Web Analytics
scris joi, 06.12.2012

„Mama Magiunului de Topoloveni” şi povestea ei de viaţă

# Bibiana Stanciulov: „Viaţa mi-a hărăzit tragedii, ca să pot aprecia binele”. Toți argeșenii au auzit de Magiunul de Topoloveni și mulți i-au și savurat gustul minunat. Dar dacă despre numeroasele succese ale Bibianei Stanciulov, supranumită și „Mama magiuniului de Topoloveni”, s-au făcut ample relatări, mult mai puțin cunoscută este povestea de viață a acestei femei. Pe care v-o prezentăm astăzi, în premieră, așa cum ne-a fost destăinuită chiar de cea care a trăit-o.
Cu o plăcută surprindere am aflat de la doamna Stanciulov că, înainte de a deveni femeie de afaceri, ne-a fost colegă de breaslă. Adică jurnalistă, la postul Radio România Actualități. Asta se întâmpla în perioada ce a urmat Revoluției, prin 1990-1991, când avea vârsta de 33 de ani și a ajuns în acel post în urma unui concurs riguros, cu candidați foarte bine pregătiți. Colegi i-au fost, la vremea aceea, Ana Maria Sireteanu, regretatul Florian Pitiș și Dragoș Șeuleanu, fostul director al Radiodifuziunii Române. „Am lăsat ceva din sufletul meu acolo și îmi amintesc cu drag și cu recunoștință de emisiunea mea cu Henri Stahl (cunoscutul sociolog, n.r.), emisiune care cred că se regăsește și acum în arhiva Radio-ului”, spune interlocutoarea noastră, care adaugă imediat că se simțea deranjată de lipsa ei de îndemânare în tăierea eventualelor bâlbe, inerente, de pe înregistrare. Răsfoind mai adânc trecutul, doamna Bibiana își continuă istorisirea cu alte episoade de viață. Când am întrebat-o, de pildă, de unde a moștenit credința într-o viață sănătoasă, ne-a spus, nu fără mândrie, că bunicul său a iubit foarte mult pământul și viața sănătoasă. Amintirea bunicului este foarte vie în conștiința ei. Așa am aflat că, prin perioada anilor 1920-1930, bunicul Bibianei Stanciulov a fost asistentul marelui istoric și om politic Nicolae Iorga și că prin casa bunicilor săi s-au perindat mari personalități politice ale vremurilor acelea, printre care și Iuliu Maniu. „Din copilărie îmi amintesc, când ne povestea bunicul, despre cum învăța în București, într-o cămăruță de la mansardă, unde căldura era foarte puțină și trebuia să se întoarcă de pe o parte pe alta pentru a se încălzi. Dragostea pentru pământ l-a determinat pe bunicul meu să se întoarcă în satul natal, renunțând, în cele din urmă, la posibilitatea de a-și continua cariera în mediul universitar, alături de marele Iorga. Întoarcerea acasă a fost benefică pentru copii, deoarece a fost printre primii directori de școală, iar dăruirea cu care, alături de bunica mea, învățătoare, a pregătit multe generații, a rămas vie în memoria celor pe care i-a școlit. Dragostea și respectul pe care le-a avut pentru învățătură ni le-a transmis și nouă, de la cea mai fragedă vârstă”, curge povestea aidoma unui râu de amintiri.

Filosofia Bibianei: luxul dăunează sănătății fizice și mentale pentru că îndeamnă la lenevie

Viața nu a fost deloc îngăduitoare cu femeia de afaceri originară din București, iar ursitoarele nu i-au hărăzit, la naștere, un destin ușor. Când avea vârsta de numai 18 ani, Bibiana și-a pierdut mama, după 13 ani i-a murit și soțul și nu s-a mai recăsătorit niciodată. Mai recent, și-a pierdut și tatăl. Dar a păstrat și purtat în suflet, peste tot, icoanele celor dragi și pieriți, iar suferința a călit-o și i-a oțelit voința. „Viața mi-a hărăzit să-i cunosc tragediile, ca să pot aprecia binele. Din aceste experiențe nefaste mi-am creat filosofia «Doamne, ajută-mă, ca să pot să ajut!»”, spune, cu credință și convingere, interlocutoarea noastră. Experiențele grele prin care a trecut și educația pe care a primit-o în familie au învățat-o să păstreze măsura în toate. Dovadă că nu și-a ales și nici nu și-a propus un trai de lux, o viață în puf. „Întotdeauna uităm că la sfârșitul vieții ne vom întoarce, de fapt, într-un spațiu foarte mic și tot ce rămâne sunt ideile sau faptele concrete – bune, rele – pe care le-am reușit. Viața de lux este un stil de multe ori dăunător sănătății fizice și mentale, deoarece te îndeamnă, în mod evident, la lenevie. În același timp, de când am intrat efectiv în producție, tot ce am dobândit a fost folosit în scopul producției și împărțit cu banca”, explică doamna Stanciulov.

S-a apucat de fabricat magiun dintr-o întâmplare

Inevitabil, discuția cu un om de afaceri nu poate să nu tangenteze și domeniul său de activitate. Cum a fost posibil ca o  bucureșteancă să facă afaceri în Argeș? Cu un oftat, doamna Bibiana ne-a răspuns că, prin anii 1996-1997, participând la diverse licitații și cumpărând produse, a dat peste niște conserve de pate de ficat de proastă calitate, produse la Topoloveni, la fosta fabrică de conserve. Până să-și dea seama de calitățile slabe ale pateului, deja cumpărase conservele, așa că nu a mai avut ce face. În anul 2001, a aflat că fabrica a fost scoasă la licitație, în urma lichidării judiciare, fără să știe însă că, la acea licitație, întreprinderea fusese scoasă la vânzare pe bucățele. A participat la selecție și, abia după ce a câștigat-o, a realizat că, de fapt, cumpărase doar o secție a fabricii. „În secție, nimic nu era în stare de funcționare, de ani buni. Dintr-un morman de fiare vechi trebuia să fac o fabrică. Când am realizat nebunia pe care am făcut-o, am strâns colectivul celor ce lucraseră acolo. Am aflat de la ei că în incintă se făcuse magiun. Magiunul mi-a amintit de copilărie.”, mai spune „mama Magiunului de Topoloveni”. Așa a început odiseea produsului ce a ajuns astăzi un celebru brand argeșean, recunoscut și certificat ca atare în tot spațiul UE. „Cum ați reușit în afaceri, ca femeie, fără relații?”, am continuat să întrebăm. „Întotdeauna ai nevoie de relații. Relații interumane, de principii, cu beneficiarii și furnizorii, de înțelegere reciprocă. Acestea sunt relațiile pe care poți să te bazezi: respectul oamenilor și niciodată mila!”, a venit răspunsul.

Cum a marcat-o  întâlnirea cu Regele Mihai

În anul 2010, compania producătoare a magiunului din prune de Topoloveni a primit titlul de Furnizor al Casei Regale a României. Distincția a fost înmânată Bibianei Stanciulov la Palatul Elisabeta, de către Altețele Lor Regale, principesa moștenitoare Margareta și principele Radu. „Cum a decurs întâlnirea cu Regele Mihai și ce sentimente v-au încercat în acel moment?”, am întrebat. „Niciodată nu am crezut că voi sta sub același acoperiș cu Majestatea Sa, iar a da mâna cu Majestatea Sa, într-un moment în care îmi oferea ceva, nu-mi părea să fie real înainte de a se întâmpla. În acel moment am primit, prin strângerea sa de mână, puterea de a continua, mi-au fost șterse pentru totdeauna de pe scoarța cerebrală orice încercări ale semenilor mei de a-mi produce supărări, jigniri sau orice alte neplăceri”, ne-a mărturisit emoționată Bibiana Stanciulov. Am mai întrebat-o, la final și ce i-ar plăcea să facă, altceva decât activitatea sa de bază, și a răspuns că visul ei dintotdeauna a fost să călătorească. Însă a adaugat cu tristețe că n-a prea reușit să-și îndeplinească acest vis, întrucât singurele sale călătorii în afara țării au fost doar două, ambele în Elveția, la soacra sa, la Lausanne, pe malul lacului Léman. „Când nu suntem în târguri, la sfârșit de săptămână, îmi place să gătesc rețete mai mult inventate”, a adaugat. Și imediat am întrebat dacă s-a gândit să scrie o carte de rețete culinare sănătoase. „În mod sigur o să scriu una. Și îmi voi scrie și biografia”, ne-a spus repede Bibiana, în vocea căreia s-au deslușit un zâmbet și bună dispoziție. Înainte de a încheia discuția noastră, doamna Bibiana ne-a mai spus că de câteva zile a reușit să obțină înregistrarea unui nou brand, „Topoloveana”, la Alicante, în Spania. Un nou succes marcat de Bibiana Stanciulov, femeia de afaceri cu voință de fier.
Adriana Gândilă

Distribuie!

0 Comentarii

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Din ediția tipărită