Două lucruri mi-au sărit în ochi la cele două acțiuni – Sarmaua de Crăciun și Revelionul – organizate la final de an de Primăria Pitești și supervizate de vicele Cornel Ionică. Primul e că primarul de facto, care este în acest moment Cornel Ionică, a ales să stea la coadă la sarmale rebegind de frig, ca orice muritor din Pitești. Sigur, unii pot spune că e vorba de populism şi că ridicolul a mai doborât un record, însă dacă Ionică s-ar fi autoplantat în fața cratițelor, pe post de bucătarul vesel, cu bonetă și halat alb, așa cum a făcut-o predecesorul său Pendiuc atâta amar de ani la rând, atunci ce ar mai fi fost? Hiper-populism, populism nesimțit, eternă campanie electorală, și continuați dvs. cu expresiile pe care le considerați potrivite ca să vă sărați imaginația și sufletul. Un lucru e cert: fie că a făcut-o de frica DNA-ului, fie că a făcut-o din decență, rațiuni de PR sau pur și simplu fiindcă n-a dorit să „întineze” cu un gest uzurpator memoria înaintașului său, Cornel Ionică a optat pentru calea care-l expune cel mai puțin. Mai bine la rând cu pulimea, chiar dacă riști să-și dea unii și alții coate, neobișnuiți ca un grangure din primărie să fie zărit la vreo coadă, decât să te eternizezi ca master chef la sarmale convertite în voturi pe bani publici.
Al doilea indiciu că vicele se ține la relativă distanță de „brandul Pendiuc” e acela că n-a ținut să oficieze tradiționalele cununii din noaptea de revelion. Ionică l-a lăsat pe secretarul Cerbureanu, care n-are statut de om politic și nu e înscris în nici un partid, ba chiar e cu un picior în pensie și prin urmare nu poate fi acuzat că vânează voturi, să fie ofițer de stare civilă pentru tinerii care au dorit să-și unească destinele în noaptea de Anul Nou, sub cupola primăriei. Ceea ce a făcut nefăcând, ca să mă exprim aforistic, vicele Ionică nu înseamnă în definitiv decât normalitate. Nu trebuie să i se ridice statuie sau cânte osanale, că d’asta înnebunesc politicienii şi ajung să se urce în pod (unii chiar cu liftul!) la capitolul avere şi lipsă de decenţă. După ce se învechesc la putere se lasă pupaţi în fund mai ceva ca sfintele moaşte, încât atunci când cad de pe soclu sau ajung la beci îi culegi de pe jos ca pe cioburi. Un lucru e cert în Piteşti după ce i s-a întâmplat primarului Tudor Pendiuc şi mai ales după ce vicele Ionică dă semne că ar fi înţeles ce s-a întâmplat cu fostul său şef: a apus odată pentru totdeauna epoca politicianului Sarma. Piteştenii vor un altfel de profil de primar. Unul mai discret şi care să nu iasă moţ în frunte la fiecare chermeză pe bani publici. Unul care să se ocupe mai mult de drumuri şi de scăderea preţului la apa de la robinet, decât de gonflarea propriului ego în faţa camerelor de luat vederi. Administraţia e mai întâi salahorie şi abia apoi telegenie. Şi asta doar dacă îţi mai rămâne timp, şi sigur nu îţi mai rămâne într-un oraş ca Piteştiul, unde mai sunt atât de multe lucruri de făcut tocmai fiindcă unele n-au fost făcute niciodată.
Gabriel Grigore
0 Comentarii