Constantin Albu este cel mai important muzician al Piteștiului dacă judecăm după tot ceea ce a făcut între 1913 și 1970. Născut la Câmpina, la 11 decembrie 1883, Constantin Albu a urmat Conservatorul bucureștean la clasa „Teorie și Solfegiu”. În timpul facultății, devine un bun interpret la mai multe instrumente (vioară, violoncel, corn și pian), dar și dirijor. Între 1902-1911 este membru fondator al Societății corale „Carmen” și corist la bisericile Mitropoliei, Domnița Bălașa, Crețulescu și Zlătari. În anii 1906-1907 este membru în orchestra simfonică a Ministerului Instrucțiunii Publice, la corn francez. A cântat sub bagheta marelui compozitor și dirijor Pietro Mascagni, așa cum își amintea și Henri Coandă într-un interviu acordat gazetarului piteștean Vili Firoiu.
În 1913, Constantin Albu ajunge profesor de muzică la Liceul „I.C. Brătianu” din Pitești, nebănuind că aici va rămâne toată viața (a decedat la 23 octombrie 1970). În 1913 va pune bazele, împreună cu profesorul piteștean Remus Macarie, primului cvartet piteștean. Acest cvartet cânta la instrumentele realizate de legendarul lutier Macarie, care şi era la vioara întâi; Constantin Albu era la violoncel, G. Stănescu-Delar – vioara a doua, Gheorghe Nuţu – violă.
Din 1928, putem vorbi de cvintetul format din Traian Serafim, Alexandru Petrescu, N.N. Bobancu – viori, Gheorghe Nuţu – violă, Constantin Albu – violoncel. În fine, în 1934, e consemnat sextetul condus tot de Constantin Albu, din care mai făceau parte Gh. Nuţu – violă, Virgil Gheorghe, Radu Vâlsănescu, Nicolae Brânzeu (viitorul compozitor) şi Gr. Popescu Albota. Așadar, cel de bază este prof. Albu, cel care întreține, până la cel de-al Doilea Război Mondial, muzica clasică din Pitești.
Totodată, tot în 1913, Constantin Albu devine dirijor al corului Bisericii „Sfântul Gheorghe” pentru scurt timp (după C. Dionisescu și înaintea lui Teodor Săvulescu). Participă la Primul Război Mondial, luptând la Mărășești sub comanda generalului Ieremia Grigorescu, fiind rănit în mai multe rânduri și decorat ca erou de război.
Revenit la Pitești, redevine sufletul activității muzicale. Alături de violoncel, la care interpretează muzică clasică, îl vom regăsi, între anii 1923-1928, 1944-1951 și 1953-1957, ca dirijor al corului de la „Sf. Gheorghe”, promovând muzica religioasă.
Constantin Albu este fondator și dirijor al societăților corale „Armonia” (1920), „Freamătul Argeșului” (1923), „Cântarea Argeșului” (1946). Este membru fondator al Ateneului Popular „Gh. Ionnescu-Gion (1928).
În această perioadă a format 41 de promoții de elevi la Liceul „Brătianu”, devenind una dintre personalitățile de seamă ale Piteștiului. Tocmai de aceea a fost desemnat de oficialitățile locale să-l primească, în 1966, cu pâine și sare, pe Nicolae Ceaușescu într-o vizită oficială la Pitești, prof. Constantin Albu fiind îmbrăcat în costum popular.
La 31 mai 1967, deși avea 84 de ani, Constantin Albu cântă (la violoncel) în prima orchestră semi-simfonică a Piteștiului, sub bagheta dirijorului Marius Giura, pe scena Teatrului „Davila”. Și încă ceva. Militează, până la moarte, în presă, pentru înființarea unei filarmonici la Pitești.
Omul care fusese vreme de 57 de ani principalul promotor al muzicii clasice la Pitești, care formase mii și mii de elevi, este condus pe ultimul drum, la 25 octombrie 1970, de câțiva și doar de un singur profesor de muzică, Emanoil Popescu…
Citește și Mecena Alexandru Bogdan-Piteşti a mâncat banii Berlinului
0 Comentarii