Dacă nu mă înşel, şi nu cred că mă înşel, „cazul” Tămagă reprezintă o premieră în politica argeşeană. Din ce punct de vedere? Am impresia că este pentru prima dată, cel puţin la acest nivel, când tatăl şi fiul activează în partide care se află într-o dispută crâncenă, dură, şi pe poziţii, măcar deocamdată, categoric ireconciliabile. Obiceiul, ştim cu toţii, era ca fiul sau fiica să-şi urmeze părintele în formaţiunea în care activa acesta.
În urmă cu ani, criticând promovările pe criterii familiale din PSD Argeş, am spus că, dacă aş fi fost fiul vreunui social-democrat important şi aş fi vrut să fac politică, aş fi optat pentru partidul aflat în opoziţie cu partidul tatălui meu. De ce? Nu doar din spirit de frondă, ci şi pentru a avea oportunitatea să demonstrez că pot reuşi pe picioarele mele, iar nu ca „băiatu’ lu’ tata”. În definitiv, este o chestiune de personalitate şi orgoliu.
Nu ştiu dacă printre motivele care l-au determinat pe Traian Tămagă să opteze pentru PDL sunt şi acestea. Are mai puţină importanţă. În definitiv, indiferent de motive, Tămagă jr avea dreptul să aleagă ceea ce îşi dorea el. Dacă a vrut în PDL, iar nu în PSD, partidul pe care tatăl său îl reprezintă în înalta demnitate de senator al României, să fie sănătos!
Ştiţi unde îi dau dreptate lui Tămagă-tatăl? Când afirmă că pedeliştii l-au „curtat” şi l-au primit în partid pe fiul său şi pentru a mai pune o cărămidă la „proiectul” care urmăreşte slăbirea din interior a conducerii PSD Argeş (de fapt, în opinia mea, acesta e motivul). Artizanul „proiectului” este Mircea Andrei. Preşedintele democrat-liberal a băgat băţul prin gard şi, după cum se vede, a avut succes. Andrei a câştigat un punct în faţa pesediştilor.
Că aşa stau lucrurile o dovedeşte graba cu care Andrei i-a oferit lui Tămagă jr o funcţie în conducerea PDL Argeş. Dacă doar îl „racola” în partid şi-l lăsa în postura de simplu membru-mai treacă-meargă. Însă, faptul că la puţină vreme după aducerea lui în PDL este făcut ditamai secretarul-executiv spune totul despre adevărata intenţie a lui Mircea Andrei.
Preşedintele democrat-liberal l-a vrut în PDL chiar pe Constantin Tămagă. Senatorul pesedist a refuzat „mărul otrăvit”. Nu şi fiul său. La ce politician cinic este Andrei, nu m-ar mira să-i propună lui Traian Tămagă să candideze pentru Parlament, din partea PDL, taman în colegiul în care ar urma să candideze tatăl lui, dar din partea PSD. Nu exclud o astfel de variantă. Din contră, o cred perfect plauzibilă.
Tămagă senior se află într-o situaţie ingrată. La fel şi PSD Argeş. Probabil din naivitate, fără voia lui, Traian Tămagă, care, altfel, pare un tip inteligent şi cu bun simţ, îi face jocurile lui Mircea Andrei, jocuri care îi pun într-o reală încurcătură pe liderii pesedişti, cu atât mai mult pe tatăl său.
(Mihai Paul Codunas)
0 Comentarii