Există vreo explicație logică a următorului fenomen paranormal? Cum se face că în momentul în care unii polițiști argeșeni ajung pe funcții, în comanda Inspectoratului mai exact, firmele fiicelor, nevestelor sau finilor devin fruntașe în întrecerea capitalistă?  Și de la pierderi tectonice, demne de Marea Depresiune din SUA anilor ‚30, ajung la profituri cosmice comparabile doar cu spirala câștigurilor gen Caritas, de la începutul anilor ‚90. Asemenea fluctuații financiare de-a dreptul asasine, prin faptul că pun la grea încercare miocardul, ba chiar și cardul șefilor poliției argeșene, nu întâlnim decât în cazul marilor jucători la bursele din Hong Kong, Londra sau Frankfurt. Care este explicația logică a faptului că, după trei ani consecutivi în care s-a înregistrat cu pierderi (și încă ce pierderi, de ordinul miliardelor de lei vechi) restaurantul de nunți „Wolf” din Curtea de Argeș, în care administrator este doamna Petruța Ispir, fiica șefului poliției argeșene, a țâșnit precum naveta Discovery spre profit? Iar asta s-a întâmplat fix în cei doi ani în care tăticul a promovat în Liga Campionilor poliției argeșene, mai întâi ca adjunct al comandantului, apoi comandant plin. Ce emoții de gladiator, de Maximus Decimus Profitus, trebuie să-l fi încercat pe comandantul Ionel Ispir în momentul în care fiica sa a trecut de la agonie  la extaz, de la pierdere la profit și de la sărăcie la bogăție? Nici un tată n-ar trebui condamnat, indiferent ce ar fi făcut el în viața aceasta, la un asemenea act de cruzime emoțională. Părerea noastră.
Nici adjunctul Gabriel Gherghe nu stă foarte bine cu tensiunea din moment ce firma Breeze Collection SRL a doamnei Laura Florentina, soția sa, a orbecăit în beciurile pierderilor financiare prin anii 2009 și 2010, când el era doar un simplu ofițer la Investigarea Fraudelor. Pentru ca apoi, fix în anii 2013 și 2014, în care domnia sa a promovat ca șef de serviciu la Antifraudă și apoi adjunct al comandantului IPJ Argeș, firma nevestei să intre direct în grupele Ligii Campionilor, cu profituri de miliarde. Așadar, cumplit calvar emoțional&financiar și în cazul domnului adjunct al IPJ Argeș, Gabriel Gherghe. Deși în cazul domniei sale, având în vedere că i se mai spune și Geoană pe holurile IPJ Argeș, luăm în calcul și ipoteza  unei înscenări. E posibil ca Fiscul să fi vrut să-i facă o farsă și a afișat, pe site-ul Ministerului de Finanțe, că firma soției sale ar avea profit.
Să dăm Cezarului ce-i al Cezarului și să nu-l uităm pe al doilea adjunct, Petre Ionițescu, un fel de Donald Trump al spiritului antreprenorial din IPJ Argeș. Omul e legendă, ar putea da permise până și pietonilor la ce expertiză are în domeniu. Și în cazul lui Ionițescu (de fapt, mai ales în cazul său) se aplică algoritmul de succes devoalat mai sus. În 2011, când finul său, Laurențiu Bălan, una dintre vedetele din dosarul  Permiselor, a fost direcționat (ghiciți de cine?) să intre în acționariatul firmei TGM Group Exclusive, cea care  operează cea mai celebră balastieră din Argeș, această societate era înregistrată la fisc cu pierderi de 28 miliarde lei vechi. Când nașul Ionițescu a ajuns comandant al poliției argeșene, iar asta se întâmpla în 2013, profitul net al balastierei finului Bălan a depășit 15 miliarde lei vechi net. Concluzia? Visul american există. Chiar și la Pitești.
Întorcându-mă la explicația pe care o ceream în prima frază a editorialului, cred că am aflat-o. Ea ține exclusiv de psihanaliza relației dintre tată și fiică, dintre soț și soție, dintre naș și fin. Când primii n-au funcție, intră în depresie  ultimii, care se trezesc întreținători de familie. Nu se mai pot concentra să câștige bani și așa ajung să se scufunde pe fundul pacificului lipsei de lovele. Imediat ce tăticul, soțul sau nașul fac transfuzii miraculoase cu funcții, fiica, nevasta sau finul își revin din depresie. Li se irigă creierul și trec pe profit. E Freud, doar Freud, nimic altceva…
Gabriel Grigore