Misterul a fost dezvăluit. Nu mai căutaţi. Nu mai credeţi în explicaţii ştiinţifice. Acum se ştie precis.
Vin inundaţiile puhoi peste noi. Rup maluri, surpă dealuri, scot copaci din rădăcini.
Râuri pe străzi, dau năvală în gospodării, se urcă pe ziduri, intră pe ferestre, intră pe uşi. Surpă case, ucid animale, răpesc vieţi de om.
Defrişările. S-a tăiat în veselie. S-a tăiat în prostie. S-a tăiat în nebunie. Au defrişat păduri întregi. Codri seculari raşi de pe suprafaţa pământului. Mii de hectare de vegetaţie arboricolă bărbierite…
Dar iată, vine cineva care să ne spună că nu acestea sunt cauzele. Nu e natura ultragiată cea care se răzbună. Răzbunarea este a lui Ceauşescu. Blestemul lui asupra poporului. Vinovaţi, noi! Şi nu pentru hărţile hidrologice aiurite pentru care s-au cheltuit sume colosale ca să ne avertizeze asupra pericolelor evidente în locurile cele mai vulnerabile. Şi nici de multele miliarde cheltuite în amenajări de mântuială sau chiar fictive. Dumicate în diguri, taluzări, baraje, fragile ca de mămăligă. Nici de schimbarea unor cursuri de apă, nici gunoaiele aruncate masiv în albia râurilor, până a le bloca. Nici de colmatarea lacurilor, nici de balastul scos de sub picioarele podurilor. Blestemul este cel căruia îi plătim tribut!…
Oamenii de ştiinţă vorbesc de încălzirea globală. S-ar putea să fie chiar aşa. Dar nici această motivaţie nu este căutată altundeva decât tot în răzbunarea „împuşcatului”.
Inundaţii. Cutremure. Alunecări de dealuri. Temperaturi caniculare. Incendii. Înzăpeziri. Îngheţuri. Grindină. Şi alte dezastre cunoscute şi necunoscute, tot de el au fost poruncite. Pesta porcină, gripa aviară, nebunia vacilor, pecinginea câinilor, rapănul porcilor, toate se nasc din fierberea păcatelor. Vânturile solare, tulburările câmpului magnetic, găurile din pătura de ozon, erupţiile vulcanice, sida. Ciuma. Variola. Alte maladii noi sau renăscute… Blestem infinit. Satanism. Un demon scăpat de sub control.
Spiritul răului? Stafia, strigoiul, vampirul, monstrul care – şi continuă acţiunea distructivă şi dincolo de mormânt? Aceasta este varianta cu cea mai firavă şansă. În schimb, domină ideea pedepsei divine. Vina pentru omucidere. A conducătorului preaiubit, cu putere absolută prin voinţa populară, naţională şi majoritară. Dictator absolut. Născut anume să ne fie conducător. Geniul Carpaţilor. Persoană sacrosanctă.
Ne-am ucis conducătorul. În ziua de Crăciun. Alungat de pe tron ca un uzurpator. Alergat ca un câine, vânat prin mlaştini şi păduri. Arestat ca un tâlhar de drumul mare. De un asemenea păcat nu ne vom spăla sute de ani, ne asigură un reprezentant al curentului de apărare a memoriei dictatorului.
Fără îndoială că Ceauşescu are unele merite în istoria ţării. Dar nu i se poate uita nici răul care este cu mult mai mare. Se ajunsese la exasperare. La insuportabilitate. Lipsuri, dictatură, până în zona genocidului şi crimei organizate.
A fost judecat în pripă? Condamnat înainte de judecată? Învinuit şi pentru ceea ce nu a făcut? O farsă judiciară? Victimă a unor interese personale în lupta pentru putere? Sunt aspecte de care nu se poate face abstracţie. Asasinat? Pentru asta trebuie să plătim? În prezent? Sute de ani de aici  înainte şi chiar din trecut?
Ne aliniem deci, ca să fie şi mai credibil, faptului ticălos i se adaugă asasinarea celui mai mare rege al dacilor. Ceauşescu şi Decebal. Două nume pentru care acest popor este vinovat  şi pătimim, de-a lungul veacurilor.
Dar cum de se uită că înaintea lui Ceauşescu a fost mareşalul Ion Antonescu? N-a fost  şi el judecat într-un proces comandat? N-a fost condamnat înainte de pronunţarea sentinţei? N-a fost  împuşcat la stâlp? N-au mai fost ucişi Brâncoveanu, Mihai Viteazul, unul de turci, celălalt de austrieci, dar cu trădare şi vânzare? Dar Vlad Ţepeş n-a fost asasinat printr-un complot? Dar Lăpuşneanu? Dar Răzvan – Vodă? Nu ne atinge şi blestemul lor?
Nu poate porunci acolo de unde este nici fenomene meteorologice sau hidrologice, nici seisme, nici explozii în soare, nici alinierea planetelor, nici epidemii mortale. Staţi liniştiţi. I-a pus Dumnezeu pământ în gură…

(Prof. Marin Ioniţă)