a inculpaţilor, considerente la care jurnalistul, cu rea-credinţă, nu s-a raportat, deşi a arătat în cuprinsul unuia dintre articole că le cunoştea.
Faţă de considerentele arătate, s-a solicitat ca, în baza probelor care urmează a fi administrate, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să dispună:
I. Obligarea pârâţilor S.C. Jurnal C&G S.R.L., Crângeanu Alina şi Grigore Gabriel, în solidar, la plata către reclamanţii a sumei totale de 150.000 lei (câte 75.000 lei pentru fiecare), cu titlu de daune morale;
II. Obligarea pârâţilor la plata către reclamanţii a dobânzii legale aferente sumei totale de 150.000 lei, la nivelul ratei dobânzii de politică monetară stabilită de BNR de 6,50% / an (2,50% conform indicatorilor de politică monetară publicaţi de Banca Naţională a României + 4 procente conform art. 3 alin. (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatoare pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar şi conform art. 1.489 alin. (1) C.civ.), diminuată cu 20%, începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti şi până la data plăţii efective;
III. Obligarea pârâţilor la ştergerea de pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi de pe conturile de facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” a tuturor articolelor referitoare la reclamanţii;
IV. Obligarea pârâţilor să publice pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe conturile de facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” scuze şi hotărârea definitivă pe care instanţa urmează să o pronunţe în cauză;
V. Obligarea pârâţilor să publice scuze şi hotărârea judecătorească definitivă în cel mult trei zile de la comunicare şi să menţină articolul cel puţin 30 de zile atât în ziarul tipărit Jurnal de Argeş C&G cât şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe cele două conturi de facebook, respectiv Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore;
VI. Obligarea pârâţilor, în solidar, să publice hotărârea de condamnare, pe cheltuiela lor, în presa scrisă, într-un cotidian de largă răspândire în judeţul Argeş, altul de Jurnal de Argeş C&G;
VII Obligarea pârâţilor, în solidar, la plata către reclamanţii a cheltuielilor ocazionate de prezentul demers judiciar.

In dovedire, solicită proba cu înscrisuri, proba testimonială cu 2 martori; interogatoriul pârâtei Crângeanu Alina; precum şi orice altă probă a cărei necesitate de administrare ar rezulta din dezbateri.
Pârâţii nu au formulat întâmpinare, în cadrul procedurii prealabile, astfel că, prin încheierea din 13.03.2019, s-a constatat că aceştia sunt decăzuţi din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii de ordine privată.
În cauză, s-a încuviinţat proba cu înscrisuri, interogatoriul pârâtei Crângeanu Alina şi proba testimonială, în cadrul căreia s-au audiat martorii Podea Ionuţ Cătălin şi Belu Andreea.
Prin sentinţa civilă nr. 3366/2019 Judecătoria Piteşti a admis, în parte, cererea formulată de reclamanţii: CHIRILOIU ARMAND, domiciliat în Mosoaia, sat Smeura Aleea Padurii, nr. 1, jud. Argeş şi CHIRILOIU ALINA ELENA, domiciliată în Mosoaia, sat Smeura Aleea Padurii, nr. 1, jud. Argeş în contradictoriu cu pârâţii SC JURNAL C & G SRL, cu sediul în Pitesti, str.Grivitei, bl. 3-5, sc. B, ap. 17, jud. Argeş, CRÂNGEANU ALINA, domiciliată în Pitesti, B-dul Republicii – Casa Cartii Mezanin 1, bl. G1, jud. Argeş şi GRIGORE GABRIEL, domiciliat în Pitesti, Grivitei, bl. 3-5, sc. B, ap. 17, jud. Argeş.

A obligat pârâţii, în solidar, la plata către reclamantul Chiriloiu Armand a sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale şi dobândă legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la data plăţii efective.
A obligat pârâţii la ştergerea de pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi de pe conturile de Facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” a articolelor ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv cel publicate la datele de 09.08.2018, 16.08.2018, 13.09.2018, 20.09.2018 şi 27.09.2018.
A obligat pârâţii să publice prezenta sentinţă, după rămânerea definitivă, pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe conturile de Facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore”, precum şi în ziarul tipărit Jurnal de Argeş C&G.
A obligat pârâţii să publice prezenta sentinţă, după rămânerea definitivă, pe cheltuiala lor, în presa scrisă, într-un cotidian de largă răspândire în judeţul Argeş, altul decât Jurnal de Argeş C&G.
A respins cererea formulată de reclamanta Chiriloiu Alina Elena.
A obligat pârâţii la plata către reclamantul Chiriloiu Armand a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, proporţional cu admiterea cererii.

În adoptarea soluţiei, prima instanţă a reţinut că la data de 09.08.2018, în ziarului tipărit Jurnal de Argeş C&G, precum şi pe site-ul www.jumaluldearges.ro, a fost publicat articolul semnat de pârâtul Gabriel Grigore, cu titlul „Mai sunteţi mulţi, nene? „(fil.64-66).
Articolul a fost publicat şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore.
De asemenea, la aceeaşi dată, în cadrul aceleiaşi publicaţii, pe site-ul www.jumaluldearges.ro, ca şi pe conturile de facebook Jurnal de Argeş C&G şi Gabriel Grigore a apărut şi articolul „Teren teleportat de la Rădăuţi pe Transfăgărăşan prin intermediul familiei Chiriloiu” (fil.59-63), semnat de pârâta Crângeanu Alina.

La datele de 13.09.2018, 20.09.2018 şi 27.09.2018, în ziarul tipărit Jurnal de Argeş C&G, precum şi pe site-ul www.jumaluldearges.ro, a fost publicat articolul semnat de pârâta Crângeanu Alina, cu titlul „Istoria unei averi făcute pe Trasfăgărăşan. Dosarul albirii nevestei lui Chiriloiu, în serial”, în trei părţi (fil.39-58).
Reclamanţii au învestit instanţa cu prezenta acţiune în care se solicită mai întâi să se constate existenţa unei încălcări a drepturilor lor nepatrimoniale la reputaţie, onoare, demnitate, ca şi acţiune ilicită comisă de către parati prin articolele de presa emise si prin publicarea pe pagina de facebook şi, în consecinţă, repararea patrimonială a încălcării acestor atribute prin obligarea la plata unei sume determinate.
Cu privire la aceste articole de presă, instanţa apreciază că în analizarea acestora, trebuie avut în vedere dreptul la libera exprimare şi libertatea presei, în raport cu dreptul la respectarea onoarei, demnităţii şi reputaţiei, avându-se în vedere convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte, potrivit disp.art. 75 C.civ..

Potrivit art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale.
Nu este admis amestecul autorităţii publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care acesta este prevăzut de lege şi constituie, într-o societate democratică, o măsură necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economiei ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi libertăţilor altora.
Conform disp.art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului orice persoană are dreptul la libertate de exprimare. Acest drept include libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică Statele să supună societăţile de radiodifuziune, cinematografice sau televiziune unui regim de autorizare.
Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege ca, într-o societate democratică, constituie măsuri necesare pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economiei ţării, apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protecţia sănătăţii, a moralei, a drepturilor şi libertăţilor altora, pentru a împiedica divulgarea informaţiilor confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat o vastă jurisprudenţă în ceea ce priveşte aceste două articole ale convenţiei.
În cauza Von Hannover împotriva Germaniei(nr.2) Curtea a statuat asupra unor principii şi criterii relevante pentru aprecierea unui just echilibru între dreptul la respectarea vieţii privare şi dreptul la liberă exprimare:
– Contribuţia la o dezbatere de interes general;
– Notorietatea persoanei vizate şi obiectul reportajului;
– Comportamentul anterior al persoanei în cauză;
– Conţinutul, forma şi repercusiunile publicării;
– Modalitatea obţinerii informaţiilor şi veridicitatea acestora.
Chiar dacă aceste principii au fost enumerate în cadrul unei cereri formulate împotriva unei edituri, vizând dreptul la libertatea de exprimare a jurnaliştilor, instanţa apreciază că ele sunt pe deplin aplicabile şi în prezenta cauză, atât timp cât Curtea Europeană a considerat, în cauza Oberschlick împotriva Austriei că în cadrul câmpului de aplicare al libertăţii de exprimare sunt avute în vedere atât ştirile, cât şi programele televizate şi radiofonice, precum şi chestiuni de interes general care dau naştere la o dezbatere publică prin intermediul presei.

Aşadar, un prim element esenţial pentru aprecierea unui just echilibru îl constituie contribuţia la o dezbatere de interes general, definiţia a ce constituie obiectul de interes general urmând a fi apreciată în funcţie de circumstanţele cauzei.
În cauză instanţa a apreciat că situaţia terenurilor forestiere din judeţul Argeş, în special în zona Trasfăgărăşan, având implicaţii sociale şi economice importante pe plan local, era una de interes general, astfel că publicul avea un drept legitim de a avea acces la informaţiile respective.
Cu privire la cel de-al doilea criteriu, instanţa a reţinut că reclamanţii, prin funcţiile deţinute în cadrul Direcţiei Silvice Argeş, de director o perioadă lungă de timp, respectiv inginer în cadrul Ocolului Silvic Piteşti, fac parte din categoria persoanelor publice, astfel că sunt permise critici mai dure ale acţiunilor unei astfel de persoane (Lingens împotriva Austriei).

În ceea ce priveşte obiectul afirmaţiilor, dar şi conţinutul şi forma acestora, instanţa constată că acestea nu vizează aspecte ale vieţii personale a reclamanţilor, ci au legătură cu funcţia pe care aceştia o deţin.
Instanţa a constatat, legat de conţinutul articolelor publicate, că acestea au citat, pe larg, din rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Curtea de Argeş, din sentinţa penală nr. 77/11.03.2008 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş, dar şi din recursul promovat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş declarat împotriva deciziei penale nr. 163/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş, prin care s-a casat s.penală nr. 77/11.03.2008 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş.

Autoarea articolelor, pârâta Crângeanu Alina face numai o referire la decizia penală nr. 163/29.10.2009 pronunţată de Tribunalul Argeş şi la decizia penală nr. 80/R/29.01.2010 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a respins recursul împotriva deciziei Tribunalului, precizând „la Tribunalul Argeş s-a găsit un complet dispus să şteargă cu buretele faptele calificate anterior de colegii lor magistraţi ca fiind infracţiuni, iar condamnarea a fost înlăturată, împreună cu toate consecinţele derivate din acestea. Curtea de Apel casează la rândul ei, sentinţa penală din 11 martie a Judecătoriei Curtea de Argeş”.
În continuare, sunt consemnate declaraţii de martori şi de inculpat date cu ocazia cercetării fondului.
Nu sunt expuse în niciun mod argumentele care au fost avute în vedere de către instanţele de apel şi de recurs la pronunţarea deciziilor de casare a sentinţei penale pronunţate de Judecătoria Curtea de Argeş, în fond.
Nici cu privire la amplasamentul sau îndreptăţirea numitei Trelea Rodica la reconstituirea dreptului de proprietate nu sunt avute în vedere hotărârile judecătoreşti pronunţate în cauză, menţionându-se, iniţial, că terenul a fost „teleportat de la Rădăuţi pe Trasfăgărăşan”, pentru ca mai apoi să se afirme că, la reconstituirea dreptului de proprietate de pe urma autorului Dumitrescu Nicolae nu au fost incluse şi celelalte două persoane, Dumitrache Aurel şi Rozeanu Elena, în rândul persoanelor îndreptăţite.

Ca urmare, s-a reţinut că afirmaţiile pârâţilor, jurnalişti, în cuprinsul articolelor defăimate, nu au avut „o puternică bază factuală” (Oberschlick împotriva Austriei), prezentându-se numai părţi ale anumitor hotărâri judecătoreşti şi omiţându-se, în mod voit, motivarea cuprinsă în hotărârile instanţelor superioare.
În ceea ce priveşte repercusiunile afirmaţiilor, instanţa a reţinut următoarele:
Din probatoriul administrat se deduce in mod indubitabil ca reclamantului Chiriloiu Armand i-a fost afectata reputatia profesionala prin publicarea acelor articole de catre parate. Martorii audiati pe aceste aspecte (Belu Andreea si Podea Catalin Ionut), au relatat ca dupa publicarea acelor articole reclamantul a devenit foarte suparat, iar ulterior au avut loc controale, activitatea directiei fiind afectata. Martora a aratat ca reclamantul a fost foarte afectat de acele articole, care erau calomnioase, informatiile erau nereale, ziaristii difuzand informatii false. In opinia martorei, prin acele articole au fost alterate relatiile sociale ale reclamantilor, relatiile de serviciu.

Martorul Podea Catalin a relatat ca acele articole aveau un caracter defaimator si total neadevarat, iar reclamantul a fost in mod clar afectat de acele articole. Martorul a aratat ca reclamantul era afectat psihic dupa acele articole, si in activitate nu mai putea sa ia o decizie clara referitoare la documentele din mapa de corespondenta. Aceste afirmatii din presa au creat o stare de neincredere intre angajati si reclamant, stare care l-a afectat pe acesta din urma, fiind in imposibilitatea temporara de a mai lua decizii. Martorul arata ca aceste articole au afectat intreaga familie a reclamantilor. Martorul mai declara ca in articolele publicate erau numai fragmente fara sa se redea existenta unei alte hotarari judecatoresti definitive si irevocabile prin care era achitata reclamanta.

Potrivit disp art. 1349 din Noul C.civ., orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire, răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Conform disp. art. 1357 NCC, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită , săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare.

Angajarea răspunderii civile delictuale implică îndeplinirea cumulativă a patru condiţii: săvârşirea unei fapte ilicite, cauzarea unui prejudiciu, vinovăţia şi legătura de cauzalitate între faptă şi prejudiciu.
Fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, reprezintă orice faptă prin care încălcându-i-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane.
Atingerea adusă onoarei unei persoane constă în orice acţiune prin care se lezează sentimentul de preţuire prin care persoana îl are faţă de ea însăşi.
Atingerea adusă reputaţiei unei persoane constă în orice acţiune prin care se lezează bunul renume pe care şi l-a câştigat acea persoană în sânul comunităţii, respectiv stima, consideraţia , respectul de care se bucură din partea celorlalţi oameni.
Prin afirmaţiile reproduse articolele sus-menţionate, pârâţii au încălcat normele dreptului obiectiv edictate în vederea protejării onoarei, reputaţiei cetăţenilor aducând în mod direct atingere drepturilor subiective ale reclamantului, drepturi protejate de lege în aceleaşi condiţii.

Prejudiciul constă în rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană.
Prejudiciul poate fi moral şi material.
Atingerea adusă onoarei şi demnităţii unei persoane reprezintă prejudiciu moral.
Prejudiciul este o stare de fapt ce poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Prin acţiunile ilicite săvârşite de pârâţi, materializate în afirmaţiile publicate în presă, este neîndoielnic faptul că s-a cauzat un prejudiciu moral reclamantului, constând în lezarea bunului renume şi a profesionalismului de care se bucura atât în colectivitatea în care îşi desfăşura activitatea.
Afirmaţiile grave relatate în presă au atras oprobiul public, în special în rândul colegilor de serviciu şi subordonaţilor.

Prejudiciul cauzat reclamantului este cu atât mai grav cu cât săvârşirea acţiunilor ilicite s-a realizat prin presă dând posibilitatea unui număr mare de cetăţeni din comunitatea în care reclamantul locuieşte şi –şi desfăşoară activitatea profesională să ia cunoştinţă de acestea.
Vinovăţia reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşiri faptei ilicite faţă de faptă şi urmările acesteia.
Pentru ca răspunderea civilă a celui care a cauzat un prejudiciu să fie angajată este necesar ca autorul să fi acţionat cu vinovăţie.
În dreptul civil român, răspundere civilă delictuală este angajată chiar în condiţiile în care vinovăţia îmbracă forma culpei.
Factorul intelectiv al vinovăţiei presupune un anumit nivel de cunoaştere , de conştiinţă a semnificaţiei sociale a faptelor şi urmărilor acestora.

Factorul volitiv presupune întotdeauna libertatea de deliberare şi de decizie din partea autorului faptei.
Pentru a fi liberă, alegerea unei conduite este necesar să nu fi fost constrânsă de factori imprevizibili care să-l fi silit pe subiect să acţioneze într-un anumit fel.
În cauză, pârâţii şi-a dat seama pe deplin şi au urmărit săvârşirea faptei ilicite precum şi producerea consecinţelor acestei fapte, astfel cum s-a arătat mai sus.
Codul civil prevede în mod expres cauzele de natură să înlăture vinovăţia.
Prin probele administrate nu s-a făcut dovada existenţei unei împrejurări de natură să înlăture vinovăţia pârâtului.
În concluzie, instanţa a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale în persoana pârâtului, în raport de criteriile anterior expuse, astfel că, văzând şi disp.art. 253 alin.3 şi 4 C.proc.civ., a admis, în parte, cererea, fiind obligaţi pârâţii, în solidar, la plata către reclamantul Chiriloiu Armand a sumei de 10.000 lei, reprezentând daune morale şi dobândă legală de la data rămânerii definitive a prezentei sentinţe şi până la data plăţii efective.

De asemenea, au fost obligaţi pârâţii la ştergerea de pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi de pe conturile de Facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” a articolelor ce fac obiectul prezentei cauze, respectiv cel publicate la datele de 09.08.2018, 16.08.2018, 13.09.2018, 20.09.2018 şi 27.09.2018, precum şi să publice prezenta sentinţă, după rămânerea definitivă, pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe conturile de Facebook „Jurnal de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore”, precum şi în ziarul tipărit Jurnal de Argeş C&G, dar şi în presa scrisă, într-un cotidian de largă răspândire în judeţul Argeş, altul decât Jurnal de Argeş C&G.
Cu privire la cererea formulată de reclamanta Chiriloiu Alina Elena, instanţa a constatat că reclamanta a făcut numai afirmaţii privind atingerile aduse onoarei şi reputaţiei sale, fără a produce vreo dovadă în acest sens.
Martorii audiaţi în cauză au relatat numai modalitatea în care aceste articole au afectat comportamentul reclamantului Chiriloiu Armand, bunul său renume şi relaţiile cu colegii şi subordonaţii, precizând numai că, „reclamanţii, în mod clar au fost afectaţi” (martorul Belu).

Martorul Podea afirmă că „a perceput în mod direct modul în care era afectat reclamantul, însă în cadrul discuţiilor se făcea referire şi la reclamantă şi la modul în care aceste afirmaţii au afectat întreaga familie a reclamanţilor”
Faţă de cele expuse mai sus, instanţa a apreciat că cea de-a doua cerinţă a răspunderii civile delictuale, prejudiciul, nu este întrunită în cauză, în raport de această reclamantă, atât timp cât aceasta nu a făcut dovada vreunui prejudiciu, material sau moral, ce s-ar impune a fi reparat.
Prejudiciul, ca o condiţie pentru angajarea răspunderii civile delictuale, nu se prezumă, ci trebuie indicat şi dovedit prin probe, or, prin dovezile ce s-au solicitat a fi administrate, reclamanta a făcut numai dovada faptei ilicite.

Reţinând, aşadar, că, în cauză, nu sunt întrunite, în mod cumulativ, condiţiile răspunderii delictuale, prevăzute de disp.art. 1349, 1357 şi urm. C.civ.în raport de persoana reclamantei, instanţa a respins cererea formulată de aceasta, ca neîntemeiată.
Conform disp.art. 453 alin.1 C.proc.civ., a obligat pârâţii la plata către reclamantul Chiriloiu Armand a sumei de 800 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, proporţional cu admiterea cererii.
Împotriva sentinţei civile de mai sus au declarat apel reclamanții Chiriloiu Armand şi CHIRILOIU ALINA – ELENA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reclamantul Chiriloiu Armand a arătat că sentinţa este netemeinică si nelegală sub aspectul stabilirii, de către instanţa de fond, a cuantumului daunelor morale acordate acestuia.
Faptele săvârşite de pârâţi sunt unele cu intenţie, nu din culpă, instanţa reţinând în mod corect că aceştia au urmărit producerea rezultatului vătămător. Instanţa de fond a reţinut în mod corect şi faptul că pârâţii au ascuns adevărul în mod intenţionat, în scopul prejudicierii apelantului.

Faptele, multe la număr, s-au săvârşit prin presa scrisă şi online, şi au avut un caracter repetitiv, articolele fiind publicate o perioadă îndelungată de timp, acestea fiind postate online şi astăzi.
Chiar în timpul judecării prezentei cauze la fond, pârâţii publicau în presa scrisă şi online articole calomnioase la adresa sa şi a familiei sale, reluând subiectele care făceau obiectul judecăţii.
În plus, reclamantul este persoană publică iar, în urma publicării acestor articole de presă defăimătoare, a suferit un grav prejudiciu psihologic fiind, totodată, supus unor controale din partea forurilor superioare, în mod repetat, pe perioade lungi de timp, care i-au accentuat frustrările şi i-au îngreunat activitatea profesională.

Totodată, aceste controale repetate i-au alterat raporturile cu subordonaţii la locul de muncă, fiind privit cu neîncredere, suspiciune, uneori chiar cu nesupunere în ceea ce priveşte dispoziţiile pe care le-am dat.
Cu privire la aceste aspecte, în stabilirea întinderii despăgubirilor trebuie avute în vedere anumite criterii şi principii care pot orienta judecătorul. Aceste criterii au fost formulate în doctrină şi sunt oglindite în jurisprudenţă. Ele se referă la gravitatea prejudiciului nepatrimonial, la importanţa valorii lezate, durata în timp a consecinţelor vătămătoare sau perpetuarea acestora, natura suferinţelor şi intensitatea acestora, ecoul social al suferinţei şi influenţa asupra vieţii personale şi sociale, importanţa şi interiorizarea efectelor vătămătoare cu elemente subiective de percepţie care pot duce la alterarea personalităţii persoanei prejudiciate, aspecte şi corelaţii legate de vârsta, sexul, poziţia socială a persoanei prejudiciate. Aceste elemente sunt valorizate prin faptul că despăgubirea acordată trebuie să fie corespunzătoare, adecvată prejudiciului specific suferit de victimă.

Importanţa prejudiciului nepatrimonial se apreciază în strânsă legătură cu importanţa valorii morale lezate prin fapta ilicită. Conceptul de valoare exprimă o relaţie între obiectul valorizat şi subiectul care o valorizează, având un conţinut subiectiv, dar şi unul obiectiv, fiind expresia unei exigenţe umane. Fiecare victimă prejudiciată acordă o apreciere subiectivă valorii nepatrimoniale care i-a fost lezată, în funcţie de anumite criterii pur subiective, care se explică prin necesităţile şi idealurile proprii fiinţei umane şi exprimă un anumit grad de dezvoltare a ei, atât în plan social, cât şi în plan intelectual. În consecinţă, prejudiciul nepatrimonial este cu atât mai important, cu cât valoarea lezată prin fapta ilicită este mai importantă pentru persoana vătămată. De aceea, strâns legată de importanţa valorii morale lezate, în aprecierea subiectivă a ei, un rol semnificativ îl au aspectele privind anumite particularităţi ale victimei: vârsta, sexul, profesia, împrejurările speciale în care se află şi care o fac să dea o apreciere diferită, personală prejudiciului.
Solicită ca instanţa să aibă în vedere la pronunţare aspectele relatate de martorul Podea Cătălin Ionuţ, reţinute şi de instanţa de fond: „acele articole aveau un caracter defăimător şi total neadevărat, iar reclamantul a fost în mod clar afectat de acele articole.

Reclamantul era afectat psihic după acele articole, şi în activitate nu mai putea să ia o decizie clară referitoare la documentele din mapa de corespondentă. Aceste afirmaţii din presă au creat o stare de neîncredere între angajaţi şi reclamant, stare care l-a afectat pe acesta din urmă, fiind în imposibilitatea temporară de a mai lua decizii.”
Apelantul Chiriloiu Armand arată că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe cererea sa prin care a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor să menţină hotărârea judecătorească definitivă cel puţin 30 de zile atât în ziarul tipărit Jurnalul de Argeş C&G cât şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe cele două conturi de facebook, respectiv Jurnal de Argeş C&G si Gabriel Grigore.
Precizează că articolele nu sunt şterse nici la momentul depunerii cererii de apel şi, mai mult decât atât, în cursul judecării cauzei la fond şi după pronunţarea sentinţei, pârâţii au publicat alte articole, reluând subiectele care au făcut obiectul prezentei judecăţi.

Apelanta Chiriloiu Alina Elena susține că instanţa de fond i-a respins în mod greşit, în tot cererea de chemare în judecată.
Apreciază că a fost interpretat greșit materialul probator administrat în cauză, în condițiile în care instnaţa de fond, în pag. 22 din sentinţă, penultimul paragraf, a reţinut că: „în opinia martorei (s.n. – Belu Andreea), prin acele articole au fost alterate relaţiile sociale ale reclamanţilor, relaţiile de serviciu „, iar la pag. 23 din sentinţă, paragr. 1, a reţinut că: „Martorul (s.n. – Podea Cătălin Ionuţ) arată că aceste articole au afectat întreaga familie a reclamanţilor”, făcându-se dovada prejudiciului suferit.
Pârâții JURNAL C&G SRL, Crângeanu Alina și Grigore Gabriel au formulat apel împotriva Sentinţei civile nr 3366/2019 pronunţata de către Judecătoria Piteşti in dosarul numărul 15329/280/2018, hotarare pe care o apreciază nelegala si netemeinica.
Instanţa de fond retine in mod greşit ca sunt îndeplinite condiţiile atragerii răspunderii delictuale a pârâților, articolele publicate nefiind de natura să aducă atingere drepturilor nepatrimoniale la reputatie, onoare, demnitate.
Analizând articolele reclamate ca fiind defăimătoare, instanţa face aprecieri contradictorii. Se retine in mod corect ca situaţia terenurilor forestiere din judeţul Argeş este una de interes general ,articolele publicate având ca obiect exact aceste terenuri din zona Transfagarasan. Asadar articolele nu au reprezentat altceva decât o ancheta jurnalistica cu privire la un subiect de interes general, acest aspect fiind confirmat de instanţa de fond.

Ulterior instanţa de fond arată că intimaţii reclamanţi, prin funcţiile deţinute, fac parte din categoria persoanelor publice, fiind astfel permise critici mai dure ale acţiunilor unei astfel de persoane, iar articolele publicate au legătura cu funcţia pe care o detin. Desi instanţa concluzionează ca in conţinutul articolelor sunt citate pe larg din rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecătoria Pitesti, din sentinţa penala nr 77/11.03.2008 si din recursul promovat de către Parchet împotriva deciziei nr 163/29.10.2009, aceeasi instanţa retine ca afirmatiile nu au avut o puternica baza factuala. Informarea articolului a fost făcuta din aceste documente oficiale.

Precizeaza că s-au relatat pasaje atat din sentinţa de condamnare, cat si din decizia de achitare pronuntata de Tribunalul Argeş si ulterior a citat din Motivele de recurs formulate de Parchetul de pe langa Tribunalul Argeş.
Chiar daca din punct de vedere penal intr un final intimata reclamanta a fost achitata, asupra întregului proces de reconstituire continua sa planeaze suspiciunile de nelegalitate prezentate. Decizia penala definitiv tratează din punct de vedere penal insa nu face o analiza civila prin raportare la legile funciare si silvice astfel incat nu a fost stabilit ca in tot procesul de reconstituire reclamanta a acţionat cu respectarea legii, ci s-a stabilit doar ca nu a săvârşit infracţiuni.

Tocmai ca exista in continuare suspiciuni asupra modului de reconstituire a determinat publicarea acestor articole ce au fost scrise cu respectarea deontologiei profesionale, dreptului la libera exprimare si libertatea presei fara a incalca in nici un fel onoarea, demnitatea si reputaţia persoanei.
Instanţa de fond omite sa aiba in vedere si împrejurarea ca a fost respectat si dreptul reclamanţilor la un punct de vedere, pozitie ce a fost publicata in integralitate, dovada ca am respectat si prezentat cu echidistanta cele relatate. Informaţiile provin din partea ambelor parti, prin articolul publicat nefacand altceva decât sa se aducă sub ochii cititorului de presa scrisa si de online date despre desfăşurarea dosarului penal.Nu a fost singura publicaţie care a publicat aceste informatii,la dosarul cauzei fiind depuse extrase din articole online in care sunt prezentate temele articolelor publicate si supuse anlizei instanţei.
Cu privire la repercusiunile articolelor publicate ,instanta de fond retine ca acestea au afectat reputaţia profesionala facandu-se trimitere la depoziţia celor doi martori audiaţi, martori ce sunt in subordinarea intimatului reclamant, avand legaturi de interese evidente.In primul rand ,reputatia profesionala a reclamantului nu a fost afectată ca urmare a articolelor publicate, ci ca urmare a acţiunilor acestuia si a existentei dosarului penal. Pe de alta parte, cei doi martori nu trebuiau audiati,solicitand expres ca in temeiul art 315 alin 1 punctul 3 ca instanţa de fond sa respingă audierea acestora. Instanţa de fond trece peste aceasta solicitare cu toate ca este evidenta legătura de interese cu intimatul reclamanţii fiind angajaţi in cadrul institututiei conduse de reclamant in perioada directoratului acestuia. Martorii nu au făcut altceva decât sa se erijeze in apărători al reclamanţilor ,in toata depoziţia acestora facand o analiza a procesului de reconstituire,aspecte ce exced total cadului procesual prezent si sunt de natura sa contureze părtinirea cu care au făcut aceste declaraţii.Solicita inlaturarea acestor depoziţii ca fiind făcute cu vădita subiectivitate ,tradand un interes evident cu părţile reclamante. Chiar si asa subiective cum sunt făcute, declaraţiile nu sunt de natura sa probeze producerea vreunui prejudiciu material sau moral ce s-ar impune sa fie reparat, asa incat nu sunt indeplinite condiţiile atragerii răspunderii delictuale.

Nu in ultimul rand, instanta de fond face o apreciere greşita atunci cand retine ca JURNAL C&G SRL trebuie sa răspundem in solidar cu redactorii pentru articolele publicate. Redactorul, jurnalistul poarta întreaga responsabilitate juridica pentru articolele publicate, apelanta neavand calitate pasiva.Face trimitere la Codul deontologic al jurnalistului și la Statutul Uniunii Ziaristilor profesionişti din România intrat in vigoare in 2017 si prin raportare la contractului de munca si la fisa postului celor doi jurnalişti.
Pentru aceste considerente va solicitam admiterea apelului si modificarea sentinţei atacate cu consecinţa respingerii acţiunii in totalitate.
Analizând sentinţa civilă apelată, în raport de criticile formulate, ce urmează a fi analizate împreună, având în vedere efectul devolutiv al apelului statuat prin art.476 Cod pr.civilă, tribunalul, raportat la probele administrate în prezenta cauză, constată următoarele:

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a JURNAL C&G SRL, invocată prin motivele de apel, tribunalul constată că, din verificarea acțiunii introductive, aceasta a fost chemată în judecată în calitate de editor al ziarului Jurnal de Argeș C&G și deținător al site-ului www.jurnaluldeargeș.ro.
Potrivit art.30 alin.8 din Constituția României “răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau televiziune, în condițiile legii”, respectiv ale dispozițiilor art.1349 și urm. C.Civil, care constituie dreptul comun în materie.
Având în vedere că prin prevederile art.30 alin.8 din Constituție se instituie o răspundere civilă directă, în calitate de editor de presă, întemeiată pe art.1357 și art.1373 C.civil, care include și solidaritatea pasivă legală cu autorii faptelor ilicite, tribunalul constată că JURNAL C&G SRL justifică calitatea sa procesuală pasivă de a sta în judecată în prezenta cauză, împrejurare față de care critica formulată sub acest aspect are caracter nefondat, astfel încât urmează a fi respinsă.

Referitor la caraterul inadmisibil al criticii formulate de apelantul reclamant Chiriloiu Armand potrivit căreia prima instanță nu s-a pronunţat pe cererea sa prin care a solicitat să se dispună obligarea pârâţilor să menţină hotărârea judecătorească definitivă cel puţin 30 de zile atât în ziarul tipărit Jurnalul de Argeş C&G cât şi pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi pe cele două conturi de facebook, respectiv Jurnal de Argeş C&G si Gabriel Grigore, tribunalul reține că, raportat la dispozițiile art.445 C.pr.civ., aceasta avea posibilitatea formulării unei cereri de completare a hotărârii în acest sens, iar nu a declarării căii de atac a apelului, astfel cum se menționează în mod expres în cuprinsul acestor prevederi legale.

Nici critica apelanţilor pârâţi referitoare la faptul că nu ar fi întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale a pârâtelor impuse de art.1357 C.civ nu are caracter întemeiat, întrucât, astfel cum a reţinut şi prima instanţă, libertatea de exprimare prevăzută de art. 10 al Convenției Europeane a Drepturilor Omului, are un rol esenţial în orice societate democratică, fiind apreciată drept o condiție primordială a progresului și a fericirii fiecăruia, (cauza Handyside c. Regatului Unit), cuprinzând libertatea de opinie și libertatea de a primi și comunica informații ori idei, fără a exista limite frontaliere ori impuse de autoritățile publice.
Această distincţie este esenţială, în special sub aspect probator, întrucât existenţa faptelor poate fi demonstrată în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit (cauza Lingens împotriva Austriei), apreciindu-se că a pretinde o asemenea probă ar duce inevitabil la o îngrădire nepermisă a libertăţii de opinie.

Rezultă că analiza cazurilor privind libertatea presei va fi puternic marcată de calificarea discursului ca referindu-se la fapte sau la judecăţi de valoare, precum şi, de atitudinea subiectivă a autorului, în momentul comiterii faptei.
Curtea a afirmat în repetate rânduri că afirmaţii referitoare la fapte determinate, care sunt deci, susceptibile de a fi probate, făcute în absenţa oricăror dovezi care să le susţină, nu se bucură de protecţia articolului 10 din Convenţie şi că ziariştilor le revine obligaţia obişnuită de a verifica o declaraţie factuală, această obligaţie semnificând că trebuiau să se bazeze pe o bază factuală suficient de precisă şi fiabilă, care să poată fi considerată ca proporţională cu natura şi forţa afirmaţiei lor, având în vedere că, cu cât afirmaţia este mai serioasă, cu atât baza factuală trebuie să fie mai solidă (cauza Pedersen şi Baadsgard împotriva. Danemarcei, cererea nr.49017/99), Curtea arătând în acelaşi timp că se impune a se verifica dacă reclamanţii ziarişti au luat măsurile necesare pentru a-şi îndeplini obligaţia de a verifica adevărul declaraţiilor factuale, afirmaţiile respective fiind serioase pentru persoana vizată şi impunând o diligenţă specială din partea editorului.
În ceea ce priveşte judecăţile de valoare este real că jurnaliştilor le este permis să recurgă la o anumită doză de exagerare, chiar de provocare (cauza Mamère împotriva Franţei), însă această doză trebuie circumscrisă unor limite cât mai exacte pentru a se realiza şi protecţia părţii prejudiciate. În acest sens, s-a statuat în cauza Andreescu împotriva României că “este necesar […] să se amintească jurisprudenţa bine stabilită în acest moment a Curţii, conform căreia, pentru a aprecia asupra existenţei unei «nevoi sociale imperioase» de natură să justifice o ingerinţă în exercitarea libertăţii de exprimare, este necesar să se distingă cu grijă între fapte şi judecăţi de valoare. Dacă materialitatea celor dintâi se poate dovedi, cele din urmă nu pot face obiectul unei demonstraţii a exactităţii lor ( cauzele De Haes şi Gijsels împotriva Belgiei şi Harlanova împotriva Letoniei). Desigur, atunci când este vorba despre afirmaţii referitoare la comportamentul unui terţ, uneori poate fi dificil să se distingă între afirmaţii factuale şi judecăţi de valoare. Aceasta nu exclude ideea ca şi o judecată de valoare să apară ca fiind excesivă dacă este lipsită total de orice bază factuală (Jerusalem împotriva Austriei, cererea nr. 26.958/95, § 43, CEDO 2001-II)”.

Astfel, tribunalul apreciază că prima instanță a realizat o judicioasă interpretare probatoriului administrat în cauză, în ceea ce privește angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtelor pentru articolele de presă elaborate în ceea ce îl privește pe reclamantul Chiriloiu Armand.
Totodată, tribunalul remarcă împrejurarea că prima instanță a luat în considerare depozițiile martorilor Belu Andreea si Podea Catalin Ionuț în aprecierea caracterului prejudiciabil al faptelor ilicite ale pârâtelor, inclusiv în afectarea activității profesionale a acestuia, suma stabilită cu titlu de daune morale în cunatum de 10.000 lei fiind suficinetă pentru înlăturarea efectelor negative ale acestora.
Astfel, deși este de necontestat, raportat la probele administrate în cauză, că articolele incriminate au afectat activitatea reclamantului, trebuie observat însă că acestea privesc activitatea profesională a reclamantului, care, în calitate de funcţionar public, trebuie să suporte limite ale drepturilor ataşate persoanei lor mult mai ridicate decât în cazul unui simplu particular, informaţiile furnizate constituie un subiect de interes public și au la bază mai multe anchete panale desfășurate de către organele statului, împrejurare față de care critica reclamantului în ceea ce privește cuantumul daunelor morale la care au fost obligate pârâtele, are caracter neîntemeiat.

Contrar celor susținute de apelantele pârâte, tribunalul constată că nu se impune înlăturarea depozițiilor martorilor audiați, simpla împrejurare că aceștia ar fi în subordinea reclamantului nefiind suficientă, în mod singular, pentru a nu fi luate în considerare.
În cea ce privește angajarea răspunderii civile delictuale ale pârâtelor pentru articolele publicate referitoare la reclamanta Chiriloiu Alina Elena, tribunalul constată că, prin probele administrate în fața instanței de control judiciar, respectiv prin depoziția martorului Balaș Sorin Marius s-a făcut dovada prejudiciului cauzat acesteia.

Astfel, martorul a menționat că a lecturat articolele de presa menționate în cuprinsul acțiunii, din cuprinsul cărora a observat că aestea prezentau realitatea într-un mod trunchiat, întrucât se prezentau aspecte doar din rechizitoriul procurorului, fără a se menționa tot parcursul procesului penal finalizat cu achitarea apelantei. Martorul a relatat că aceasta plângea în urma articolelor respective, precizând că nu este adevărat cele scrise despre ea, că a avut un randament mai scăzut la locul de muncă, determinat de conținutul articolelor, martorul observând o anumită răceală la nivelul relațiilor profesionale cu apelanta, evitând să se întâlnească cu ea, iar aceasta se plângea că unii dintre colegii săi o privesc într-un mod diferit, aceasta fiind afectată de publicarea articolelor respective.
Contrar celor susținute de către apelantele pârâte, tribunalul constată că articolele de presă respective nu au fost redactate într-o manieră echidistantă, fiind pus accentul pe conținutul rechizitorului și sentinței de condamnare, hotărârile de achitare fiind menționate în mod sporadic, fără a se pune accentul pe conținutul acestora, acreditându-se ideea vinovăției apelantei reclamante în săvârșirea faptelor ce i s-au imputat.
În sensul art.10 din Convenţie şi art. 30 din Constituţia României libertatea de exprimare nu trebuie să afecteze reputaţia şi drepturile altei persoane, excepţie făcând cazurile în care ziaristul acţionează cu bună-credinţă în scopul informării corecte şi judicioase, cu privire la subiecte de interes general.

În ce priveşte condiţia existenţei unei vinovăţii din partea pârâtelor, pe care tribunalul o reţine ca fiind îndeplinită în cazul concret, este de subliniat că instanța europeană a stabilit, raportat la obligațiile ce revin jurnaliștilor, că aceștia trebuie să își exercite profesia cu bună credință, să ofere informații exacte și demne de a fi considerate credibile, respectând întru totul deontologia profesională. Ea a stabilit că jurnaliștii nu pot fi scutiți, în numele rolului esențial ce le revine pentru funcționarea unei societăți cu adevărat democratice, de respectarea legilor de drept comun, inclusiv a celor din materie penală (cauza Ivanciuc c. României).
Uneori, existența unor îndatoriri și responsabilități poate duce la expansiunea limitelor ce încadrează dreptul la liberă exprimare, așa cum este cazul presei, al cărei rol central într-o societate democratică este tocmai acela de a transmite informații.Luând în considerare impactul pe care massmedia, în special cea audiovizuală, îl are asupra formării opiniei publice, a rolului esențial pe care media îl joacă pentru funcționarea democrației, prin supravegherea atentă și semnalarea oricărei abateri de la normele legale și de la interesul public săvârșită de factorii decidenți din cadrul puterii legislative, executive ori chiar a celei judecătorești, Curtea a concluzionat afirmând că presa își poate îndeplini eficient funcția socială doar prin respectarea anumitor limite, ce țin mai ales de reputația altei persoane, drepturilor terților ori protejarea informațiilor confidențiale, misiunea jurnalistului fiind aceea de a comunica publicului doar probleme de interes general.

Deşi este de necontestat calitatea de funcţionar public a reclamantei, iar subiectul abordat este unul de interes public, prin modul în care au fost elaborate articolele, acesteia i-a fost afectate onoarea și reputația acesteia.
Astfel, condamnarea unor jurnaliști pentru afirmații cu caracter defăimător făcute la adresa unor oameni politici, funcționari ori magistrați a generat un « conflict » între două dintre drepturile protejate de articolul 8, respectiv articolul 10 din Convenție, și anume dreptul la respectarea vieții private, respectiv a reputației și demnității persoanei, pe de o parte, iar pe de altă parte, libertatea de exprimare.Pentru a determina justul echilibru între asigurarea dreptului garantat de articolul 10 din Convenție, menținând în același timp garanțiile oferite de articolul 8 respectului datorat reputației și drepturilor altora, Curtea a dezvoltat, în jurisprudența sa, unele principii. Astfel, obligația statelor de a lua măsuri pentru respectarea reputației indivizilor poate apărea și în cadrul raporturilor între particulari. Al doilea element deosebit de important este necesitatea ca publicarea în mass media a oricărui fel de informații să servească interesului general, să intereseze marele public. Prezentarea unor detalii din viața privată a unor persoane (fie ele chiar persoane publice) pe diverse canale media ce au ca unic scop furnizarea către public a acestui tip de «informație» nu e de natură a servi unui interes public.

Dreptul la replică reprezintă doar una din modalităţile legale de remediere a încălcărilor dreptului reclamanților, rămânând la latitudinea acestora dacă înţeleg să o utilizeze, neputându-se deduce lipsa vreunui prejudiciu în ipoteza în care acesta formulează o solicitare cu acest obiect.
În ceea ce priveşte existenţa unui prejudiciu, Tribunalul reţine că, în legătură cu natura daunelor morale, aşa cum se desprinde din literatura juridică şi din practica judiciară, acestea, în principiu, nu se concretizează într-o stare de fapt, ci se menţin la nivelul trăirilor psihice, iar evaluarea acestora, chiar atunci când existenţa lor este evidentă, de regulă nu se poate face prin folosirea unor criterii obiective, dauna morală fiind extranee realităţilor materiale şi întinderea ei nu poate fi determinată decât prin aprecieri, desigur nu arbitrar şi nu prin operare cu criterii precise, ci doar pe baza unor aprecieri subiective în care rolul hotărâtor îl are posibilitatea de orientare a instanţei în cunoaşterea sufletului uman şi a reacţiilor sale. În ceea ce priveşte despăgubirile pentru repararea prejudiciilor morale, acestea sunt dificil de stabilit, în absenţa unor probe materiale judecătorul fiind singurul care, în raport de consecinţele suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală. Cât priveşte întinderea prejudiciului este evident că aceasta nu poate fi cuantificată potrivit unor criterii matematice sau economice, astfel încât în funcţie de împrejurările concrete ale speţei, statuând în echitate, instanţa urmează să acorde despăgubiri apte să constituie o satisfacţie echitabilă. Tot sub acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, decizia din 13 iulie 1995 , că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă, având în vedere, totodată, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii adusă acestora.

Astfel, reținând că sunt îndeplinite toate condiţiile răspunderii civile delictuale pentru angajarea răspunderii pârâtelor pentru fapta proprie, tribunalul apreciază că apelul formulat de către reclamantă este fondat, iar, sub aspectul întinderii prejudiciului cauzat, aceasta este îndreptățită a i se acorda suma de 2.000 lei, daune morale cu acest titlu şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.
Pentru aceste considerente, tribunalul, având în vedere dispoziţiile art.480 alin.1 C.pr.civ., va respinge apelurile declarate de reclamantul Chiriloiu Armand și pârâţii JURNAL C & G SRL, Crangeanu Alina și şi Grigore Gabriel ca nefondate, iar, în conformitate cu dispoziţiile art.480 alin.2 C.pr..civ. şi art. 476 C.civ, va admite apelul declarat de reclamanta Chiriloiu Alina Elena şi va schimba în parte sentinţa civilă apelată în sensul că va obliga pârâtii în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei , daune morale şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective, va obliga pârâtii la ştergerea de pe site-ul www.jurnaluldearges.ro şi de pe conturile de facebook „Jurnalul de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” a tuturor articolelor referitoare la reclamantă şi la publicarea pe acelaşi site şi acelaşi cont de facebook, de scuze şi hotărârea definitivă, în cel mult trei zile de la comunicare, şi să menţină articolul 30 de zile, atât pe site, pe cele două conturi de facebook, cât şi în ziarul tipărit Jurnalul de Argeş C&G, va obliga pârâţii în solidar, să publice hotărârea de condamnare, pe cheltuiala lor, în formă scrisă, într-un cotidian de largă răspândire în judeţul Argeş, altul decât Jurnalul de Argeş C&G, urmând a menţine în rest sentinţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Respinge apelul reclamantului Chiriloiu Armand, domiciliat în Mosoaia, sat Smeura Aleea Padurii, nr. 1, jud. Argeş împotriva sentinţei civile nr 3366/22.05.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, intimați fiind Chiriloiu Alina Elena, domiciliată în Mosoaia, sat Smeura Aleea Padurii, nr. 1, jud. Argeş, JURNAL C & G SRL, cu sediul în Pitesti, str.Grivitei, bl. 3- 5, sc. B, ap. 17, jud. Argeş, Crangeanu Alina, domiciliată în Pitesti, B-dul Republicii – Casa Cartii Mezanin 1, bl. G1, jud. Argeş, şi Grigore Gabriel, domiciliat în Pitesti, Grivitei, bl. 3-5, sc. B, ap. 17, jud. Argeş, ca nefondat.

Respinge apelul pârâtilor SC JURNAL C & G SRL, , cu sediul în Pitesti, str.Grivitei, bl. 3-5, sc. B, ap. 17, jud. Argeş, Crangeanu Alina, domiciliată în Pitesti, B-dul Republicii – Casa Cartii Mezanin 1, bl. G1, jud. Argeş şi Grigore Gabriel, domiciliat în Pitesti, Grivitei, bl. 3-5, sc. B, ap. 17, jud. Argeş, împotriva sentinţei civile nr 3366/22.05.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti, ca nefondat.

Admite apelul reclamantei Chiriloiu Alina Elena, domiciliată în Mosoaia, sat Smeura Aleea Padurii, nr. 1, jud. Argeş împotriva sentinţei civile nr 3366/22.05.2019 pronunţată de Judecătoria Piteşti,

Schimbă în parte sentinţa civilă apelată în sensul că obligă pârâtii în solidar, la plata către reclamantă a sumei de 2.000 lei , daune morale şi dobânda legală aferentă acestei sume de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri şi până la data plăţii efective.

Obligă pârâtii la ştergerea de pe site-ul ww.jurnaluldearges.ro şi de pe conturile de facebook „Jurnalul de Argeş C&G” şi „Gabriel Grigore” a tuturor articolelor referitoare la reclamantă şi la publicarea pe acelaşi site şi acelaşi cont de facebook, de scuze şi hotărârea definitivă, în cel mult trei zile de la comunicare, şi să menţină articolul 30 de zile, atât pe site, pe cele două conturi de facebook, cât şi în ziarul tipărit Jurnalul de Argeş C&G.

Obligă pârâţii în solidar, să publice hotărârea de condamnare, pe cheltuiala lor, în formă scrisă, într-un cotidian de largă răspândire în judeţul Argeş, altul decât Jurnalul de Argeş C&G.
Menţine în rest sentinţa.
Ia act că reclamanta solicită cheltuieli pe cale separată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea urmând a fi depusă la Tribunalul Argeş.
Pronunţată azi, 01.10.2020, prin punerea soluţiei la dispozitia părţilor de către grefa instanţei.

Preşedinte, Ruxandra Vişinoiu

Judecător, Sonia Ionela Ţînţu

Judecător, Dumitru Cristian Bogdan

Grefier, Roxana-Elena Danciu