În materie societară, reprezentarea se exercită de administrator, care nu poate să transmită acest drept, cu excepţia situației în care administrarea societății se realizează de mai multe persoane, caz în care actul constitutiv sau adunarea asociaților poate hotărî ca unul sau mai mulți administratori să reprezinte societatea, acționând împreună sau separat.
La rândul lor, aceștia, prin acordul lor unanim, pot împuternici pe unul dintre ei să încheie anumite operațiuni sau tipuri de operațiuni.
În cazul administratorului persoană juridică, acesta este obligat să își desemneze un reprezentant permanent, persoană fizică, care este supus acelorași condiții și obligații și are aceeași răspundere civilă și penală ca și un administrator sau membru al consiliului de supraveghere, persoană fizică, ce acționează în nume propriu, fără ca prin aceasta persoana juridică pe care o reprezintă să fie exonerată de răspundere sau să i se micșoreze răspunderea solidară.
De la acest principiu există derogare, legea permițându-i administratorului să transmită puterea de reprezentare altei persoane, dar numai în condiția în care această facultate s-a prevăzut expres în actul prin care i s-a conferit calitatea de reprezentant al societății, fiind imperios necesar ca, în anumite situații, administratorul să poată să delege o parte din ansamblul atribuțiilor sale de reprezentare, iar această facultate trebuie să fie acordată în mod expres, și nu tacit.
Mandatul prin care administratorul acordă unui terț dreptul de a-i îndeplini atribuțiile specifice și de a reprezenta interesele societății, fără acceptul celorlalți asociați și fără o prevedere similară expresă în actul constitutiv va fi inopozabil societății.
Având în vedere faptul că atribuțiile administratorului constau atât în exercitarea funcției de reprezentare a societății, cât și în efectuarea actelor de gestiune, transmiterea întregului mandat ca urmare a substituirii pe o durată nedeterminată sau prin substituirea fără limite este inadmisibil.
În ceea ce privește persoana substituentului, legea nu a prevăzut niciun fel de condiții, însă cerințele pe care trebuie să le îndeplinească persoana căreia i se transmite puterea de reprezentare ar trebui stipulate în actul prin care se conferă acest drept.
În absența unor astfel de criterii, dreptul de reprezentare ar putea fi transmis numai unui alt administrator al societății sau unui asociat, iar nu unei persoane străine de societate.
Dacă operațiunea realizată de persoana substituită a produs beneficii, societatea este îndreptățită să pretindă aceste beneficii, iar în ipoteza unui contract încheiat cu încălcarea unor norme imperative, mandatul este lovit de nulitate și nu poate produce niciun efect.
În ceea ce privește natura și întinderea răspunderii administratorului care a conferit dreptul de reprezentare fără drept, acesta răspunde solidar, pe de o parte, asupra beneficiilor rezultate din operațiune, iar, pe de altă parte, asupra eventualelor pagube produse societății.
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept