Într-o perioadă în care politica a devenit o obsesie națională și locală, uităm tot mai mult să iubim şi ne focalizăm tot mai mult să muncim, mai există şi exemple impresionante care mă fac să cred că dragostea încă nu e o specie pe cale de dispariţie. Zilele trecute, aflându-mă în Piaţa Ceair, am remarcat un domn trecut de 70 de ani, îmbrăcat elegant într-un costum gri, sprijinindu-se de o cârjă şi care se uita cu interes la standurile de flori. După câteva minute de căutări, s-a decis să cumpere un buchet cu trei garoafe. S-a uitat încântat la buchet şi faţa i s-a luminat. Garoafele erau pentru persoana iubită şi le cumpărase cu entuziasmul unui adolescent îndrăgostit până peste cap. O dragoste dincolo de cârje şi riduri… Peste numai câteva minute, am văzut un domn în vârstă care a luat patru garoafe. Un cunoscut l-a oprit şi au stat de vorbă preţ de câteva clipe. Florile erau pentru iubirea vieţii, pentru cea cu care stătuse alături şi la bine şi la greu, preţ de peste 40 de ani. O iubire care de câţiva ani trecuse undeva departe, în lumea îngerilor. Însă el nu a uitat-o şi îi duce săptămânal flori la mormânt. O iubire sfâşietoare care te face să te gândeşti la versurile celor de la Scorpions din „The best is yet to come”, versuri care nu mai au nevoie de traducere: „And how can I live without you/You’re such a part of me/And you’ve always been the one/Keeping me forever young”…
În week-end-ul trecut, pe Calea Bucureşti, am văzut o pereche de bătrânei care se ţineau de mână cu atâta dragoste de parcă inimile lor s-ar fi contopit cu câteva ore în urmă şi nu de zeci şi zeci de ani… O dovadă de iubire neofilită.
Sunt exemple de iubire pe termen nelimitat într-o lume în care pasiunea şi tandreţea sunt în doze din ce în ce mai mici. Chiar aşa, dumneavoastră, stimaţi cititori, când aţi iubit ultima dată? Și, fără nici un pic de răutate, dvs ce credeți, despre treaba asta, dle primar, dle prefect, dle președinte al CJ, dle comandant al Poliției, dle procuror șef, dlor profesori…?
Denis Grigorescu