Emoţionantă până la lacrimi unitatea care pare să domnească în jurul Stăpânului PDL-Argeş, Mircea Andrei. Aud că la şedinţele de partid, ea se manifestă chiar printr-un fel de ritual, ca de sectă, în care Andrei ia loc pe scaunul din mijloc al prezidiului, îşi drege puţin nodul la cravată şi cutele de la rever, timp în care cei din eşalonul doi se privesc cu coada ochiului, încordaţi ca nişte feline. Odată Stăpânul instalat, se declanşează gherăneala pentru locurile din dreapta şi din stânga sa. Conform ştatului de funcţii, cei mai îndreptăţiţi să le ocupe sunt prim-vicepreşedinţii Gabriel Bratu şi Cătălin Teodorescu. De cele mai multe ori aşa se întâmplă, dar ce te faci că în partid mai sunt şi alţi muşterii dornici să se plaseze de-a stânga şi de-a dreapta celui care-i stăpâneşte. Deputatul Sorin Pandele, de pildă. Chiar dacă nu este vioara a doua în partid, rangul de demnitar îi permite să dea deoparte unul dintre prim-vicepreşedinţi, pentru a sta el însuşi lângă Andrei. Nu este însă singurul cu drept la scaun cât mai aproape de acesta. Mai este şi primarul Florin Frătică. Nu e un fitecine la partid, ci ditamai secretarul general, ba şi şeful Ligii primarilor portocalii. Vi se pare puţin? Păi ce să reprezinte în comparaţie cu dânsul un deputăţel ca Sorin Pandele sau nişte prim-vicepreşedinţi prăfuiţi, ca Bratu şi Teodorescu, pe deasupra şi încăieraţi între ei? Frătică face la o adică mai mult decât toţi trei.
Iată deci dintr-un foc patru căpetenii adjuncte şi doar două locuri plasate lângă Stăpân. Lucrurile se complică însă şi mai tare, pentru că mai sunt şi altele, care îşi revendică dreptul la fotoliile de aghiotanţi şefi. Ar fi o mare eroare să fie omis secretarul general adjunct Răzvan Bogdan. Poate nu vă spune nimic acest nume, ceea ce nu reprezintă nicio vină, câtă vreme personajul a fost adus de Stăpân tot de la Dâmboviţa, deci n-are nicio treabă cu Argeşul. La partid, lucrurile stau cu totul altfel. Răzvan Bogdan îi depăşeşte pe toţi supuşii ca încredere acordată de Andrei, astfel că locul său nu poate fi decât lipit de acesta. În plus, deşi este divorţat, naşul său a fost chiar Andrei, chiar dacă asta nu i-a purtat cine ştie ce noroc, ba dimpotrivă. Iată deci două paie şi trei măgari, pardon, două locuri şi cinci jupâni care şi le revendică. Unde să-l mai pui deci şi pe Ştefan Lăzăroiu, care ar vrea la rândul său să-i stea chiar în poală, dacă s-ar putea, lui Mircea Andrei? Şi Lăzăroiu are cota lui de pretenţii la PDL. Are bani, se vrea deputat şi, în plus, este motanul preferat al Stăpânului, care deocamdată îl face să toarcă fericit. Poftim încurcătură! Două fire, restul paie, ia Ciuleandra la bătaie! Deocamdată, oricât ar fi de abil, Stăpânul n-a găsit soluţii să-şi aranjeze locotenenţii cât mai aproape de dânsul, nici dacă ar organiza grămadă, ca la rugby. Astfel că, de cele mai multe ori, se formează în jurul său câte un conglomerat politic, cam cum am văzut la Revoluţie, când toată lumea din platoul TVR ar fi vrut să intre cu totul în camera de luat vederi. Noi propunem însă altă rezolvare pentru dificila problemă care, scăpată din vedere, poate afecta grav însăşi virilitatea actului de guvernare la PDL-Argeş. Cel mai bine ar fi ca toţi şase-şapte câţi or fi, să se facă ghemotoc. Să-şi ia apoi elan şi să se rostogolească singuri la coşul de gunoi al istoriei.
(Mihai BĂDESCU)