Duminică după amiază, la Zilele Bascovului, papionul imaginar cu care își decorează pedigree-ul politic Călin Popescu Tăriceanu s-a umplut de purici. De puricii indecenței cu care președintele Senatului, și totodată prezidențiabilul Călin Popescu Tăriceanu, și-a făcut campanie electorală  deșănțată în fața unor oameni care abia au ieșit din nămolul inundațiilor de luna trecută. De la înălțimea scenei de pe izlazul din Bascov, Călin file de poveste mai că nu s-a umplut de proteste. Mai voalate sau mai directe,  ele au venit taman din partea companionilor din PSD Argeș, care, după ce l-au poftit la ei în casă pe Tăriceanu, aveau să constate stupefiați că musafirul  le dă sfaturi despre cum să-și decoreze casa și să-și coafeze purcelul din ogradă. „Iepurele” lui Ponta nu doar că n-a mulțumit frumos gazdelor pentru morcovii primiți spre ronțăit, ca să dea și el frumos în poze la Zilele Bascovului, ba a trecut și la următorul nivel, la cel al unor aroganțe în direct. 
Păi ce altceva să însemne poliloghia lui Tăriceanu despre proiectul său de țară, bla, bla, bla, decât campanie electorală indecentă în fața unor oameni ale căror gospodării tocmai fuseseră măturate de ape? Nici PSD-iștii, și nici măcar primarul Gheorghe Stancu, care era gazdă, n-aveau în plan să gângurească ceva cu iz politic, cu atât mai puțin să vorbească  despre candidatura „luminoasă” a șefului lor, Ponta, la prezidențiale. Și nu pentru că ar fi dat pe dinafară de tact și deontologie, ci mai mult de teama de a nu fi luați cu pietre, de către oameni. A făcut-o, în schimb, dl Tăriceanu, care i-a forțat și pe cei de la PSD să îngroașe din obraz, nu înainte însă de a-i arăta lui obrazul. Mai întâi primarul Pendiuc, care a rașchetat cheresteaua lui Tăriceanu, dorindu-i acestuia ca, din noiembrie, să rămână tot președinte al Senatului.  Adică să piardă alegerile. Mai de vară a fost replica deputatului Drăghici, care a zis ceva de genul că își dorește ca Ponta să fie președinte și el, Tăriceanu, premier. Un fel de palmă peste creștet, urmată de o mângâiere pe creștet. Senatorul Tămagă, în schimb, a aplicat tactica din Sud, mai de la țară, și a trecut pur și simplu cu grederul peste discursul nesimțit de electoral al lui Tăriceanu. Tămagă i-a spus cu subiect și predicat, șefului de la Senat, că PSD are un alt proiect politic la alegerile din toamnă și că  Victor Viorel va ajunge președintele României. Prea bun, prea ca la țară, ca să fim în tonul bombastic al unei reclame la produse lactate.
Bref, dacă Tăriceanu nu politiza Zilele Bascovului, nici PSD-iștii nu intrau  în mlaștina electorală și totul se păstra în limite relativ normale și decente. Aveam, astfel, o zi de comună, nu un iarmaroc electoral. Forțând nota (cine dracu’ e dispus să asculte pe un izlaz, înconjurat de tiribombe și grătare sfârâind a mici, un discurs despre un proiect de țară?), Tăriceanu i-a obligat și pe cei de la PSD să intre în troacă, alături de el.
Noroc că oamenii, prea cocoșați de griji și de necazurile cotidiene (generate tot de ei, de către politicieni) nu i-au prea ascultat nici pe unii, nici pe alții. Au mâncat un mic, apoi s-au întors în bătătura lor spălată de inundații. Pe cine vor vota, dacă vor vota, în noiembrie, numai ei știu.
Gabriel Grigore