În plin sezon de porţi deschise, şeful Gărzii Financiare Argeş, Valeriu Mincă, merge contra curentului. Sugrumă comunicarea, strâmbă din nas când vede ziarişti şi plănuieşte să lase în instituţia pe care o conduce numai gazetarii care au ieşit bine în poza de buletin. Nu de alta, dar, conform caracterizării pe care a făcut-o recent, când i-am cerut un punct de vedere pentru ancheta din pagina 20, „ziariştii sunt nişte tipi cu barbă, cu părul lung şi cam neîngrijiţi”. Nimic nou sub soare, din moment ce însuşi preşedintele Traian Băsescu spune că jurnaliştii sunt doar „găozari”, „ţigănci împuţite” sau, în cel mai fericit caz, „păsărică”. Probabil că din acest motiv, „am devenit foarte circumspect în relaţia cu presa. Asta pentru că unii văd o scânteie, alţii un incendiu sau o vâlvătaie şi n-are rost ca un lucru minor să ia amploare”, spune cu seninătate Mincă. Mai bine nu mai stă de vorbă cu ziariştii sau, dacă totuşi o face, le spune doar ce-i convine, lăsând contrabandiştii să zburde în voie la volanul cisternelor de motorină.
Spre deosebire de scriitorii la ziar, şeful Gărzii Financiare Argeş este la curent cu cele mai recente creaţii vestimentare. Se îmbracă sport, cu jeanşi şi pantofi de firmă, şi poartă mai tot timpul ochelari de soare. Cu toate acestea, Valeriu Mincă a rămas de modă veche. Nu simte nevoia să inoveze. Nu-şi pune problema dacă societatea în care şi domnia sa trăieşte are sau nu nevoie de ziarişti. Dovadă declaraţiile de mai sus care nu se traduc decât într-un singur fel: „Pe voi ce dracu’ vă mai interesează?”. Este adevărat, pot exista situaţii în care Valeriu Mincă are dreptul să ceară socoteală cui şi când vrea. Imaginaţi-vă că şeful Gărzii e patron de butic. Cine-l opreşte să spună: „Ce tot vreţi atâta profit?”. Imaginaţi-vă că e preşedinte de partid: „Ce tot vreţi atâta să ajungem la putere?”. Sau şofer de taxi: „Ce tot vreţi să ajungeţi la destinaţie de fiecare dată? De ce să nu facem un ocol pe la barul din colţ?”. E vreo problemă? Absolut nici una, dar, din nefericire pentru el (sau mai degrabă pentru noi), domnia sa este şeful unei instituţii publice alimentată inclusiv din banii ziariştilor „neîngrijiţi şi neraşi”. Din aceste considerente, un Mincă poliţist n-are voie să spună: „Ce tot vreţi să-i prindem pe infractori?”, un Mincă medic: „Ce tot vreţi atâta sănătate? Mai şi muriţi, bă!”. Sau profesor: „Ce tot vreţi să ştiţi atâtea? Prostia nu doare!”. Dacă Valeriu Mincă, şeful Gărzii Financiare, procedează în acest fel, nu ne rămâne decât să-i spunem: „Lasă-te!” şi „Lasă-ne!”.
(Neluţu DINU)
0 Comentarii