Nu vă așteptați la o asemenea invitație, nu? Și ca să vedeți că sunt om de înțeles, vă las pe dumneavoastră să alegeți data și ora. Vă mai ofer și un bonus, de flexibilitate: vă las pe dumneavoastră să alegeți și platforma la care să ducem gunoiul. Singura condiție fiind, totuși, ca să fie una dintre platformele realizate cu bani europeni în cadrul proiectului de reabilitare urbană pe care îl iubiți, probabil, la fel de mult ca pe familie ori bani (părerea mea!). Știu, acolo unde duceți dumneavoastră gunoiul e impecabil de curat. Unde o să vă duc eu nu o să vă placă. S-ar putea ca simțurile dumneavoastră olfactive să fie puternic avariate. O să vedeți multă mizerie. Chiar focare de infecție pe banii celor de la Bruxelles. „Nu e posibil așa ceva”, îmi veți spune cu siguranța profesionistului și cu voce fermă, înainte să ajungem la pubele. Și eu vă voi contrazice și vă voi spune că nu credeam să-nvăț vreodată a nu vă mai crede. Am avut un impuls – reprimat în ultima clipă – de a vă crede acum patru luni când îmi spuneați că toate zecile de platforme de gunoi realizate în cadrul proiectului de reabilitare urbană vor avea sisteme performante de scurgere și că vor fi spălate constant. Ați scos doar niște vorbe fără acoperire. Platformele de gunoi, pe care s-au cheltuit multe miliarde din bani europeni, sunt curățate doar puțin, cu mătura, de către cei de la Salubritate. Nici n-ar avea ce să facă mai mult. Nu e vina lor. Nu e vina lor că ați făcut niște platforme strâmte prin care scosul pubelelor de către gunoieri e un chin. Aș prefera să veniți să ducem gunoiul chiar sâmbătă dimineața sau duminică seara. O să fac un favor mâinilor dumneavoastră care trudesc pentru binele comunității: o să țin eu sacul de gunoi. Să nu credeți însă că o să vă las să plecați foarte repede. Voi avea câteva întrebări. Prima va fi dacă vă place Eugen Ionesco. De ce? Pentru că structura din lemn scump pe care ați pus-o peste fiecare platformă de gunoi e demnă de o piesă de teatru a absurdului. Să nu îmi veniți cu o replică bazată de criterii estetice, că vor râde piteștenii de dumneavoastră. Structurile acelea din lemn nici nu protejează pubelele, nici nu absorb mirosurile pestilențiale. Nu fac nimic. A, reformulez, au totuși un rost: au făcut bani grei. Și nu cred că au fost făcute de o firmă neagreată.
Să nu credeți însă, domnule viceprimar, că vă voi ține prea mult printre gunoaie. Vă voi invita apoi la o plimbare aerisită. Mai întâi să mergem prin Parcul Lunca Argeșului. Vă recomand însă să aveți grijă pe unde călcați: e un mal surpat de un an și nu l-a reparat nimeni până acum.
Vreți să reveniți cu picioarele pe pământ? Ce ați zice de o ieșire la iarbă verde, printre ruinele CET Sud, aproape de Arpechim? Nu vă place? Haideți atunci să mergem prin locurile de joacă ale copiilor, viitorii alegători ai urmașilor urmașilor dumneavoastră. Of, cum am putut să uit? Nu mai sunt locuri de joacă prin cartiere. Le-a dărâmat reabilitarea urbană. 
Unde să mai continuăm turul ăsta special al orașului unde locuim? Vă surâde o plimbare pe lângă ștrandul din Tudor Vladimirescu?  Nu mă refuzați. O să aveți o priveliște minunată a râului Argeș. Sute de PET-uri și ambalaje ce trăiesc într-o simbioză mai mult sau mai puţin perfectă cu natura lăsată de bunul Dumnezeu. Un peisaj lacustru de neuitat. Fir-ar să fie, tot la gunoaie am ajuns!
Vă propun ceva atunci: ce ați zice să aruncăm tot gunoiul din oraș sub preș? Nu avem cum? Aveți dreptate: e nevoie de un preș mare cât… Piteștiul ca să acoperim toate mizeriile vizibile din oraș. Sau aveți altă soluție?
Denis Grigorescu