După ce a intrat în cabinet, o doamnă micuță de statură, precum o fetiță de 12-13 ani, ne-a spus: „Să știți că am 92 de ani, stau bine cu capul și cu corpul, am renunțat la o casă mare în București și m-am mutat în Argeș, undeva spre munte. Apoi a scos din geantă un portofel în care erau câteva fotogarfii. „Dom’ doctor, uite ce face vârsta înaintată, că eu nu-i zic bătrânețea, din noi. Ia priviți cum arătam, pe la 20 și ceva de ani, când m-am căsătorit: ca o artistă de cinema. Acuma, de ceva vreme, mi-a crescut pe vârful nasului guguloiul ăsta urât, mare cât un bob de strugure.
Știți de ce am venit? Vreau să mă operați! Puteam să mă duc la București. Dar v-am văzut la o emisiune medicală când prezentați niște cazuri. Mi-ați căzut cu tronc și am zis: gata, eu la omul ăsta mă duc să mă rezolve. Stau bine cu inima, n-am diabet, tensiune sau colesterol nare. Nu mi-e frică de ce va urma. Doar atâta vreau: să mă anesteziați bine ca să nu mă doară.”
Intervenția nu s-a sodat cu surprize neplăcute. Nu a mai scos niciun cuvânt până am terminat, timp în care a stat cu ochii închiși. A venit la pansat cam din cinci în cinci zile. Mereu zglobie, glumeață și tonică. Sper să rămână cu o cicatrice rezonabilă. A fost un cancer de piele ce nu face metastaze.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Asta ne nai lipsea: pelagră!
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Corpul medical, Napoleon şi Waterloo
0 Comentarii