De ce ferme? Este unica soluție sustenabilă de a menține viața în lumea satelor! În secolul XXI nu mai putem avea în vedere gospodăria autarhică țărănească - în medie 2,5 ha - în casa căreia au pătruns undele televizorului! Depopularea este ceva firesc, fiind determinată de îmbătrânirea generațiilor, una după alta, și de căutarea altor mijloace de existență, moderne, a noilor generații. Gospodăriile sunt părăsite - priviți evoluția satelor - primele se derăpănează grajdurile (nu se mai cresc vaci, laptele se asigură de la butic!?), tarlalele din jur devin pârloagă, mărăcinișurile invadează fostele numeroase grădini și, în final, unele după altele, se sting luminile caselor și vetrele din sat. Greu de fixat sau de adus înapoi urmașii de prin Spania, Italia, Germania, la cele 2,5 ha neproductive, pulverizate în 4-5 locații, unele în satele vecine. O comunitate normală ar trebui să gândească, mai ales în perspectivă, să analizeze evoluția și să caute soluții. Ce bine ar fi să o facă înainte de producerea dezastrului! Costă mai mult reparația! Mai rațională, viața a dovedit-o, în diverse domenii, este conducerea conștientă a mersului lucrurilor.
Exploatarea pământului, viața ne-o arată trecând hotarele țărilor vestice, cu capitalismul consacrat, sau chiar urmărind pe ecrane tururile cicliste – vezi Turul Franței - că terenurile pot și contează să fie lucrate integral, inclusiv pe pante mai accidentate, oferindu-ne peisaje nu numai încântătoare, dar și profitabile pentru cei ce le dețin în proprietate. Proprietate, nu de orice fel, ci majoritar structurată în ferme de dimensiuni medii. Frecvent, se adiționează la acestea termenul de „viabilă”, pe care îl consider exprimând cel mai cuprinzător caracterul adevăratelor ferme pentru care nu voi înceta să pledez, termen pe care DEX îl explică așa: „care prezintă condițiile, calitățile necesare pentru a dura, a se menține, a se dezvolta”.
Citește și Pastila de frumos. Mirifica lume a lalelelor, în continuă dezvoltare
Într-adevăr, după cum am mai prezentat cu alte prilejuri, o fermă viabilă, în cazul pomiculturii, trebuie să pornească de la minimum 10 ha teren, în cazul sistemelor superintensive de măr, mergând spre 20 ha la speciile mai extensive, cum este prunul. Activitatea productivă fiind acoperită integral de proprietar și familie, apelându-se la lucrătorii permanenți pentru mecanizare, (dacă este cazul), la sezonieri și la zilieri, pentru recoltarea fructelor. Ar urma ca terenurile a 10 mici gospodării să poată constitui o fermă pomicolă viabilă care să permită viața la sate în condițiile pretențiilor secolului XXI și de perspectivă! Este o situație ideală, de dorit a fi cel mai frecvent întâlnită în ruralul românesc. Pot fi însă întâlnite diverse situații în care noul proprietar nu administrează el însuși ferma, încredințând-o unui specialist, care poate fi definit administrator șef de fermă. Sau fermele pot fi date integral în arendă.
Fermele sunt entități cu personalitate juridică; cu o evidență contabilă mai simplă, accesibilă adesea fermierilor. Doresc să mai subliniez nevoia de specializare a fermelor, cu multiple foloase, între care dotarea cu echipamente specifice, și mai ales posibilitatea de a coopera cu ferme similare pentru valorificarea producției.
Am folosit un exemplu din pomicultură, dar acțiunea este asemănătoare, politicile pentru realizarea structurilor agrare având aceeași metodologie.
În final, subliniez pentru campania electorală apropiată distincția necesară între două noțiuni (am observat că niciun ministru al agriculturii nu a constatat-o - cu atât mai puțin să o înțeleagă!), acelea de „politici agrare” și „politici agricole”! Pentru asigurarea sporirii „Rodului pământului românesc”, trebuie să recunoaștem că ne găsim încă în etapa rezolvării problemelor agrare și să acționăm ca atare, abandonând lozinca „asociați-vă”!!!
Dr ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Reciprocitate onorabilă
0 Comentarii