Tema de actualitate, majoră, mi se pare tratată superficial și, oricum, pe căi piezișe; ce rezolvă un referendum într-un context în care majoritatea celor „referendumizați” nu cunosc pe fond datele problemei?! Pornind de la considerentul că cele două tabere au, pe fond, buna intenție, mă gândesc că ar fi mai rodnic, evitând „dihonia”care ar urma, să nu avem în vedere ca sacre prevederile celor două noțiuni - „Pădure-parc; arie-protejată”- ele fiind consemnate de nivel omenesc, la general, neaplicabile „ad-literam” în toate situațiile și contextele socio-economice! Nu ar fi mai normal, pentru specificul Trivalei „luată la ochi și pândită (dovedit), un Statut de Pădure-parc, protejată, pe 335 ha, chiar dacă cu început de amenajare pe numai 160 ha?! În administrație locală! Ar fi asigurată atât funcția de agrement - desigur, cult-civilizat, nu chermeze! Și cu deosebire cea de „plămân”, de adăpostire - „pitire” - a cochetului Pitești!
Ar mai fi benefic un efort comun în acest sens, evitându-se toate necazurile aduse în viața noastră de păguboasa molimă a politicianismului ieftin descris atât de expresiv de istoricul Fustel de Coulanges, într-o notiță publicată postum de Paul Guiraud. Mi se pare potrivită pentru disputa ce stă să se aprindă între noi, hotărându-mă să o public „in integrum”:
„Dacă s’ar putea închipui un popor întreg îndeletnicindu-se cu politica, și dacă dela cel dintâi până la cel de pe urmă, dela cel mai luminat până la cel mai ignorant, dela cel mai grijuliu pentru menținerea unei stări actuale până la cel mai îndreptățit să râvnească la răsturnarea ei, ar fi stăpâniți de mania de a discuta afacerile publice și de a pune mâna pe guvernare; dacă s’ar calcula turburarea pe care o aduce în fieștece viață, ideile false pe care le introduce în orice spirit, sentimentele perverse și pasiunile dușmănoase pe care le seamănă într’o mulțime de suflete; dacă s’ar socoti timpul răpit muncii, discuțiile, risipa de puteri, ruina prieteniilor și crearea amicițiilor false și a afecțiunilor care nu sunt decât dușmănoase, pârele, distrugerea loialității, a încrederii, a siguranței, a politeței chiar, introducerea prostului gust în vorbire, în stil, în artă, desbinarea iremediabilă a societății, bănuiala, indisciplina, enervarea și slăbirea unui popor, înfrângerile care nu sunt decât o inevitabilă consecință, dispariția adevăratului patriotism și chiar a adevăratului curaj, greșelile pe care fatal fiecare partid trebuie să le săvârșeasă rând pe rând, pe măsură ce ajunge la putere în condiții întotdeauna aceleași, dezastrele și prețul cu care trebuiesc plătite; dacă se ține socoteală de toate acestea, nimeni n’ar mai șovăi a spune despre o asemenea boală că e cea mai funestă și mai spăimoasă molimă ce se poate abate asupra unui popor, că nu mai e alta care să aducă mai crude loviri vieții private și vieții publice, existenței materiale și existenței morale, conștiinței și inteligenței, și, într-un cuvânt, că niciodată n’a fost pe lumea aceasta un despotism care să poată face atâta rău”.
Din păcate, o „pastilă mai curând amară” pe care urmează – am temerea - să o suportăm în anul electoral care vine!
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Ferma
Citește și Pastila de frumos. Lanurile mov
0 Comentarii