Iustina, cea mai nouă colegă din echipa ziarului nostru, a salvat o școală. Așa și-a făcut ea botezul în presa mare, împiedicând închiderea unei școli pe care viceprimarul din Vulturești voia s-o transforme în discotecă. Aproape ireal, nu? Cine mai crede că  ziariștii pot să facă și fapte bune, într-o vreme în care presa e demonizată, polarizată până la canibalizare și trecută în catastiful CSAT ca vulnerabilitate națională?
Informația aflată la Colegiul Prefectural, aceea că școala din Huluba se află în pragul închiderii și că  un pumn de copii din cătunul cu pricina ar trebui să facă o navetă zilnică de 14 km, până la Vulturești, mi-a atras imediat atenția. Puștiul din adultul care am ajuns a tresărit pentru câteva secunde și mi-am adus aminte de copilăria mea și de cum mă trezea bunica, Dumnezeu s-o odihnească!,  dimineața la ora șase ca să iau trenul din gara Golești spre a ajunge la timp, la ora opt, la liceul din Pitești. Aveam 14 ani și vise pentru încă o sută, dar nu pot uita gerul înmuindu-mi oasele, în timp ce așteptam zgribulit personalul de Piatra Olt, pe peronul nr. trei al gării din Golești. Treizeci de ani sunt de atunci și parcă au trecut într-o clipă. Sincer să fiu, i-am dat Iustinei subiectul cu școala de la Huluba, dar cu slabe speranțe că l-ar duce până la capăt. Și totuși l-a dus, ba chiar a salvat o școală și a schimbat viața a cinci copii care altfel ar fi fost nevoiți să se trezească la 5.30 dimineața, ca să învețe carte. Ca să ajungă de la Pitești în cătunul de la Huluba, colega mea a luat un maxi taxi și a coborât în Vulturești. Apoi a refăcut cu piciorul o porțiune de 5 km din drumul de țară pe care trebuiau să-l străbată copiii ce urmau a fi transferați, asta până a văzut-o un sătean și a urcat-o la el în căruță. Odată ajunsă la Huluba, a vorbit cu familiile a patru dintre cei cinci copii pe care urma să-i prindă începutul de an şcolar nu la școala din satul lor, ci la una aflată la 14 km distanță, în vecini. A aflat viceprimarul, s-a alarmat și primarul, imediat au prins de veste și cei de la Inspectoratul Școlar că presa se interesează de închiderea școlii din Huluba și că s-ar putea să iasă un tărăboi la fel de mare ca cel iscat după drama cu cei trei școlari înecați în canalul de irigații de la Băiculești. În final, autoritățile au dat înapoi. Strigătul de disperare al părinților a fost auzit la ISJ Argeș, școala nu s-a mai închis și noi, cei de la Jurnalul de Argeș, am reușit să facem o faptă bună. Iar meritul este al Iustinei Burcea, mezina proaspăt venită în echipa noastră și care, prin consecvență și pasiune (pentru că dacă n-ai aceste două calități nu poți deveni ziarist) a schimbat destinul a patru familii din satul Huluba. Chiar vă invit să citiți reportajul din paginile 18-19 pentru că nu veți regreta.
Gabriel Grigore
P.S. Iustina Burcea are 25 de ani, este absolventă de Istorie la Universitatea de Stat din Pitești și a dat învățământul pe o carieră în presă. După cum scrie și gândește, cred că a făcut o alegere potrivită.