Văzând ce se petrece de ceva vreme încoace la PSD-Argeş, ai imaginea unui coteţ de găini în care a pătruns dihorul. De la păţania preşedintelui Nicolescu, când a fost o cotcodăceală pe mai multe octave, de la cea mai joasă, a pesedistului de rând, până la cea mai înaltă, a conducerii de la centru, la partid s-a instalat treptat moţăiala. Timp în care „dihorul” pedelist a început să-şi facă de cap prin coteţ, gâtuind primarii mai năvlegi şi mai sperioşi şi fugărind cocoşeii de pe bârna cea mai înaltă a partidului. Asta este senzaţia, privind din exterior, la ce se întâmplă în cuibarul social-democrat.
S-o luăm altfel. În absenţa lui Nicolescu, te-ai fi aşteptat ca pesediştii, măcar cei din staff-ul de conducere, care şi-ar dori şefia, să facă minuni de vitejie pe câmpul de luptă cu puterea. Nu să stea pitiţi cu căştile bine trase pe urechi, pe fundul tranşeelor. Şi câte s-ar fi putut face şi spune… Se văd şi din satelit furăciunile făcute prin instituţii, abuzurile şi teroarea care se întind ca o molimă de-a lungul şi de-a latul judeţului. Măcar un exemplu de acest gen pe săptămână dacă s-ar fi dat pe la conferinţele de presă PSD şi tot s-ar fi chemat că există atitudine, că se vrea luptă cu o putere care acaparează totul, într-o linişte care te înspăimântă. Atitudinea liderilor este însă de non-combat. Demonstrează teamă, slăbiciuni care pot fi speculate de adversari, ba chiar te duce cu gândul în unele cazuri la blat. Mai toţi şefii organizaţiei par transformaţi în nişte marionete spoite doar în roşu, dar ghidonate prin fire nevăzute de la sediul portocaliilor. Ar trebui să plece, dar n-au onoare. Ai zice că sunt plătiţi să surpe din interior structura de rezistenţă a propriului partid. Sinistru.
Atitudinea liderilor n-a scăpat însă neobservată de oamenii oneşti ai PSD, în majoritate fără funcţii politice importante. Şi sunt semne că tot mai mulţi s-au săturat de laşitatea sau jigodeala celor care s-au proţăpit în frunte şi demonstrează acum că le tremură izmenele când strănută Mircea Andrei. Mai mare ruşinea să-i vezi precum Conu Leonida, cu scufiţă şi cămaşă de noapte, gata să se bage sub pat, de teama unui carcalac politic, paraşutat în Argeş să facă politică după metodele lui Lavrenti Beria, ciomagul lui Stalin. Dar sunt, spuneam, şi oameni la PSD care s-au săturat să-şi vadă şefii cu pantalonii în vine. Şi vor să se organizeze. O să dau o veste în premieră. În PSD va lua naştere în curând o grupare internă de rezistenţă, ca de partizani. Un ordin numit „Credinţă şi Onoare”, în care îşi vor găsi locul toţi cei care vor să lupte pe bune cu gaşca Stăpânului Andrei, scoţându-i la lumină furăciunile, dar vor şi curăţenie în PSD, taxând laşitatea şi curveala unora. Nu va fi un şef, ci un grup de conducere, format din câte un reprezentant din fiecare zonă a judeţului. Structură pe baza căreia urmează să se facă extinderea, din aproape în aproape. Cam din toamnă, va fi belea. (Mihai BĂDESCU)