Urmele mai sunt, majoritatea s-au deteriorat, altele au dispărut. Cine se uită atent și nu numai că „privește”, ci și „vede”, după cum spunea Brâncuși despre operele sale, constată că Piteștiul a avut șansa să găzduiască între zidurile sale personalități care au lăsat „dâre”, urme profunde – unele în istorie (mai ales), în cultură, sport, economie ș.a. Cele pe care le întâlnim însă, zi de zi, chiar oră de oră, în agitația noastră cotidiană pentru trebuințele vieții, sunt spațiile verzi. Având în fire „vederea” lucrurilor care mă înconjoară, am trecut zilele acestea pe câteva străduțe adiacente „Străzii Mari”, descoperind câteva urme „Pacea” pe care nu le-am mai văzut în niciunul dintre marile noastre orașe și nici aiurea, prin lume. Tratarea micilor detalii pentru a le prezenta plăcut vederii noastre sau, în unele situații, pentru mascarea unor elemente, nu de decor adevărat, cum sunt trunchiurile unor arbori, zidurile grădinilor, capace ale rețelei de canalizare, chioșcuri etc.
Soluția lui Pacea: garduri și gărdulețe vii, de jur împrejur, urmărind contururile, liniare, curbe, cu înălțimile, după caz, de 50-100 cm. Priviți aleea alăturată Bibliotecii Județene, spre Grădina de vară, cei 6 migdali ornamentali, au fiecare, în jurul trunchiului, mici gărdulețe vii; soclul celor două clădiri alăturate, mascate pe toată lungimea de garduri vii. Un tei, alăturat chioșcului de ziare de pe Strada Mare, mica peluză și capacul rețelei de canalizare – străjuite de 6 m de gard viu. O amenajare majoră gen „Gh Pacea” în Pitești o constituie Calea București, înregistrată oficial în analele operelor de artă peisagistică și edilitară ale țării. Am mai amintit și repet mereu, această podoabă a Piteștiului nu trebuie considerată o simplă „rută” auto! Privitor la gardurile vii, acestea însoțesc soclurile blocurilor plecând de la Filarmonică, depășind Piața Ceair, spre Ramada. Întrerupte, în unele porțiuni, de alte urme, de beton (Pendiuc-Ionică). De admirat, încă, spațiile dintre blocurile din cartier, în care micile alei și platbande cu flori sunt încadrate de o rețea întreagă de gărdulețe.
Citește și Pastila de frumos. Lanurile mov
Din nefericire, însă, elementul major al Căii București a dispărut, conceptul de amenajare – decorare a benzii de 4,5 m care separă cele două sensuri de trafic, cei 7000 de trandafiri, bine aleși de Pacea, de talie mică, cu înflorire terminală, tot timpul anului, formând un fel de covor, așternut, care îți furau vederea pe aproape 1 km, au fost defrișați acum câțiva ani. Plantele erau îmbătrânite și banda trebuia regenerată. Numai că etapa următoare, de înnobilare a acestei cărți de vizită, trebuia să aducă un concept nou, superior, într-un oraș care, între timp, și-a căpătat numele de Oraș al lalelelor, implantând o lalea în semnul heraldic, în stema municipiului. Soluția aleasă a eșuat, trandafirilor li s-au scuturat florile la sfârșit de august, parcă sunt „aruncați” în 25 de mici grupuri, cu 15 m de peluză goală între ele. Păcat de sistemul de irigare foarte bun, dar care, în loc de simplă iarbă, ar putea asigura apă la rădăcinile lalelelor, în aprilie-mai (colecție națională, obiectiv de vizită al Simfoniei); iunie-august, diverse varietăți de Begonia, Coleus etc; septembrie-noiembrie, crizanteme-tufe, invazia de anul acesta fiind o adevărată splendoare!
Nu m-am referit la Expo-Parc, în care rozarium, cu cele 200 varietăți de trandafiri expuși inițial de Pacea, și alte colecții, care i-au justificat denumirea, se constituie în amintiri ale trecutului pentru cei ce le-au „văzut”.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. „Popor” sau „Naţiune”
0 Comentarii