- Dan Andronic. 27 iunie 2026
Din cuprinsul articolului
Germania, un cuvânt care reapare obsesiv în discuțiile de la București. De câteva săptămâni, scena politică de la București ne oferă spectacolul grotesc al unei neputințe regizate.
Negocieri mimate, consultări maraton, lideri de partide care ies în fața camerelor cu fețe preocupate, invocând „stabilitatea”, „responsabilitatea” și „rigorile europene”.
PNL, USR și UDMR deschid buletinele de știri cu tot felul de răzgândeli. Bolojan anunță că susține un guvern tehnocrat, în 24 de ore se schimbă modificarea. Merge la Cotroceni, minte de 3-4 ori, mai câștigă o zi.
Preia ștafeta un alt Fritz, aka Dominic Fritz, care vine cu ideea unei rotative. Vine și UDMR, deloc îngrijorată de soarta României, dar mai preocupată de relația cu Budapesta și amenințarea Tisza.
Apoi este scos la înaintare politicianul tip Hauptmann al lui Siegfried Mureșan, propunerea de premier scoasă din jobenul cu iepuri crescuți pe culoarele Reichstagului.
În tot acest timp, țara stă în blocaj
Un blocaj pe care analiștii de serviciu îl atribuie orgoliilor, algoritmilor de partid sau împărțirii deconcentratelor.
Oameni buni, este o uriașă și ticăloasă perdea de fum. În spatele ușilor închise nu se negociază ministere, ci se securizează circuite financiare și strategice care vor amaneta România pentru următorul deceniu.
Adevărata miză nu este numele următorului locatar de la Palatul Victoria, ci controlul absolut asupra suveranității digitale a României. Mai exact: Portofelul European pentru Identitate Digitală (RoEUDIW).
Pentru cei mai puțin familiarizați cu termenii tehnici, acest proiect nu este o simplă aplicație de mobil prin care tinerii își vor arăta buletinul la festivaluri. Este „cheia de boltă” a întregii infrastructuri de date a statului român. Este locul în care vor fi centralizate, digitalizate și interconectate actele de identitate, pașapoartele, cardurile de sănătate, diplomele de studii, istoricul fiscal și conturile bancare ale fiecărui cetățean român. Vorbim despre esența pură a securității naționale, despre aurul negru al secolului XXI: datele populației.
Marea tranzacție de culise cu Germania
O tranzacție garantată din umbră de cel mai bine conservat mit al politicii românești, Ilie Bolojan.
Sub pretextul eficienței ardelenești și al nevoii urgente de modernizare, axa PNL controlată de la Bihor a bătut palma pentru o capitulare tehnologică totală. S-a decis, rapid și fără o dezbatere reală, ca România să adopte integral soluția tehnică, arhitectura și codul sursă dezvoltate de Germania pentru acest portofel digital.
Practic, baza de date și controlul conceptual asupra identității românilor sunt predate la cheie Berlinului. Iar pentru ca cercul să se închidă perfect, coaliția de dreapta vine și ne propune un premier croit parcă în laboratoarele de acolo: Siegfried Mureșan.
Un politician al cărui parcurs profesional este ombilical legat de Germania, cu masterat la Humboldt University, fost consilier în Bundestag și un vector clar al intereselor germane în Parlamentul European.
De ce nu avem un guvern instalat nici până astăzi
De ce se folosește tactica tergiversării și a minciunii prin omisiune?
Răspunsul este simplu: o astfel de mega-afacere, care implică contracte de sute de milioane de euro din PNRR și bugete masive de mentenanță pe termen lung, are nevoie de liniște. Are nevoie de un executiv docil și de un premier care să nu pună întrebări neconforme.
Planul de acasă nu s-a potrivit însă complet cu cel din târg. Unii au mirosit uriașa miză financiară și de informații din spatele acestei mișcări și au început, prin intermediul specialiștilor din comisiile de specialitate, să ridice întrebări extrem de incomode.
Întrebări fără răspuns
Întrebări la care germanofilii de la Palatul Victoria nu catadicsesc să răspundă:
Cine va audita, linie cu linie, acest cod sursă extern pentru a ne asigura că nu există breșe sau sisteme de monitorizare terțe?
În buzunarele căror mari integratori IT din Germania, sau ale partenerilor lor locali, vor intra sutele de milioane de euro alocate digitalizării României?
Care mai este rolul Serviciului de Telecomunicații Speciale (STS) sau al Autorității pentru Digitalizarea României, acela de a deveni simple filiale de mentenanță care execută instrucțiuni scrise în limba germană?
Ilie Bolojan și-a construit cu migală imaginea administratorului rigid, omul legii care taie în carne vie pentru a face economii la bugetul local.
O mască excelentă pentru public
Însă la nivelul marii strategii de stat, această rigiditate pare să se fi transformat într-o flexibilitate suspectă în fața intereselor externe. De la concesiile incredibile făcute multinaționalelor, la miliardele de euro aruncate în industria germană de apărare. Iar acum, să cedezi controlul tehnologic asupra identității propriilor cetățeni este o decizie de o iresponsabilitate cruntă. Înseamnă să renunți de bunăvoie la suveranitate în favoarea unui „vendor lock-in” geopolitic.
Tergiversarea actuală nu este altceva decât o încercare cinică de a obosi partenerii de dialog, de a pune presiune pe instituțiile de forță și de a forța o numire la Palatul Victoria care să pună ștampila finală pe această tranzacție de miliarde de euro.
Românilor li se vorbește despre reforme, dar în spate se împart hărțile geopolitice de influență.
Dacă vom accepta ca identitatea noastră digitală să fie guvernată din afara granițelor doar pentru că la București „nu se poate”, atunci am acceptat statutul de colonie digitală.
Iar acest lucru nu mai are nicio legătură cu democrația, ci cu predarea totală.
Citește și:
0 Comentarii