Am mers cu mari așteptări săptămâna trecută la Expoziția Universală de la Milano. Am mers sperând să văd un pavilion al României care să mă dea pe spate pe mine și pe milioanele de turiști de pe tot globul. Un pavilion care să reprezinte resursele, bogățiile și frumusețile României. Asta cu atât mai mult cu cât pentru participarea României la EXPO Milano 2015 s-au cheltuit 3,5 milioane euro.
Am intrat plin de speranță la expoziție și – pe măsură ce vedeam standurile creative și absolut încântătoare ale unor țări precum Belarus, Angola, Ecuador, Mexic, Spania sau Franța – deja îmi imaginam că la pavilionul României mă voi umple de mândrie.
Numai că după ce am intrat în pavilion și l-am vizitat mi-a venit să plâng, să fug și să mă ascund. M-am simțit umilit ca român, umilit de conaționalii mei de la Ministerul de Externe care și-au bătut joc de pavilionul României pe bani grei. Și asta în condițiile în care țări cu bugete mult mai mici au avut niște pavilioane impresionante. La pavilionul României nu mi-a plăcut nimic. Pereți goi, rafturi goale, hostesse românce plictisite și cu zâmbete forțate (chiar dacă primesc 40 de euro pe zi, masă și cazare), oficiali cu fețe grețoase și, la etaj, un restaurant care arăta mai neîngrijit și decât cel mai prăpădit fast-food pentru navetiști. Sarmale și varză în culori îndoielnice, dar la prețuri piperate, bere care la noi e considerată „second-hand”… La ce bogăție culinară are România, cum naiba e posibil să te afișezi cu niște produse de toată jena? Dacă nu ai vedea scris ”ROMÂNIA” pe pavilion, ai putea avea senzația că ai greșit și ai nimerit la cine știe ce țară prăpădită din lumea a treia. Din păcate, adevărul e că nu ai greșit. Senzația e o realitate dureroasă, umilitoare, năucitoare.
Noroc cu taraful și lăutarii de la Doina Bascovului care au salvat onoarea pavilionului în cele cinci zile cât au susținut spectacole la Milano. Dar cu o floare nu se face primăvară și nici imaginea României nu devine alta.
Comisarul General pentru România la EXPO Milano 2015, Georgian Ghervasie, a fost însărcinat în 2013 de premierul Ponta să coordoneze pavilionul României. Și dl. Ghervasie ne-a făcut de râs tocmai la evenimentul cel mai tare al planetei, acolo unde trebuia să ne facă mândri. De ce? Pentru că nimeni nu s-a implicat, nimeni nu s-a preocupat să rupă gura târgului cu un pavilion de excepție. Bani erau din belșug, numai că responsabilii români trimiși la Milano pe banii statului și-au bătut joc de România. Încă o dată.
Președintele Iohannis, după ce a vizitat pavilionul României, a folosit sintagma ”superb”. Probabil că președintele Iohannis făcuse insolație de la soarele milanez și nu a văzut pe unde merge. Credeam că președintele Iohannis e sincer. Dar laudele false aduse pavilionului nostru mi-au confirmat că e de fapt un președinte balcanic impregnat cu o poleială de diplomație ieftină.
România mea și a noastră nu e cea de la Milano. România mea e plină de tineri de valoare, creativi și care ar putea schimba țara dacă s-ar instaura meritocrația. România mea și a noastră e plină de locuri frumoase, de oameni frumoși. La acest moment, în loc să promovăm România frumoasă, noi scoatem în față o Românie urâtă și murdară, România cea neadevărată, România pocită, pe bani publici, de către oficialii de la Ministerul de Externe.  
Expoziția de la Milano se termină pe 31 octombrie. Poate mai e timp ca până atunci să mai retușăm câte ceva, pe ici-pe colo, prin punctele esențiale, să arătăm că prima impresie a fost doar o iluzie optică.
Denis Grigorescu