Fără pretenții de „erudiție” în temelia științelor sociologice, doar ca simplu trăitor responsabil, privitor mai atent al mersului societății românești „în tranziție”, apelând la studiile în domeniu amplu expuse de eminentul gânditor și sociolog Dimitrie Gusti, în Marea Enciclopedie – editată 1939-1943, consider de utilitate pentru perioada pe care o trăim – în totală debusolare - să reproduc „ad literam” pasaje din aceasta - fără comentarii - lăsând la analiza fiecăruia dintre noi reflecția asupra a ceea ce suntem „Popor” sau „Națiune”? Și, mai ales, activitatea noastră profesională, socială, politică, pentru care variantă își aduce contribuția?
„Viața socială a omenirii civilizate se înfăptuiește în cuprinsul națiunilor”.„Naținunea este singura unitate socială care își ajunge sieși, în înțelesul că nu se cere pentru deplina ei realizare o unitate socială mai cuprinzătoare, fiind în stare să-și creeze o lume proprie de valori, să-și stabilească un scop în sine și să-și afle mijloacele de înfăptuire, adică forța de organizare și propășire în propria ei alcătuire”. „Viață de familie, de pildă, nu mai constituie ca odinioară în antichitatea greco-romană o lume închisă, aproape autonomă, ci este reglementată, în mare măsură, de stat, și se leagă prin nevoile ei economice și spirituale de viața socială mai largă”. „Statul nu este astăzi decât o formă de manifestare a națiunii, deci o realitate subordonată funcțional acesteia”. „În afară, fiecare națiune se leagă cu alte națiuni pentru interese comune, care duc fie la colaborare, fie la concurență”.„Dincolo de națiuni nu se ivește umanitatea ca o lume de sine stătătoare, ci umanitatea ca o totalitate a națiunilor, ca armonie a ființelor naționale originale, specifice”. „Națiunea însumează așadar, în ființa ei, toate eforturile creatoare ale indivizilor și formează singura realitate care compune umanitatea adevărată”.
Citește și Pastila de frumos. Bujorul – legiferat floare naţională
„Ce este o națiune? Definiție: Națiunea este o creație sintetică voluntară, o unitate socială care reprezintă un sistem cu motivație cosmică, biologică și psiho – istorică, cu Voința socială drept causa movens a procesului de naționalizare și cu manifestările creatoare pe tărâmul sufletesc, sconomic, juridic și politic al vieții naționale care formează cultura națională”. „Poporul este o comunitate etnică naturală”. „Națiunea presupune o voință conștientă de scopurile pe care le urmărește, stăpână pe mijloacele ei de acține, capabilă de creațiuni vaste, orientată spre perspective întinse. Ea nu este ceea ce natura a făcut-o (precum poporul - n.n.), ci ceea ce se străduește ea să fie, ceea ce rezultă din efortul neîncetat al celor ce o compun”.
„O națiune lipsită de voință recade în starea naturală de popor, devine o simplă comunitate de sânge și tradiții, nu și o comunitate de voință, de conștiință și de aspirații. Popoarele trăiesc o viață pasivă de fatalism și resemnare. Națiunile trăiesc o viață activă, de luptă pentru un ideal și de creare a unui destin propriu”. „De aceea, elementul care distinge aceste două trepte de dezvoltare și ne arată trecerea de la popor la națiune este Voința. Sau, cu alte cuvinte, Voința ne apare ca elementul ei cel mai de seamă, fără de care nu s-ar putea păstra ca existență”. „O națiune nu este o realitate desrădăcinată, suspendată în aer, ci dimpotrivă ea poartă legături adânci cu Pământul pe care se dezvoltă, cu sângele populației care o compune, cu trecutul și produsele strămășilor și cu viața pshică a indivizilor în viață”.
Nota noastră. După DEX, voința este: Funcție psihică caracterizată prin orientarea conștientă a omului spre realizarea unor scopuri și prin efortul depus pentru atingerea lor. Trăsătură de caracter definită prin decizie fermă și perseverentă în învingerea obstacolelor.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. Mărturii semnificative dintr-o epocă involută
0 Comentarii