Magnatul Nicolae Ivănescu, “Terminatorul” brandului Muntenia, simte că îi fuge pământul de sub picioare şi a intrat în panică. De când şi-a rupt dinţii în sentinţa dată de o judecătoare corectă, Mihaela Popaiacu de la Tribunalul Comercial Argeş, cea care a admis cererea de înregistrare la ORC a Consiliului de Administraţie condus de gruparea Ion Vâlcu, cel supranumit Nenea a început să se victimizeze prin presa aservită pe o ciorbă de burtă cum că e persecutat de justiţie. Adică judecătorii care cântă pe portativul lui „Nenea”, gen Mihalcea şi Perşu, sunt hipercorecţi şi drepţi ca o lumânare, iar cei care nu i se închină Măriei Sale trebuie terfeliţi prin gazete şi ameninţaţi cu CSM-ul şi Inspecţia Judiciară. Cam acesta-i jocul de trufie şi vătăfie pe care îl joacă magnatul Nicolae Ivănescu, şi asta mai mult din inerţia unei influenţe pe care visează că încă o mai are în judeţ. S-au dus vremurile când „Nenea” dădea ora exactă în Argeş şi stabilea chiar şi buletinul meteo, doar fiindcă era omul de casă al lui nea Nicu Văcăroiu. Acum, portăreii şi băncile bat la uşa lui Ivănescu ca şi crivăţul la cota 2000, iar politicienii se feresc să mai apară în compania lui ca să nu  intre în microfonie cu DNA. Nici măcar pe la hotelul Muntenia nu mai dă Nenea, că îl întreaba personalul de salarii, iar el n-are încotro şi trebuie să pună bodyguarzii pe ei. Colac peste pupăză, l-au părăsit până şi aliaţii de ocazie, gen Aura Berechet sau avocatul Mihai Dumitrică, din vechiul Consiliu de administraţie pe care reuşise să-l înregistreze la ORC. Numai că vremurile sunt deosebit de învolburate şi Nenea nu mai e Ciobănescul mioritic de altădată, ci mai curînd un caniche care nu mai sperie pe nimeni. Nicolae Ivănescu e incapabil să stopeze hemoragia de datorii în care se scufundă hotelul Muntenia şi este evident că omul suferă de o insuficienţă managerială acută. Astă vară, Muntenia a intrat în Guiness Book după ce clienţii hotelului au fost nevoiţi să se bărbierescă cu apă minerală fiindcă societatea de canal a oprit robinetele în contul unor datorii neplătite.  De altfel, Nenea n-a construit niciodată o afacere sănătoasă, a ştiut doar să se înşurubeze pe lângă putere ca să poată devia, în piscina proprie, cursurile de apă ale unor business-uri servite politic. Iar prăbuşirea Staţiunii de Vinuri de la Ştefăneşti e doar unul dintre exemple. Dintre prea tristele exemple. La fel ca şi Muntenia, un brand argeşean omorât de către un om incapabil să înţeleagă că nu poţi căpuşa la infinit, fără să te prăbuşeşti şi tu la un moment dat. Gabriel Grigore