23 iunie 1950: A izbucnit răscoala armată anticomunistă din Țara Vrancei

În ziua de 23/24 iunie 1950 a izbucnit răscoala armată anticomunistă din Țara Vrancei. (Foto: Mihai Timariu)

A fost una dintre cele mai mari revolte anticomuniste desfășurate în România (peste 15.000 de participanți).

Treizeci și cinci de sate din Munții Vrancei, „de la cascada Putnei și până pe malul Siretului”, s-au ridicat la luptă împotriva regimului comunist.

Citește și:

• Preşedintele Asociaţiei pentru Prevenţia Cancerului, despre ultima întâlnire cu Constantin Nicolescu: „Era dezamăgit…”
• PRESShub. 10 șefi la 38 de angajați. Fondul Român de Contragarantare sau cum să iei salariu fără să faci nimic

Revolta a fost condusă de frații Paragină, Ion, Cristea și Costică și de frații Ionel și Octavian Voinea.

Grupul de rezistență "Paragină" era format din 35 de persoane, majoritatea fiind preoți, învățători sau țărani din satele Vrancei. Ion Paragină, liderul grupului, era absolvent al Facultății de Litere și Filosofie din București. Aceștia dormeau în bordeie săpate în pământ, folosite pentru a scăpa de urma Securității. 

Mihai Timariu, participant activ la evenimente, era fost ofițer în Armata Regală, decorat pentru fapte de vitejie de însuși Mareșalul Ion Antonescu.

La baza declanșării răscoalei a stat un zvon care circula în acele zile prin sate, anume  că autoritățile comuniste doreau să pună mâna pe „hrisoavele lui Ștefan cel Mare”, prin care domnitorul lăsase munții și câmpiile din Țara Vrancei, ca moștenire feciorilor vrânceni.

Efective impresionante ale Trupelor de Securitate au fost mobilizate și  trimise pentru a-i prinde pe partizanii anticomuniști.

Astfel, unii conducători ai răsculaților au fost încercuiți și arestați, prin infiltrarea de către Securitate a unor agenți în organizație.

Alți lideri ai revoltei, scăpați din încercuire, se vor retrage spre schitul de la Gura Lepșei, spre cascada Putnei, unde vor pregăti răscoala celor peste 30 de sate din Vrancea, din noaptea de 23-24 iunie 1950. 

Vrâncenii au pus mâna pe coase, topoare și furci și s-au năpustit asupra Securității, dând foc sediilor Partidului Muncitoresc Român (comunist), Miliției și Securității.

Citește și:

• Medalie de aur pentru un muscelean la Salonul Internaţional de Invenţii
• 16 ani de închisoare pentru şoferul care a întors TIR-ul pe A1 şi a curmat două vieţi

Au fost prinși și  legați securiștii, miliţienii, activiştii PMR şi UTM, au fost ocupate sediile consiliului popular, miliţiei şi poştei. Autorităţile au intervenit rapid, cu o extremă duritate.

Mai mulţi ţărani au fost executaţi pe loc (Ilie şi Toader Posmagiu, tată şi fiu din Bârseşti, Radu Hurjui din Nereju), iar în perioada imediat următoare au fost arestate sute de persoane care au fost condamnate la ani grei de închisoare.  308 oameni au fost judecați în 18 loturi de către Tribunalele Militare din Galaţi şi Orașul Stalin [Braşov], între iunie şi noiembrie 1951, fiind pronunţate şi multe condamnări la moarte.

Au fost condamnări la moarte (și au murit) familii întregi și au luat calea închisorilor sute de vrânceni.

Forțele de represiune erau conduse de General-Maior Nicolae Ceaușescu, viitorul dictator comunist al României, răsturnat de mânia populară în decembrie 1989.

„În mașina în care circula Nicolae Ceaușescu era legat la spate un învățător care se zbătea între viață și moarte”, își amintea, Mihai Timariu, participant la răscoală scăpat cu viață. Sursa: Wikipedia