Săptămâna trecută, marți, pe 31 martie, s-au împlinit 419 ani de când s-a născut Rene Descartes, filozof și matematician francez care, prin instituirea sistemului de coordonate, numite mai târziu carteziene, a pus bazele geometriei moderne. A pus bazele geometriei moderne, analitice, făcând posibilă aplicarea algebrei și analizei la studiul acesteia, ceea ce a constituit o adevărată revoluție în matematică. Ar fi foarte greu, dacă nu imposibil, de imaginat mecanica cerească, a lui Sir Isaac Newton sau teoria relativității a lui Einstein, fără sistemul de coordonate carteziene. Rene Descartes este autorul vestitei teze: „Mă îndoiesc, deci cuget. Cuget, deci exist.” (Dubito ergo cogito. Cogito ergo sum). Vom vedea în cele ce urmează că modestia și bunul simț sunt însușiri comune oamenilor bine înzestrați intelectual.
Așadar, despre bun simț și dreapta judecată, în opinia filozofului și matematicianului Rene Descartes, dezvoltată în lucrarea „Discurs asupra metodei” scrisă în anul 1637:
„Din tot ce există pe lume, bunul simț este acela care este distribuit în egală măsură tuturora, căci fiecare se crede atât de înzestrat cu el încât și cei care sunt mai greu de mulțumit în alte privințe nu-și doresc, în general, să aibă o măsură mai mare decât aceea pe care deja o posedă din această calitate. Și este puțin probabil să se înșele cu toții. Mai degrabă această convingere ar putea fi luată drept mărturie asupra faptului că puterea dreptei judecăți și a distingerii adevărului de falsitate, ceea ce se cheamă propriu-zis bun simț sau rațiune, este în mod firesc egală la toți oamenii și, drept consecință, diversitatea opiniilor noastre nu decurge din faptul că unul are mai multă rațiune decât altul, ci numai din faptul că ne conducem gândurile pe căi diferite, fără a ne fixa atenția asupra acelorași repere. Căci a avea o minte sănătoasă nu este suficient, cea dintâi cerință este să o folosim în mod corect. Cele mai înalte minți sunt deschise celor mai mari vicii, tot așa cum sunt capabile de cele mai mari realizări, iar cei care merg foarte încet pot face progrese mult mai mari dacă țin drumul drept, în comparație cu aceia care, alergând, rătăcesc departe de drum.
Cât despre mine, niciodată n-am crezut că mintea mea ar fi mai aproape de desăvârșire decât a altora în vreo privință. Din contră, de multe ori mi-am dorit să le fiu egal altora în agerimea minții, în claritatea și originalitatea imaginației sau în bogăția și promptitudinea gândirii. Pe lângă acestea, nu cunosc alte calități care să contribuie la șlefuirea minții umane. Cât despre însușirea numită rațiune sau bun simț, dat fiind că este singurul lucru care ne deosebește pe noi, oamenii, de animale, vreau să cred că se găsește întreagă la fiecare om și urmez în această privință părerea la care aderă toți filozofii, care spun că o diferență între mult și puțin, în acest domeniu, există doar accidental.
Totuși, nu voi ezita să-mi mărturisesc convingerea că am avut marele noroc să mă fi aflat, încă de timpuriu, pe anumite căi ce m-au condus către considerente din care mi-am făurit o metodă care, în opinia mea, îmi oferă mijloacele prin care să-mi înmulțesc treptat cunoștințele și să le înalț, puțin câte puțin, către cel mai ridicat punct pe care mediocritatea minții și relativ scurta durată a vieții mele mă vor lăsa să-l ating. (…) La urma urmei, există și posibilitatea să mă înșel și să iau drept aur și diamante o grămadă de bucăți de sticlă și aramă. Știu cât suntem de predispuși să ne înșelăm în privința noastră și că trebuie să privim cu suspiciune acele judecăți ale prietenilor noștri pe care aceștia le fac în favoarea noastră”.
Am încheiat citatul.
Stimați cititori, din fericire pentru dezvoltarea ulterioară a umanității, filozoful și matematicianul Rene Descartes nu s-a înșelat în cele spuse cu aproape patru sute de ani în urmă!
A consemnat Cristian VASILE
0 Comentarii