Sunt oameni care au tot ce le trebuie pentru a-și schimba viața: timp, resurse, inteligență, chiar și dorință. Stau cu planul în minte, cu obiectivul clar formulat, cu motivația aprinsă, și apoi… nimic.
Cultura în care trăim are o relație confuză cu disciplina. O asociem cu rigiditatea, cu privarea, cu o viață fără spontaneitate. O vedem ca pe un dușman al plăcerii, nu ca pe o condiție a ei. Această confuzie are un cost real: oameni care așteaptă să se simtă motivați înainte să acționeze, care pornesc cu elan și se opresc la primul obstacol, care se critică dur pentru lipsă de voință fără să înțeleagă că voința, în sens neurologic, este un mușchi care obosește, nu o calitate morală fixă.
Roy Baumeister, psiholog la Universitatea din Florida, a demonstrat că autocontrolul funcționează ca o resursă epuizabilă. Folosit intens dimineața, va fi mai puțin disponibil seara și acesta este motivul pentru care deciziile proaste se iau de obicei la finalul unei zile lungi, nu la început. Concluzia practică este importantă: disciplina reală nu înseamnă să te forțezi permanent, ci să îți structurezi viața astfel încât comportamentele dorite să devină, treptat, automatisme.
Paradoxul disciplinei este că ea nu îngustează viața, ci o deschide. Omul care exersează zilnic, chiar și douăzeci de minute, nu este prizonierul unui program: este omul care poate urca scările fără să obosească, care se simte bine în corpul lui, care are energie pentru ce contează cu adevărat. Scriitorul care scrie în fiecare dimineață, chiar și o pagină, nu este sclavul unui ritual: este omul care, la sfârșitul anului, are o carte. Disciplina nu îți ia libertatea. Îți dă acces la ea.
Omul care însă se forțează dintr-un loc de autoflagelare nu construiește nimic durabil: construiește epuizare. Disciplina sănătoasă are blândețe în ea. Recunoaște zilele în care nu merge, nu le transformă în dovezi ale eșecului total și o ia de la capăt a doua zi. Nu pentru că a uitat ce s-a întâmplat, ci pentru că știe că un pas omis nu anulează traseul.
Lucrul pe care disciplina îl face, tăcut și constant, este că îți reconstruiește imaginea de sine. Fiecare promisiune pe care ți-o ții față de tine însuți, oricât de mică, depune un strat de încredere. Că ești omul care face ce spune. Că, atunci când decizi ceva, se și întâmplă. Iar această certitudine interioară este, în fond, cea mai stabilă formă de libertate pe care o poate simți un om. Nu libertatea de a nu face nimic. Libertatea de a ști că, dacă vrei, poți.
Psihologii de la Clinica Senex (București și Pitești) te pot ajuta să rezolvi situația cu care te confrunți. Programări: 0724.222.500 sau ne puteți găsi și pe www.clinicasenex.ro. Întâlnirea cu un psiholog vă va da șansa să vă puteți simți în siguranță pentru a vorbi despre tot ceea ce vă stă pe suflet și a crea schimbarea dorită. Este un loc unde poți vorbi despre gânduri și sentimente dificile, pe care altfel te-ai putea simți speriat să le împărtășești cu oamenii din jurul tău. Este un loc unde să te simți înțeles, poate pentru prima dată.
Bogdan Stoian, psiholog clinician şi fondator Clinica Senex
Citește și Sfatul psihologului. Trecutul nu se şterge, ci se integrează
Citește și Sfatul psihologului. Cum contează lucrurile mici
0 Comentarii