Am aflat ieri că Adrian Sobaru, angajatul TVR care s-a aruncat de la balconul Parlamentului în guvernarea Boc, a intrat în greva foamei. Mare ghinionist mai e omul. Orice-ar face, nu poate să moară și pace. Pun pariu că și dacă ar sări în fața unei mașini, s-ar prăpădi șoferul, iar dacă s-ar arunca într-un lac, ar descoperi că știe să înoate. Și-uite așa, tot încercând să se omoare, nu-i mai rămâne decât să aștepte să dea colțul la termen, deși nici atunci n-ar fi prea sigur de reușită. Să nu devină cumva vreun mort viu. Adică un strigoi. Nu știu de ce, dar când mă gândesc la Sobaru, îmi vine în minte deputatul Radu Vasilică. Oricând îl văd, mă minunez. De când a slăbit ca o surcea, nu-mi mai place acum probabil dublu de cât nu-mi plăcea înainte. Și nu cred că trebuia să țină o așa cură drastică de slăbire, ca să mai dea jos din neuroni. Are o față palidă și suptă, că dacă-l vezi dormind, îți vine să-i bagi vată-n nas. Poate sforăie și te sperie. Rămâi uimit că poate să meargă. Dacă l-ai lăsa nemișcat într-un magazin de haine, ai putea să juri că este manechin din plastic și ți-ar sări inima din piept să facă vreo mișcare. Iar dacă i s-ar face mulajul la muzeul figurilor de ceară al lui Madame Tussauds, sigur acesta ar părea mai viu decât originalul. E atât de slab bietul deputat, că l-ar face pe Sobaru să mănânce și bătaie, de teamă să n-ajungă la fel după greva foamei.
Poate că Radu Vasilică s-a gândit să slăbească nu neapărat să moară, ci ca să fie mai sprinten în politică și să ajungă mai repede la funcțiile înalte. Că s-a stafidit de tot de când este șef la tineret, ieșit de mult din termenul de garanție. E mai sprinten ca Pendiuc, de pildă, care, având masa corporală mai mare, s-ar putea să nu poată să urce până în creștetul PSD, să-i tragă craca de sub picioare lui Nicolescu. Slab ca un ţâr, lui Vasilică i-ar fi deci mult mai uşor să se cațere, mai ales dacă prinde și un curent ascensional prielnic în partid, care să-l sufle până în vârf. Ce te faci însă, că vinerea trecută l-am văzut pe deputat cărând în mașină o scară metalică. Mergea cu ea ieșită pe geam în afară, de-am crezut pentru o clipă că s-au băgat troleuri în Pitești. Mi-a fost și frică să nu se curenteze, dacă atingea vreun cablu de electricitate. Deci omul chiar are gânduri serioase. I s-a lipit burta de spinare, cum ați văzut la gheparzi, așa încât poate prinde mare viteză și, în plus, are și scară. Un pic de minte să mai fi fost… Dar merge și fără.
Chiar dacă este parlamentar, nu cred că Vasilică și-a căutat scară ca să se arunce de la balconul Parlamentului, ca Sobaru. Are Casa Poporului destule scări pe care să urci, ca să sari de unde vrei. Cred mai degrabă că Răducu și-a luat scară, să se urce-n beci cu ea. Că, la cum se prezintă ca politician, slabe speranțe să mai prindă vreo ascensiune. Arată, mai degrabă, ca un deputat emo și ai senzația că trebuie să te ții la el să nu se sinucidă politic. Nu-i place nimic din ce se întâmplă, nici din ce nu se întâmplă. Nici de el nu cred să-i placă și probabil că îngheață de spaimă și sictir când se uită în oglindă. Abia se poate abține să nu se taie cu lama când se bărbierește. Mi-ar fi și teamă să-l las singur cu o scară în casă, că s-ar putea să încerce să se suie pe ea fără s-o sprijine de nimic, să vadă până la ce spital ajunge. Un singur remediu ar fi ca să scape. Să-l pună cineva președinte la partid, cu aceeași rețetă prin care a fost pus șef și la tineret. Sunt sigur că asta l-ar face imediat rumen în obraji ca un berbec fript și n-ar mai trebui să mai care după el nici nenorocita aia de scară.
Mihai BĂDESCU
0 Comentarii