Doi polițiști au bătut un judecător într-o benzinărie. Asta e știrea frustă, trasă la rindeaua unei realități românești ce începe să arate ca o rană foarte urâtă provocată de un os care se tot freacă de un altul până se autodistruge. Putea foarte bine ca știrea să fie și despre un judecător care a bătut doi polițiști și nimeni nu s-ar fi mirat prea tare pentru că noi, ca societate, am ajuns la nivelul în care realitatea bate orice ficțiune. Avem justiție, dar n-avem dreptate, avem presă, dar n-avem adevăr, avem regi ai asfaltului, dar n-avem autostrăzi, avem politicieni, dar n-avem conducători, avem țară, dar n-avem popor. Și comparațiile în oglindă pot continua. Avem suficientă energie negativă și imaginație maladivă cât să ne autocalomniem ca nație și să ne automințim ca indivizi, pe persoană fizică. Asta că tot e o sintagmă la modă. Cu cât vorbim mai mult, cu atât comunicăm mai puțin, cu cât ne ducem mai mult la biserici cu atât credem mai puțin în Dumnezeu, cu cât facem școli mai multe, cu atât știm mai puțină carte.
Dar să revin la cazul judecătorului piteștean implicat în incidentul de la benzinărie pentru că văd că bunul simț începe să facă purici și logica elementară s-o ia razna. Conform declarațiilor date de cei doi polițiști și apărute în presă, judecătorul Gabriel Apostol ar fi mers până acolo încât s-ar fi automutilat ca să deturneze atenția de la faptul că el e cel care i-a agresat pe oamenii în uniformă. Adică magistratul s-ar fi izbit singur cu capul de asfalt sau de capota mașinii ca să-și provoace fractură nazală și să scape basma curată, iar asta chiar în fața fetiței sale. Suntem bolnavi. Ce tată responsabil ar fi dispus să-și supună copilul la o asemenea traumă? E prima întrebare de la care ar trebui să pornim în analiza unui caz care e relativ simplu și pe care îl complicăm inutil. Poate că judecătorul Apostol s-a scăpat și a avut o replică nefericită, făcându-i milițieni pe domnii polițiști. Poate că omul era în pasă proastă, stresat de pe drum sau supărat pur și simplu pe viață. Dacă asta îi este vina și dacă el a prezentat un comportament dereglat, nedemn cu statutul de magistrat, va fi sancționat ca atare de Inspecția Judiciară. Repet, dacă…
Justifică însă asta reacția deosebit de violentă a polițiștilor, finalizată cu trântirea magistratului la pământ și încătușarea lui chiar în fața copilului? Nu prea cred. Dacă nu pornim în analizarea cazului de aici, ne pierdem timpul și punem între paranteze orice umbră de logică. Cei care îi urăsc pe judecători din cauza salariilor mari vor ține partea polițiștilor, cei care nu-i înghit defel pe milițieni îi vor da credit judecătorului, iar cei care îi urăsc și pe unii și pe alții, foarte mulți, de altfel, îi vor ostraciza la pachet. C-așa e în Românica. Am ajuns țara lui Pulan Vodă.
Gabriel Grigore
0 Comentarii