E plină de priorități țara asta ca de găuri un fund de ciur. Care să fie astupate mai întâi? Și cu ce? Și de unde?
Ministrul marilor proiecte dispare mai înainte de a da un răspuns. Domnul ministru Șova, zburătucit pe altă cracă, poate să aibă păreri, dar își pierdu pe drum promisiunile. Ministresa de la transporturi încă nu a avut timp să se alfabetizeze în domeniu.
Importante și necesare sunt toate autostrăzile făgăduite într-un viitor mai apropiat sau mai îndepărtat de guvernul nr. 3 al domnului Victor Ponta: Târgu Mureș, Brașov, Iași, Craiova, București și chiar Alexandria și multe altele despre care s-a făcut vorbire. Oricare din orașele cu șansa legăturilor în rețeaua națională și internațională și rutieră.
Cea de la Sibiu la Pitești ar fi transportat, ca toate celelalte, persoane și mărfuri. Dar și autoturisme făcute la Mioveni.
Între Sibiu și Alexandria, eu aș alege orașul de pe Argeș, dar cine mă-ntreabă pe mine? Pe mine, pe tine, pe noi.
Cine suntem noi? Suntem un Guvern? Un Parlament? Niște simpli alegători. Sute de mii, milioane, dar cine-i mai tare-n parcare? Suntem la putere? Suntem la guvernare? Nu știu cum se face că acolo, la vârf, nu avem niciun reprezentant din județul Goleștilor, Brătienilor sau al lui Mihalache, al lui Armand Călinescu, al lui Antonescu, care au dat țării nenumărați miniștri, premieri, ba chiar șefi de stat.
Rolul principal, însă, trebuie să și-l asume autoritățile locale administrative și politice. Care dacă se angajează în bătălie, chiar cu riscuri majore, e posibil să schimbe macazul autostrăzilor. Dar dacă vor sta pasive, contribuția Daciei la bugetul țării va fi din ce în ce mai mică și mii de oameni ar rămîne fără lucru.
Argumentele și insistența, diplomația și relațiile amicale, pot să-și atingă scopul, care de data aceasta nu este o afacere în profit personal.
Ne permitem să evocăm un exemplu din trecut când totul se hotăra de sus, iar ordinele trebuiau să se execute fără murmur și șovăială. Ei, bine, la un moment dat s-a hotărât, în „conducerea superioară de partid și de stat” să se înzestreze România cu un mare și modern combinat petrochimic. Era în timpul „industrializării forțate”.
Amplasamentul a fost ales inițial pe Litoral, unde vapoarele să descarce țițeiul de import direct în rezervoarele unității și producția să ia ușor drumul exportului. Dar autoritățile locale din Argeș și-au dorit pentru populația de aici această industrie. Și s-a pus în mișcare cu argumente, cu documente, cu studii în toate domeniile, cu referate, cu specialiști, cu relații la toate nivelurile, ca să creeze atmosferă. Nu au lipsit blocajele, respingerile, ostilitățile, presiunile… Dar au revenit, au refăcut studiile, le-au îmbogățit, le-au dezvoltat, și-au intensificat intervențiile. Și au reușit.
N-o fi mai greu de convins Victor Ponta decât Ceaușeștii?…
Și să nu ne temem că nu avem pe cine să contăm? Să ne bazăm, în primul rînd, pe domnul Tudor Pendiuc, proaspăt lider al PSD din județul Argeș. E drept că nu se află pe o poziție la nivelul domnului Liviu Dragnea – deși ar merita-o pe deplin. Că nu are ecoul de lider-bufon al primarului actual de la Constanța. Nici nu se bucură de simpatia obținută și întreținută de Olguța Vasilescu de la Craiova. Nici nu are, încă, experiența, deschiderea, și influența de care se bucura Constantin Nicolescu. Dar este primarul cu șase mandate, președintele Asociației Primarilor de Municipii din România, și deține un întreg șir de succese. Ambițios cât încape. Prudent, la fel. Minte-brici. Dacă se urnește el, se urnesc și pietrele. Totul e să vrea. Să pornească. Până acum nu a dat dovadă. Dar în echipă cu prefectul ce va fi înscăunat, cu președintele Consiliului Județean, cu parlamentarii, cu specialiștii, cu liderii clasei politice din teritoriu, folosindu-se de arsenalul de argumente și documente pe care le are la dispoziție, inclusiv de interesul local și efectul național și internațional al acestui demers, poate să croiască pârtie în nămeții nepăsării pentru autostrada care să bată la poarta Daciei!

(Prof. Marin Ioniţă)