Mă amuză lupta oarbă pentru putere a PSD-iștilor argeșeni în contextul în care totul a devenit în România fum și deșertăciune. Uitați-vă la Victor Ponta, domnilor! Și învățați, dacă puteți! În urmă cu nici opt luni era asemeni unui surfer, pe valul oceanic cel mai înalt, la doar câțiva centimetri de puterea absolută care este președinția României, iar azi e aproape misiune imposibilă să-l culegi de pe jos și să-l reconstitui din cioburi. Tânărul cu cea mai fulminantă ascensiune din politica românească a ultimilor 15 ani a ajuns un biet floc în calea intereselor celor care fac jocurile în această parte de lume. Nu-i mai puțin adevărat că și Ponta s-a adus pe sine în această situație prin greșelile în cascadă pe care le-a comis, cu nonșalanța unui jucător la ruletă care știe că poate pierde și un milion de dolari fiindcă e miliardar. Nelipsit de anumite calități, Victor Ponta, la fel ca mulți alți viței din politica dâmbovițeană, crescuți în eprubreta propriei suficiențe, n-a înțeles că e doar un lider virtual, nu unul real, pe o hartă geopolitică mai schimbătoare și decât buletinul meteo. Acum nu mai poate cuceri planeta, nici măcar Dubaiul, împreună cu Sebi Ghiță, fiindcă DNA-ul s-ar putea să-i interzică și să mai iasă din țară. Asta e România, o țară tristă, plină de humor, după cum ne-a învățat Bacovia.
Dar să ne întoarcem la berberii sau papuașii, spuneți-le cum doriți, din PSD Argeș. Nimeni nu vede mai departe de bocancul propriului interes, unul meschin și minor. De fapt, PSD Argeș, ca uniune tribală, a intrat în zodia minoratului politic. Iar asta o scriam încă de la începutul acestui an, atunci când Constantin Nicolescu a luat calea Colibașiului, iar Tudor Pendiuc avea deja trei luni vechime în arestul IGPR. PSD Argeș a ajuns să conteze pentru București (care București?) doar ca unitate de catering pentru liderii de rang 2 și 3 veniți la vânătoare de mistreți sau fazani prin județ. Fiecare șef de trib sau clan din PSD, fie că reprezintă Nordul, Sudul sau Centrul județului e tot mai belicos și suferă de sindromul baricadatului în cămară. A pus un munte de avere deoparte, cât a lucrat la stat, iar acum a ferecat beciul cu zece lacăte, pe principiul să ne fie bine, ca să nu ne fie rău. Ca o paranteză, unii nu se pot abține nici măcar în al doisprezecelea ceas și își semnează singuri autorizație de construcție pentru a doua, a treia sau chiar a patra cămară. Oamenii ăștia ne insultă inteligența, ignorând faptul că populimea știe câte parale, în viu, face fiecare, iar binomul DNA-SRI, pe post de controlor de trafic, le-a scanat deja fiecare mișcare. N-au învățat nimic și nici nu sunt capabili să învețe din căderea abruptă de pe cal a lui Constantin Nicolescu și Tudor Pendiuc, nici măcar din ejectarea de pe portavion a lui Victor Ponta. Merg pe principiul nesănătos al omului sănătos, însă ignorant, că boala îi lovește pe alții, în niciun caz pe ei. Asta până când chiar îi lovește.
Ca să rezum, prin incompetență (vezi cazul școală al Autostrăzii Pitești-Sibiu sau al stațiunii de schi de la Molivișu) și prin lipsă de viziune (vezi permanenta gherilă pentru putere între Nicolescu și Pendiuc și care a avut drept efect o regionalizare făcută pe sub masă și izolarea economică a județului nostru, comparativ cu Prahova), Uniunea Tribală PSD a pus Argeșul sub control judiciar, mulți ani de acum încolo. Iar pentru greșelile lor plătim toți, cei aproape 600.000 de trăitori din acest județ, vorba ÎPS Calinic. Însă tare mi-e teamă că, pentru această pedeapsă colectivă, nu există termen de prescripție.  Cel puțin nu în timpul vieții noastre. 
Gabriel Grigore