Un tânăr muscelean colecționează costume populare autentice. Ionuț Fintoiu își are rădăcinile în Rucăr, este membru al formației Zavaidoc de zece ani și a absolvit Facultatea de Teologie. Chiar în timpul studenției a început să colecționeze costume populare: ii și fote care ascund povești, țesute cu migală, cu tehnici știute doar din străbuni, cu simboluri arhaice și care nu se poartă orișicum. Tânărul şi-a expus frumoasele podoabe şi pe 19 august, atunci când au fost prezentate și tablouri vechi de familie la Centrul de Informare și Promovare Turistică Dâmbovicioara!
„Un costum de Muscel nu e totuna cu unul de Argeș, și aici ne referim la tehnica de lucru”
„Pasiunea pentru costume populare a venit în urma unei discuții pe care am avut-o cu profesorul de filosofie din cadrul Facultății de Teologie. Dânsul mi-a cerut un costum de zonă, să-l analizeze. După ce am ajuns acasă și am povestit alor mei, bineînțeles că am făcut și imposibilul să iau un costum. Inițial, am crezut că bunica îmi va da unul, însă am rămas «cu cerutul», costum n-am văzut de la ea. M-am repliat repede și am achiziționat unul, fără să știu de unde până unde ce semne, simboluri, ce taine ascunde. Mirarea a fost maximă când profesorul mi-a înapoiat costumul și mi-a spus să-l păstrez și să mai iau dacă găsesc. Cred că a fost declicul de care aveam nevoie, că de atunci nu m-am mai oprit din cumpărat, sau m-o fi blestemat (râde, n. red.). Așa a început colecția, cu un costum cumpărat de la vecina mea, pe care îl am și astăzi”, și-a amintit Ionuț Fintoiu.
Colecționează costume doar din zona de nord a Muscelului, adică Rucăr, Dâmbovicioara și Podul Dâmboviței, iar cea mai veche piesă din colecția sa este un costum de doliu, care datează cam din 1880. Fiind un bun cunoscător al portului popular, l-am întrebat și ce este deosebit la costumul de Muscel și care sunt modelele autentice. „Cred că sunt deosebite prin faptul că se diferențiază, adică un costum de Muscel nu e totuna cu unul de Argeș, și aici ne referim la tehnica de lucru, materiale, modele, fire folosite. Costumul de Muscel este mult mai încărcat, predomină fotele bogate în fir metalic și, bineînțeles, maramele de borangic care ajung și până la 4 m lungime. Dintre modelele autentice folosite în costumul de Muscel amintim câteva dintre cele mai reprezentative: figurile geometrice (stilizate sau nu), romb, cerc, motive zoomorfe, soare, dinți de lup și alte modele ca țipa, steaua, frunza de stejar…”
„În perioada adolescenței, când inima este pură și sufletul neatins, întâlnim costume de culori vesele”
Ionuț Fintoiu ne-a explicat și însemnătatea culorilor, motivelor care apar pe costume în funcție de vârstă și statut, dar și ce costum trebuie purtat în fiecare etapă a vieții. „Costumul popular se poartă în funcție de vârstă, stare, statut social. Astfel, în perioada adolescenței, când inima este pură și sufletul neatins, întâlnim costume de culori vesele, verde, mov, turcoaz, cu motive predominant florale. Trecem la perioada căsătoriei, când avem costumul de culoare roșie (alb, crem mai nou, după 1930, până atunci costumul de mireasă era roșu). După căsătorie, ca tânără nevastă purtăm albastru, roșu, trecem la perioada maturității, când deja nu mai putem purta roșu și trecem spre grena, nu mai purtăm albastru, trecem la bleumarin, negru. Ultimul costum purtat de o femeie în timpul vieții este un costum de doliu, negru sau pur si simplu purtăm ie țesută în război cu fota aleasă, dar avem doar partea din față ornamentată, restul este țesătura neagră.
Toate culorile de costum de care vă povestesc sunt costume purtate la sărbători sau la evenimente importante din viața societății sau a purtătoarei. În zi normală de lucru se poartă o ie nu atât de bogat ornamentată, cu o fotă țesută cu mătăsuri multicolore. O altă precizare care nu trebuie omisă este aceea că, de la perioada căsătoriei, femeile așează pe cap marama de borangic. Nu înainte de acest moment, marama semnificând legământul făcut în fața lui Dumnezeu și trecerea de la statutul de fată la femeie măritată.
În cazul bărbaților avem cămașă albă, ornamentată cu mătase de culoare albă, în general cu motive geometrice, dinți de lup pentru protecție, coarne de berbec pentru dârzenie, frunze de stejar pentru longevitate. Întâlnim și cămașa de sărbătoare confecționată tot cu mătase albă, dar îmbogățită cu fir metalic din belșug. Pantalonul – obligatoriu alb, de dimensiuni, cu dimie albă (o stofă creată din lână), gheata de piele, pălărie sau căciulă în funcție de sezon și vesta din postav negru. Cei mai înstăriți «se încing» cu chimir din piele”.
Citește și Nea Costică Bădulici, veteranul secular: „Mi-e să nu se dea bomba atomică!”
Costum roz primit de la boieri
O poveste care l-a marcat: cum s-au reunit două costume după ani și ani. „Fiecare costum vine la pachet cu povestea aferentă, cu lacrimi, doruri, împliniri, cu speranța că cineva le dă viață din nou. Sunt foarte multe povești adunate în timp, dar una din cele mai frumoase este aceea de reunire a unui costum bărbătesc cu cel de damă. Povestea începe printr-o coincidență tare plăcută. Fiind și interpret de folclor și mergând la un eveniment privat, am întrebat dacă nu au din întâmplare un costum popular de vânzare. O doamnă din familie a mers acasă și a venit cu un splendid costum de culoare roz, pe care îl deținea de la bunica dânsei care, la rândul, era primit în dar pentru hărnicia și iscusința în slujba unor boieri. L-am achiziționat și, ajungând acasă, l-am spălat și întâmplarea face ca una dintre vecine sa-l vadă și să vină cu costumul bărbătesc și fotografia bunicilor dânsei. Și asa s-au întâlnit după cine știe cât timp costumele”, ne-a povestit Ionuț Fintoiu.
„Trendul de a-ţi coase o ie este în continuă ascensiune”
Din fericire, mai sunt gospodine care duc mai departe tradiția din străbuni. „Încă mai găsim costume, încă se mai păstrează în lazi, încă tinerii aleg ca, la 8 zile după nuntă, la slujba binecuvântării să îmbrace costume populare, suntem norocoși că avem o zonă bogată în costume. Trendul de a-ți coase o ie este în continuă ascensiune, sunt câteva doamne care fac pe comandă, dar și câteva care-și făuresc propria poveste cu acul”, ne-a încredințat musceleanul.
Ionuț Fintoiu ne-a mărturisit cât a dat cel mai mult pentru un costum din colecția sa. „Cel mai scump cred că a fost un costum de culoare roșie, undeva la 1500 euro”. A rămas însă discret în privința procesului de recondiționare și păstrare a pieselor. „Procesul de recondiționare, păstrare este unul anevoios, clima influențează mult starea costumelor, cât despre recondiționare, încă am niște rădăcini sănătoase în familie care știu cum să procedeze”.
Prima expoziție de ii din colecția lui Ionuț Fintoiu a avut loc tot la Dâmbovicioara. „Expoziții am început la îndemnul unui foarte bun prieten, Raluca Busioc, promotorul zonei Dâmbovicioara. Acolo am făcut primii pași în ceea ce privește expoziția. Ulterior, am mai colaborat cu doamna Elena Iagăr, managerul Școlii Populare de Arte, Carmen Bârloiu, managerul Centrului Cultural Oratia. Feed-back am avut și negativ la început, când cei din jur nu înțelegeau de ce încerc să strâng ce a mai rămas, acum cred că este o mândrie pentru faptul că am reușit să salvez o parte din identitatea noastră”.
Ne-am interesat și cum se poate intra în posesia unui costum popular. „Din colecție nu se pot cumpăra costume, însă există posibilitatea de a achiziționa. Ajung multe costume la mine și eu nu le pot lua pe toate, și atunci încerc să redirecționez spre cei care își doresc”, ne-a spus Ionuț Fintoiu.
Citește și Doctoriţa Mioara Pavelescu, fostă Motoc, a scăpat de puşcărie, dar are bani de dat!
0 Comentarii