Biserica actuală a Parohiei Domneștii de Sus, cu hramurile ”Intrarea în biserică a Maicii Domnului” și ”Sfântul Ierarh Nicolae”, din Protopopiatul Curtea de Argeș, Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului a împlinit anul acesta 102 ani, dintr-o istorie milenară a unei comunități cu rădăcini în negura începuturilor. Istoricii au căzut de acord că aici au trăit oameni chiar înainte de voievodatele lui Litovoi și Seneslau, adică pe timpul stăpânirii romane.
Ioan Moisescu, omul care s-a jertfit pentru biserică
Prof. dr. Petre Ionescu Muscel vorbea în 1941 de existența unei fortărețe a lui Seneslau pe dealul cimitirului din Domnești, care ar fi străjuit drumul dintre Curtea de Argeș și Câmpulung, peste munți, spre Brașov. Documentele vechi vorbesc despre această așezare încă de la 1560 și despre numele ei, care provine de la popasul domnesc pe care îl făceau aici domnițele și olacarii pentru a-și schimba caii trăsurilor, în drumul lor spre capitala Țării Românești a vremii, și de la Râul Doamnei, care în vechime se numise Râul Negru, ce desparte așezarea în două, în care Marghita, soția lui Negru Vodă Basarab, urmărită de tătari, s-ar fi înecat. Construirea bisericii, unul dintre cele două lăcaşuri ortodoxe din localitate, a fost începută în 1906 (cu puțin timp înainte de Răscoala țăranilor din 1907) și terminată în 1921. Principalul ctitor a fost preotul Ioan Moisescu, omul care s-a jertfit pentru ea, plecând la Domnul în ziua de 19 iunie 1919, când a fost strivit, undeva pe lângă Gănești, de o căruță răsturnată, cu care transporta produse locale spre sudul țării, unde urma să le vândă, strângând astfel bani pentru ridicarea sfântului lăcaş.
Alături de el au muncit enoriași tineri, bătrâni și copii. Pictura bisericii a fost executată de Gheorghe Belizarie, din Pitești, fiul cunoscutului pictor Belizarie Paraschivescu (1846-1901), iar sfințirea ei a fost făcută în 1922, în vremea Patriarhului Miron Cristea. În acest sfânt lăcaş, care arată ca o catedrală, au slujit de-a lungul anilor, într-o continuitate firească, mai mulți preoți. Lipită aproape de ea, înfruntă vremurile și biserica veche, cu același hram, monument istoric, aflată în prezent în conservare, în vederea unei dorite reabilitări. Ea a fost ridicată în 1828, avându-l drept ctitor principal pe ”popa Moisa”, zugrăvit la intrarea în biserică, alături de familia sa, în costume specifice zonei Sibiului, de unde se crede că au venit aici locuitorii așezării, după 1760.
Enoriașii păstrează neștirbită și vie o frumoasă tradiție
Biserica a avut o temelie mai veche. În 2019, cu ajutorul primit de la Secretariatul de Stat pentru Culte, s-a înlocuit vechea pardoseală cu una de marmură, deoarece existau denivelări, din cauza celor două temelii. Cu un secol în urmă, când enoriașii de aici au hotărât să extindă biserica, s-au gândit la viitor. Adică la dezvoltarea comunității și la creșterea numărului credincioșilor. În prezent, sunt peste 300 de familii, oameni cu dragoste de Dumnezeu, foarte mândri de înaintașii lor, familii de ardeleni din Jina care, persecutați de autoritățile austro-ungare pentru că erau ortodocși, au trecut munții, stabilindu-se aici.
De Sânmedru, pe fiecare uliță, vecinii aprind focuri, care simbolizează arderea răului și pregătirea pentru iarna ce vine, cu nădejdea că primăvara va aduce prosperitate. Prin aceasta, enoriașii păstrează neștirbită și vie o frumoasă tradiție. Și tot aici, în noaptea de Crăciun, colindă grupuri de copii cu Steaua, care aduc vestea minunată a nașterii Pruncului Iisus. Sunt aceiași copii ai parohiei care ajută la strană, în Sfântul Altar. Toate acestea sunt nu numai o carte de vizită, ci și un element identitar al neamului nostru.
Citește și Mănăstirea Negru Vodă din Câmpulung a fost resfințită după lucrările de reabilitare
Parohia ”Sfânta Treime” din satul Corbi
Așezat pe malul drept al râului Doamnei, satul Corbi este una dintre cele mai vechi așezări ale țării, cu rădăcini în trecutul îndepărtat. Îşi trage numele de la Ioan Corvin de Huniade, care s-ar fi născut aici, în satul Corbii de Piatră. La începutul secolului al XVIII-lea, în zonă s-a așezat o importantă comunitate de români transilvăneni, din Jina, aproximativ 100-120 de familii, refugiați din cauza persecuțiilor ortodocșilor din Ardeal, care au fost întâmpinați de vlădica de la Curtea de Argeș. Peste cele 16 comunități de coloniști ardeleni a fost rânduit protopop preotul Bucur, tatăl scriitorului patriot, protosinghelul Naum Râmniceanu. În parohie trăiesc în jur de 450 de familii, toți oameni credincioși, muncitori, săritori la nevoi. Ei poartă în inimi și în suflete dragostea de Dumnezeu și Biserică.
Despre parohia noastră nu se știe exact când a fost înființată. Într-un document apare pe la 1828, când este menționată biserica satului ca făcând parte din Muscel, Plaiul Nucșoara, sub dependența Sfintei Mitropolii a Ungrovlahiei. În 1950, pentru o bună bucată de vreme, s-a aflat în jurisdicția Mitropoliei Olteniei. În comunitate există două biserici. Cea veche, monument istoric, a fost ridicată de locuitorii satului, cu strădania lui Ștefănică Frunzescu, în 1828. Doi ani mai târziu a fost zugrăvită, la îndemnul logofătului Giurcă Hagiu. Acest sfânt lăcaș a fost ridicat pe locul unei alte bisericuțe, mult mai mici, din lemn, care a ars. Astăzi, monumentul se află în reabilitare. Pentru că această comunitate s-a dezvoltat, în 1941 enoriașii au decis construirea unei noi biserici. În 1963 a fost terminată, iar la 25 octombrie 1964 a fost dată cultului.
Citește și Mănăstirea Cetăţuia, Sfântul Apostol Andrei şi Sfântul Cuvios Ioanichie cel Nou de la Muscel
Naum Râmniceanu și mitropolitul Teofan, personalități din comunitate
Comunitatea aceasta a dat Bisericii și culturii mai multe personalități: pe protosinghelul Naum Râmniceanu, fiul protopopului Bucur, născut la Corbi în 27 noiembrie 1764. Călugăr școlit, istoric și poet, care a viețuit prin mai multe mănăstiri, fiind mai mereu în pribegie. Târziu, s-a retras la Cernica, unde a și trecut la Domnul, în 1839. De la el ne-au rămas o ”Psaltichie”, un ”Abecedar greco-român”, ”Însemnări la Cartea lui Iov” în limba greacă, două ”Gramatici” tot în limba greacă și alte scrieri. Comuna i-a ridicat un monument în curtea primăriei.
O altă personalitate pe care comunitatea noastră a dat-o Bisericii este Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. De aici s-au mai ridicat monahi și monahii, care viețuiesc în mănăstiri din țară sau la Muntele Athos, preoți de mir și dascăli, profesori și învățători. Ei sunt făclii aprinse pentru toți cei din jur. Parohia are un cor de femei, desfășoară activități cu copiii din școală și grădiniță.
Sursa: www.ziarullumina.ro
Citește și Tabăra de creație la Mănăstirea Slănic, ediția a VII-a
0 Comentarii