Aproape 80 de primari USL  în fruntea localităților din Argeș nu sunt deloc de neglijat. Ba chiar sunt de speriat, dacă privești din perspectiva electorală a democrat-liberalilor. La acest lucru s-a gândit și senatorul Mircea Andrei în momentul în care a fost parașutat la șefia organizației județene a PDL. Drept pentru care, pe principiul „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau”, a deschis perioada de mercato. Și, ca să sporească tensiunea afacerii, cel supranumit Stăpânul s-a orientat abil la marfa de calitate care va atrage și primarii fără căutare, soldurile.
Strategia a dat roade, mai ales că adeziunile erau însoțite de diferite bonusuri, cum ar fi săli de sport, asfaltări, poduri, cămine culturale și alte asemenea promisiuni, că, deh, nu-l durea gura! A urmat rumoarea politică: Ion Dumitru anunța că pleacă din PSD, Gheorghe Stancu împacheta deja pentru democrat-liberali, iar Bebe Ivan de la Băbana scotocea prin șifonier după cravata portocalie. Ninel Diaconu semnaliza și el spre PDL, Rucărul și Dâmbovicioara la fel, până și Pendiuc era trecut pe lista de transferuri. Tonul fiind dat, și alți primari din opoziție s-au aşezat la coadă de la primele ore ale dimineții, de parcă asistam la un număr de hipnoză colectivă, înghesuindu-se să prindă un tichet pentru intrarea în PDL. N-au lipsit nici episoadele degradante pe care le presupune statul la coadă în stil românesc. În afară de coate în burtă, flegme și șuturi în cur, s-a strigat cu năduf că „Nicolescu nu m-a ajutat”, „PSD-ul nu mă bagă-n seamă”, „Ne-au ținut de proști”. PDL-ul lui Mircea Andrei era comoara din pivniţă, cloşca cu puii de aur, odorul coroanei. Ce să mai vorbim, la poarta portocaliilor era  înghesuială mai ceva ca la tarabele cu cireşe din Piaţa Ceair. Dacă vă amintiți, oficialii partidului vorbeau de o listă de achiziții compusă din vreo 30-40 de primari din PSD și PNL. Presa portocalie susținea că dosarul transferurilor e mult mai voluminos. Tot ce e posibil, pentru că acolo unde nu s-a putut cu vorbă bună, s-a trecut la manevre de intimidare. Dacă ar fi jucat în „Naşul”, primarii argeșeni s-ar fi trezit, înainte de a pleca la serviciu, cu un cap de cal alături. La noi, edilii s-au trezit cu dosare, citații și adeziuni în alb.
Timpul s-a scurs, însă fondurile promise de Mircea Andrei, în rol de mare negociator, au întârziat să apară. Iar acest lucru nici nu se va întâmpla prea curând, și nu neapărat din cauza crizei. Motivul real este acela că guvernanții nu prea s-au înghesuit să arunce cu bani în colegii de la Argeș. Evident, primarii despre care se spunea că sunt ca și trecuți în barca puterii și-au dat seama că totul n-a fost decât o megațeapă și au început să bată în retragere. Încurajați și de decizia Curții Constituționale care a respins comasarea alegerilor, aceștia n-au mai cântat nimănui în strună și, într-un fel de episod-revanșă, au refuzat să-i mai răspundă lui Andrei la apelurile telefonice din miez de noapte sau să-l mai însoțească la bairamuri. Din armata de posibili transfugi, n-au mai rămas decât vreo trei muște bete care, și-așa, nu se știe dacă mai au șanse să fie realese.
Cerere de a trece în PDL a existat, incontestabil. Dar dispreţul democrat-liberalilor faţă de aşteptările enorme ale oamenilor și lipsa unei oferte concrete au căscat o prăpastie uriașă între edilii opoziției și democrat-liberali. Undeva s-a supralicitat, undeva s-a pierdut măsura lucrurilor. „Alegerile locale e un fenomen”, după cum recunoștea chiar Andrei, făcându-se de râs, la o emisiune de la Realitatea TV.  Dacă ne mai gândim și la edilul Ion Dumitrache de la Poiana Lacului, care semnalizează către UNPR, e clar că lotul portocaliu de primari a început să se subțieze și n-ar mira pe nimeni dacă în două luni şi jumătate se va evapora complet. Ca şi cum n-ar fi existat niciodată. Iar Dosarul Transferurilor Anunțate, instrumentat de fostul procuror Mircea Andrei, riscă să se transforme în Dosarul Transferurilor Ratate. Neluţu DINU