Cu o oarecare ocazie, mi-aţi spus: “Dle, atunci când mă vezi că greşesc, te rog să-mi atragi atenţia”. Am stat atunci de vorbă ceva timp şi găsiserăm nişte puncte în care eram foarte apropiaţi, ca existenţă şi gândire. Mi-aţi spus că aţi făcut liceul în Piteşti, pe Teilor, la Industrial 1, şi că unchiul dvs, Lucian Andrei, a fost preşedintele Tribunalului Argeş. Mi-aţi spus că prima dvs. prietenă a fost Mirela Ciontică. Mi-aţi povestit cum, la sfârşitul războiului, bunicul dvs. a venit de la ruşi, 2.000 de km, pe cal împreună cu fiul lui, mort (tatăl dvs.) purtat într-un sac, pentru a-l îngropa acasă, la Dobreşti de Muscel. Iar comuniştii l-au băgat în puşcărie. Paranteză. Bunicul meu, în 1952, pentru că a cântat cântecul ”Patru boi conduşi de-o vacă / Au lăsat ţara săracă”, a fost trecut la chiaburi şi, pentru că n-a plătit cotele (nişte impozite uriaşe inventate de comunişti), a fost aruncat în puşcărie, de unde n-a mai revenit niciodată.
Revenind la oile noastre, mi-aţi povestit cum că aţi fost un om norocos, aţi învăţat la şcoli bune şi aţi făcut bani mulţi, care v-ar permite să trăiţi în orice loc de pe planetă. Dar nu plecaţi, pentru că simţiţi că trebuie să daţi înapoi societăţii o parte din rezultatul norocului pe care l-aţi avut în viaţă. Frumos spus, dar trebuie să arătaţi că e şi adevărat.
Singurul aspect pe care am rămas despărţiţi în opinii a fost cel referitor la faptul că, pentru zona politică, presa este nici mai mult nici mai puţin decât un prestator de servicii. Bineînţeles, cu excepţia ştirilor şi informaţiilor pe care un jurnalist le publică, în cadrul obligaţiilor de serviciu,  pentru că le consideră interesante pentru cititorii care vor scoate bănuţul să cumpere ziarul şi care nu trebuie păcăliţi. Pentru că nu pot fi păcăliţi de multe ori. Şi dacă ziarul nu se vinde, nu-şi poate îndeplini nici funcţia de prestator de servicii. E drept, mai pot fi nuanţe, în sus sau în jos, dar esenţa, asta cred eu că e. Oricum, sunt de acord că trebuie o lege care să reglementeze mai bine domeniul. Dar, dle senator Mircea Andrei, nu e un capăt de ţară dacă nu suntem de acord pe problema rostului presei. Sau n-ar trebui să fie.
Ei bine, revenind la titlu, greşeşti grav, dle senator Mircea Andrei. Şi târăşti pe un drum greşit întregul PDL Argeş, un partid pentru care mulţi oameni valoroşi şi-au dăruit timpul lor, unii chiar şi sănătatea. Dle senator Mircea Andrei, calea normală, şi unică, pentru a câştiga alegerile pentru Consiliul Judeţean e doar una singură: fiind mai bun decât Nicolescu, nu călăul lui. Aceeaşi cale e valabilă şi pentru primăria Câmpulungului. Lăsaţi-l în pace pe Călin Andrei, nu încercaţi să-l terminaţi ca om. Aceeaşi cale pentru primăria Piteştiului. Primarul Tudor Pendiuc merită respectul nostru şi al viitorului candidat din partea PDL. Dle senator Mircea Andrei, calea pe care a apucat-o PDL Argeş, la vârf, nu duce la câştig, ci dimpotrivă. Dlor Iulian Corbu, Ştefan Ciocănel, Gabi Bratu, Gabi Popa, Ştefan Lăzăroiu, Gheorghe Alexei, împreună cu şeful dvs. suprem, Mircea Andrei, arătaţi că sunteţi un grup care conduceţi un partid politic spre binele argeşenilor, nu sunteţi un grup de crimă organizată.
Dle senator şi dlor de la PDL, nu încercaţi să câştigaţi Argeşul cu metode din Columbia sau Mexic, că veţi culege ce semănaţi.
Cristian Vasile

P.S. Dle senator Mircea Andrei, dacă ai fost vărul preotului Brânzea, rămâi vărul lui. Nu deveni a doua zi prieten şi a treia zi amic. Pentru că urmează şi a patra zi.