Aceiași oameni care, nu demult, și-au dat girul, ba chiar au pus pixul la greu pentru cele mai bezmetice retrocedări de păduri făcute în județ, sunt puși astăzi să-și facă de lucru prin instanță, luptându-se, chipurile, să anuleze tâmpeniile pe care tot ei le-au făcut când și-au dat viza de legalitate pentru amintitele pungășii imobiliare. Adică să-și dea în vileag propriile haiducii juridice, pentru care au semnat cu multă dare și luare de mână, desăvârșind astfel marea operă a prăduirii multilateral retrocedate. Mă refer aici la juriștii Prefecturii, care au pus apostila fărădelegii într-o instituție în care erau puși să vegheze tocmai la respectarea legii. Cel mai reprezentativ este cazul căsătoriilor făcute în fața ofițerului de stare civilă, dar mai ales penală, între proprietari scoși din căciula largă a mafiei imobiliare, care și-au luat de neveste zeci de hectare în Pădurea Trivale. Nași fiind tocmai prefecții și șefii silviculturii de la acea vreme, iar cavaleri de onoare chiar juriștii care au avut grijă ca să oficieze nunta mută a pădurii simbol a Piteștiului cu samsarii.
Nu trebuie să fii profesor de drept ca să-ți dai seama că totul se joacă strâmb în marea afacere cu retrocedările făcute în Pădurea Trivale. Transferurile s-au făcut după același tipic, cu proprietari aduși cu pixul la tâmplă din păduri la valoarea unui lăstăriș și siliți să se facă milionari în euro, cu conturi deschise în fiecare copac din Trivale, care a făcut deja ambele războaie ca vârstă. Cam cum a pățit bietul Becali, silit de Armată să facă nenorocitul de schimb, prin care a primit în locul frumuseții de pășune crescătoare de oi, terenurile din Pipera crescătoare de avere. Într-un final, marea tâlhărie silvică din Trivale a ieșit la iveală. S-au schimbat prefecții, șefii de la Silvic, s-au făcut controale de la minister, de la Romsilva, finalizate cu rapoarte care gem sub greutatea mârșăviilor comise. Mulți copaci s-au transformat în hârtie, doar ca să avem noi imaginea clară a hoțiilor. Prefectura lui Proca și Davidescu s-a pus pe procese pentru anularea titlurilor de proprietate din Trivale livrate de Prefectura lui Cârstoiu și Iani Popa. Nouă la număr, având la bază probe să le transporți cu camionul de cărat lemne. Sau cu duba de cărat infractori. Din nouă, doar unul a fost câștigat, iar cinci s-au pierdut deja definitiv și nici celelalte trei procese nu se simt prea bine, câtă vreme se vede clar că există o atitudine de non-combat chiar din partea reclamanților, a juriștilor care apără Prefectura să nu câștige. Și știți cum o apără? Neprezentându-se la termenele cheie, ori, atunci când totuși se prezintă, reprezintă partea ailaltă. Firesc am putea spune, că doar sunt apărătorii ambelor părți. Și a hoților, pe vremea când le-au făcut jocurile la Prefectură, și a hoților, pe vremea când îi păzesc de aceeași Prefectură.
Problema nu este că juriștii Prefecturii au aplaudat cu șapte pixuri împroprietăririle ilegale făcute în Pădurea Trivale. Poate că le-au cerut-o prefecții, poate că le-a cerut-o buzunarul, poate că le-a cerut-o spiritul de luptători greu încercați în luptele de apărare a statului împotriva legii. Adevărata problemă este că aceeași juriști care au mâncat din palma samsarilor care au regizat afacerea, s-au transformat din făptuitori, îi apărători. Adică pe ei se bazează Prefectura de astăzi că vor da în vileag la procese nemerniciile Prefecturii de ieri. Este ca și cum Parchetul l-ar angaja pe Cioacă s-o găsească pe Elodia, să aducă probele că a ucis-o, iar apoi să devină și avocatul acuzării la proces. Demisia ar fi o minimă formă de bun simț profesional pentru juriștii Prefecturii, dar am deja impresia că le cer prea mult. Când vorbesc de bun simț, nu de profesie.
Mihai BĂDESCU