Anul trecut i-am atenţionat, amical, pe optimişti să nu se grăbească în a le cânta prohodul democrat-liberalilor. Ţineţi minte că s-a vehiculat ideea că PDL va avea soarta ţărăniştilor. Am anticipat că partidul lui Băsescu va începe în 2011 o campanie mediatică de recuperare a terenului pierdut. Asta se întâmplă acum. Pe toate canalele posibile, pedeliştii se laudă cu iminenta ieşire din criză, succes pe care-l pun, desigur, pe seama unei bune guvernări.
L-aţi auzit deja pe Emil Boc vorbind aproape apocaliptic despre cât de rău ar fi arătat România fără măsurile de „reformare” a statului. Să fiţi convinşi că un astfel de discurs, repetat constant până în pragul alegerilor de anul viitor, va avea efecte electorale. Pozitive pentru PDL. Să fiţi siguri că nu puţini vor crede sincer că Băsescu şi Boc sunt realmente salvatorii patriei.
Pedeliştii nu se vor rezuma la vorbe. Argumentând că au scos ţara la liman, că au relansat economia şi că, pe cale de consecinţă, bugetul îşi permite, vor mări salariile şi pensiile. Scenariul era previzibil încă din 2010. De altfel am scris la timpul respectiv că PDL, în acest an şi în 2012, va fi ultrapopulist, urmând să „dea” în stânga şi în dreapta. Bănuiesc că, pe lângă creşterea salariilor şi a pensiilor, partidul va trece şi la scăderea taxelor şi a impozitelor, eventual la diminuarea impozitării pe forţa de muncă.
Paralel cu umflatul în pene pe teme economice şi de nivel de trai, democrat-liberalii vor „toca” Uniunea Social-Liberală, încercând să le inoculeze românilor ideea că este vorba de o alianţă socialistă perversă. Vor miza şi pe „amnezia” omului de rând, care a uitat că PDL, până să se declare de centru-dreapta, pe vremea când se numea PD, era o formaţiune care se revendica a fi social-democrată. Acestea sunt cele două paliere pe care pedeliştii vor pedala intens ca să câştige încrederea electoratului.
Fără discuţie că retorica pedeliştilor, cel puţin în ceea ce priveşte palierul economic şi social, este şi va fi una mincinoasă. Din criză vom ieşi, dar nu ca urmare a guvernării PDL. Diminuarea salariilor şi a pensiilor nu este reformă. Nici concedierile, relative şi ele, din sistemul bugetar. Pe de altă parte, guvernarea PDL a luat o singură măsură cu adevărat favorabilă mediului privat: modificarea Codului Muncii. În rest, zero pe toată linia.
Din punctul meu de vedere, PDL, alături de UDMR şi de UNPR, a guvernat nu prost, ci foarte prost. Nu înseamnă, însă, că nu se vor găsi destui care să aibă naivitatea să creadă că administraţia portocalie a fost una performantă. Plus că majorarea salariilor şi a pensiilor, pe care o apreciez ca iminentă, din motive exclusiv electorale, îi va determina chiar şi pe unii care acum înjură Guvernul să devină ceva mai „amabili” cu PDL. Chiar dintre cei direct afectaţi de tăierea cu 25%. Veţi vedea că PDL va face totul, vorba lui Ceauşescu, pentru a se menţine la putere, incluzând aici şi şperţul electoral.
(Mihai Paul Codunas)