Prima conferinţă de presă a Uniunii Social Liberale Argeş a fost una lipsită de consistenţă. Prea multe glumiţe şi prea puţine lucruri serioase. În lipsa lui Constantin Nicolescu, rolul de „cocoş” l-a jucat penelistul Ion Popa. Nici preşedintele liberal, dar nici pesediştii Tudor Pendiuc şi Florin Tecău şi nici conservatorul Cornel Lazăr nu au convins. Deloc. Derizoriul a dominat ceea ce iniţial se anunţa a fi evenimentul politic al săptămânii trecute.    
În loc să prezinte argumentele forte ale USL, motivele concrete pentru care merită să votezi Uniunea, Popa, Pendiuc şi ceilalţi au preferat fie retorica, deja transformată în clişeu, împotriva Puterii de la Bucureşti, fie poantele răsuflate. Am mai spus-o, USL Argeş mimează opoziţia: îi critică pe Băsescu şi Boc, aflaţi undeva departe, departe de politica de Piteşti, dar nu suflă o vorbă rea despre prefectul Gheorghe Davidescu, despre directorii de servicii deconcentrate ai PDL şi despre Mircea Andrei. Asta nu este opoziţie.
Conducătorii USL Argeş păcătuiesc printr-un discurs, să-i zicem, generalist. Acuză Puterea la modul general, fără a veni cu exemple din judeţ. Pe cale de consecinţă, nu sunt credibili. Ba chiar îi bănuiesc de noncombat în faţa aşa-zişilor lor adversari politici din Argeş. De fapt, care adversari? Între unii uselişti şi pedelişti de aici există relaţii personale excelente. Cum să-i ceri lui Ion Popa, de pildă, să-l „ciufulească” pe bunul său amic Mircea Andrei?
Pe de altă parte, între protagoniştii din politica argeşeană, indiferent de culoarea lor politică de azi, sunt legături şi complicităţi care vin din trecut. Vă amintesc că Tudor Pendiuc a fost membru PD, iar Popa-coleg de partid, în defuncta Alianţă pentru România şi, ulterior, în PNL, cu Davidescu. Iar exemplele pot continua. Chiar dacă, pe parcurs, între ei au survenit dispute, în realitate şi acum sunt într-o „horă” a noncombatului.
În plus, în ceea ce îl priveşte pe Pendiuc, despre el se pot spune multe, dar în niciun caz că ar fi un opozant al Puterii. Primarul face slalom, cu talent, prin politică, pozând în gospodarul interesat de treburile cetăţii şi ferindu-se să îmbrace hainele opozantului vehement. Tudor Pendiuc are loc oriunde, în PSD, dar şi în PDL, fiind, ca să glumim şi noi, un bun universal al poporului, un veşnic „apolitic” cu carnet de membru de partid. 
Despre Cornel Lazăr nu vreau să rostesc vorbe grele. Spun doar atât: nu este suficient să ai bani şi un post de televiziune pe mâini (Antena 1 Piteşti) ca să fi lider politic. Lazăr dă din gură, dar nici el nu face opoziţie în adevăratul sens al cuvântului.
Prin urmare, trăgând linie şi adunând, constatăm că USL este în Argeş o construcţie întâmplătoare, exclusiv de conjunctură, incapabilă şi chiar neinteresată să se opună Puterii portocalii din judeţ. Dacă Uniunea va învinge în alegerile de anul viitor, şi cel mai probabil va învinge, va fi prea puţin meritul ei. Argeşenii o vor vota mai degrabă pentru că s-au săturat până peste cap de guvernarea PDL.
Mihai Paul Codunas