# La începutul anului 2009, Viorica Neațu ceruse Prefecturii Argeș o despăgubire de 1,8 milioane de dolari pentru cele peste 6 hectare de pe strada Ion Câmpineanu ce nu mai puteau fi retrocedate în natură

Noi detalii ies la iveală în dosarul retrocedării uriașe de o mie de miliarde acordate de către ANRP samsarului imobiliar Mihai Rotaru (foto) pentru un teren de 6,2 hectare din Pitești, despăgubire ce face obiectul unui amplu dosar aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție. În dosar, printre inculpați este și argeșeanul Cătălin Teodorescu, fost vicepreședinte ANRP și membru al comisiei ce a aprobat nelegal acordarea uriașei despăgubiri.
Am aflat în premieră că fuseseră declanșate acțiuni în instanță pentru retrocedare încă din 1996 și că pentru o parte din teren fuseseră acordate despăgubiri în bani în 1996 de către Comisia Județeană de Fond Funciar Argeș. Numai că beneficiara – Elena Vasilescu – a decedat în 1997, înainte de a primi banii. Urmașa acesteia – Viorica Neațu (cea de la care Mihai Rotaru a cumpărat ulterior drepturile litigioase) – a cerut timp de opt ani Primăriei Piteşti restituirea în natură a terenului de 61.857 mp şi a unei vile de 187 mp. În acelaşi interval de timp, au fost declanşate şi acţiuni în instanţă, cele mai multe fiind la Curtea de Apel Piteşti, toate respinse.

Despăgubire acordată unui beneficiar mort

Cronologic, pe 12 noiembrie 1996, la câteva luni după ce Elena Vasilescu declanşase acţiuni în instanţă pentru recuperarea proprietăţilor confiscate de comunişti, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş emite, sub semnătura lui Ion Mihăilescu – preşedintele de atunci al CJ Argeş, o hotărâre prin care acesteia i se acordau despăgubiri pentru vila pierdută şi pentru o porţiune de teren. Despăgubirile însumau 87.815.930 lei. Cum hotărârea nu a fost atacată la Judecătoria Piteşti în termen de 30 de zile, aceasta a rămas definitivă. Din motive încă nedesluşite, în martie 1998, la un an şi trei luni de la hotărârea definitivă, Comisia Judeţeană de Fond Funciar Argeş revine cu o adresă către Elena Vasilescu pentru a îi vira în cont despăgubirea, la valoarea actualizată de 225.700.000 lei. Numai că expeditorilor li se comunică faptul că destinatara este… moartă. În fapt, Elena Vasilescu decedase pe 30 octombrie 1997, adică de aproape cinci luni.
Viorica Neaţu, moştenitoarea acesteia, declanşează la rândul său acţiuni în instanţă în 2001 pentru recuperarea terenului de 6,2 hectare, şi asta ca urmare a faptului că Primăria Piteşti nu a dat vreun răspuns la adresele succesive trimise. De abia pe 2 februarie 2009, Primăria Piteşti emite decizia nr. 230, prin care „se propune acordarea de despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.” Primăria Piteşti o informează pe Viorica Neaţu că dosarul său a fost trimis la ANRP. Numai că aceasta este nemulţumită de decizie şi o atacă la Tribunalul Argeş.
Tot în primăvara lui 2009, Viorica Neaţu trimite o notificare Prefecturii Argeş prin care cere contravaloarea terenului de 6,2 hectare, pretinzând suma de 1,86 milioane de dolari, adică aproximativ 55 miliarde lei vechi la cursul de atunci al BNR. O estimare cât se poate de rezonabilă raportată la decizia ulterioară a ANRP, prin care lui Mihai Rotaru, cesionarul Vioricăi Neaţu, i s-au acordat în iunie 2010 despăgubiri de o mie de miliarde!

Ce le-a spus cesionara Viorica Neaţu procurorilor DNA: „Am primit 750.000 de euro de la Mihai Rotaru în două tranşe”

La începutul lunii noiembrie 2009, după cum spun procurorii DNA, „în timp ce persoana îndreptăţită Neațu Viorica se judeca la Tribunalul Argeş, a fost contactată telefonic de către Mihai Rotaru, care i-a spus că doreşte să cumpere imobilul, respectiv drepturile litigioase ce formau obiectul cauzei. Având în vedere că timp de 8 ani nu reuşise să intre în posesia terenului şi că toate demersurile au fost fără succes, aceasta a acceptat să vândă drepturile litigioase. Pe 16 noiembrie 2009, Neaţu Viorica a formulat cerere de renunţare la judecată, iar pe 27.11.2009 s-a încheiat contractul de cesiune de drepturi prin care aceasta a cedat toate drepturile litigioase inculpatului Mihai Rotaru pentru suma de 750.000 euro.”
Iată ce le-a spus Viorica Neaţu procurorilor DNA la audieri: „În timpul judecăţii, am primit un telefon de la un individ, care s-a recomandat Rotaru Mihai, care mi-a spus că vrea să cumpere drepturile mele litigioase. Eu i-am spus să ia legătura cu avocata mea, Gherman Marcelina, întrucât eu nu mă pricepeam. I-am dat numărul de telefon al avocatei mele. Am stabilit preţul vânzării la suma de 750.000 de euro. Am întocmit două antecontracte, primind de la Rotaru Mihai, cu titlu de avans, suma de 200.000 euro, bani care mi-au fost plătiţi prin ordin de plată. La data stabilită am mers la un notar pe care l-a ales cumpărătorul şi aici am semnat contractul de cesiune de drepturi litigioase şi o procură de reprezentare, Rotaru Mihai cerând şi toate actele care atestau drepturile asupra proprietăţii. Nu reţin pentru ce anume era procura. Având în vedere vârsta înaintată pe care o aveam la data tranzacţiei (n.red. – 76 de ani), mi s-a solicitat de la notariat un certificat de la IML care să îmi ateste discernământul. În momentul când am semnat contractul de cesiune, am primit, tot prin ordin de plată, suma de 550.000 de euro. Ulterior am aflat de la televizor că ANRP a plătit pentru dosarul de despăgubire deschis pe numele meu suma de aproximativ 20 milioane euro. După ce am semnat contractul de cesiune, la cererea expresă a lui Rotaru Mihai, am renunţat la contestaţia aflată în curs de judecată la Tribunalul Argeş şi la un dosar pe care îl deschisesem la CEDO. Eu personal nu am formulat nicio cerere către ANRP de soluționare a dosarului meu cu prioritate”, le-a declarat anchetatorilor Viorica Neațu.

ANRP i-a acordat samsarului Rotaru despăgubirea uriaşă, deşi acesta „nu era persoană vârstnică şi nu exista nicio dovadă că se află în situaţie excepţională”

Pe 9 decembrie 2009, la nici două săptămâni de la cesionarea drepturilor litigioase, Mihai Rotaru a înregistrat cererea nr. 46076/CC/2009, la A.N.R.P. în numele lui Neaţu Viorica. Şi, după cum precizează procurorii anticorupţie în rechizitoriu, „În aceste condiţii, în mod normal pentru o persoană de bună credinţă, cererea de urgentare a soluţionării dosarului de despăgubire cu nr. 46076/CC din data de 09.12.2009, ar fi trebuit întocmită de ROTARU MIHAI în numele său, în calitate de cesionar, deoarece la acea dată cesiunea de drepturi litigioase avusese loc, contractul fiind încheiat anterior, respectiv la data de 27.11.2009 şi acesta avea mandat deplin din partea cedentei aşa cum s-a menţionat. Ori cererea de urgentare în dosarul sus-menţionat s-a realizat la data de 09.12.2009, direct în numele cedentei Viorica Neațu, tocmai pentru a oferi un motiv de admitere a urgentării soluţionării dosarului şi de obţinere rapidă a despăgubirilor uriaşe, deoarece Mihai Rotaru, în nume propriu, nu se încadra în criteriile stabilite pentru soluţionarea cu prioritate a dosarului.
Inculpatul ROTARU MIHAI nu era persoană vârstnică şi nu exista nicio dovadă că se află în situaţie excepţională, în sensul deciziei C.C.S.D. anterior menţionată.” Însă relaţiile la cel mai înalt nivel ale lui Mihai Rotaru (n.red. – cu deputatul Ioan Oltean, cel care era ca un „şef” pentru preşedinta ANRP Crinuţa Dumitrean) au făcut diferenţa şi nu au ţinut cont de nicio lege. Procurorii DNA scriu negru pe alb în rechizitoriu cum membrii Comisiei de Acordare a Despăgubirilor, din care făcea parte şi fostul deputat Cătălin Teodorescu, au persistat în ilegalităţi: „la data de 14.04.2010 deşi membrii CCSD cunoşteau în mod cert că ROTARU MIHAI nu îndeplineşte cerinţele de soluţionare în regim de urgenţă a dosarului de despăgubire, deoarece nu este persoană în vârstă şi nu are probleme de sănătate, au continuat să dea curs soluţionării cu prioritate; la data de 01.06.2010 au cunoscut faptul că funcţionarii din subordinea lor, din aparatul tehnic de specialitate al CCSD al ANRP au solicitat evaluatorului să răspundă obiecţiunilor deoarece a folosit metode de comparaţie şi evaluare contrare standardelor internaţionale de evaluare şi deşi au cunoscut că evaluatorul nu a folosit metodele conforme au aprobat supraevaluarea la data de 17.06.2010”.
 Pe 17 iunie 2010, ANRP emitea decizia de despăgubire pentru o sumă incredibilă: 108.932.000 lei, adică aproape 25 de milioane de dolari. Despăgubirea efectivă a fost acordată pe 3 august 2010. O despăgubire acordată dubios de rapid și la o valoare mult „umflată”, așa cum reiese și din raportul Curții de Conturi. Iar prejudiciul adus statului este unul uriaş: 98.780.835 lei, adică peste 20 de milioane de euro!
Denis Grigorescu