Noroc cu alegerea noului președinte al filialei, că așa au descoperit și pesediștii argeșeni apa caldă a democrației în partid. E chiar sănătate curată să poți să-ți alegi șeful fără să mai primești mutarea în plic, așa cum s-a întâmplat în ultimii 20 de ani. Iar chestia asta dezvoltă anticorpi și reflexe cât de cât normale, în perspectiva viitoarelor războaie politice de gherilă de la anul. Ca în fața oricărei experiențe inedite, precum trecerea de la mersul de-a bușilea la unul pe două picioare, alegerile de la PSD Argeș au avut hazul lor. Așa cum la revoluție s-a spart conducta cu diversiuni, cum că teroriștii au otrăvit apa sau că urmează să bombardeze Arpechimul, așa și la PSD Argeș s-a zvonit insistent că Mânzână va fi forțat să se retragă și că Valeca va defila din postura de candidat unic. Pe măsură ce deadline-ul alegerilor se apropia și devenea limpede că outsider-ul Mânzână nu mai poate fi împiedicat nici măcar de Liviu Dragnea să candideze, a apărut o altă variantă, și mai gogonată. Aceea că PSD Argeș e în pericol de moarte să devină filială a PRM Craiova, aluzie la faptul că Mânzână a fost coleg de Parlament, în partidul lui Vadim, cu actuala primăriță a Craiovei, Lia Olguța Vasilescu. De altfel, o foarte influentă pesedistă din postura de vicepreședinte la nivel național. Ultima glumă bună a fost aceea că Ion Mânzână ar fi omul infiltrat de servicii ca să distrugă PSD Argeș, probabil aruncată pe piață ca s-o contracareze pe aceea, și mai bună, că Șerban Valeca ar fi omul bisericii. Nici la festivalul sătesc de tiribombe n-am fi întâlnit asemenea manipulări care să concureze cu cele lansate vizavi de candidatul cu mustață de pandur. Însă tot răul spre bine cu această candidatură a lui Mânzână, deoarece a reușit să facă să recircule sângele în venele unui partid care se predase, parcă, bisturiului din dotarea medicului legist Dan Manu. N-am mai întâlnit decât pe Google asemenea trafic precum cel generat în aceste zile de parlamentarii PSD, pe colegiile de care țin. Au înviat morții, s-au speriat și au ieșit din cavouri, după cum mi s-a confesat, cu umor negru, un foarte cunoscut primar de comună. „Domnu’ Grigore, nici măcar Băsescu nu i-a speriat pe paraziții ăștia de la noi din partid, așa cum i-a speriat Mânzână”, mi-a mai spus edilul. Foarte interesant, nu? Asta vizavi de păduchelnița de partid și de șocul unei candidaturi care era absolut necesar unui PSD Argeș anchilozat în cretacicul lipsei de reflexe democratice. La ora la care am scris acest editorial, marți ora 17.00, conferința de alegeri a PSD Argeș nici măcar nu începuse, prin urmare habar nu aveam cine va ieși președinte. Știam însă un lucru. Chiar și dacă va pierde, Ion Mânzână va fi marele câștigător. Și nu singur, ci împreună cu PSD Argeș.
Gabriel Grigore