Nu știu dacă sintagma sâcâială este atât de cuprinzătoare pentru toate inițiativele, propunerile, observațiile dintr-o comunitate – într-o anume perioadă de timp – poate doar prin caracterul de repetabilitate, în media, al unora dintre acestea. M-aș referi la grădina botanică: obiectiv cultural-științific și de agrement, a apărut în spațiul public în 1978, cu prilejul primei ediții a Simfoniei Lalelelor. În 2012 a existat chiar o hotărâre a Consiliului local de a se realiza. Viața a arătat însă că nu s-au reunit la același ceas numeroșii factori care o condiționează. Unii au apărut – cum ar fi terenul, dar s-a pierdut, luând altă destinație.

Mediul academic, științific, universitățile, numeroasele instituții de cercetare din județ există, dar, neimplicându-se, nu au fost antrenate. Fonduri, câteva gesturi de mecenat ale numeroșilor oameni de afaceri existenți în Argeș, după exemplul onorant al domnului Gh. Badea, s-ar asigura cu prisosință. Obiectivul rămâne încă pe „agendă”, alături de regenerarea Expo Parcului, luncile Argeșului, Piața Milea – Piața Simfoniei Lalelelor; Pintenii de beton „made in” Pitești; toaletarea arborilor din Pitești; gardurile-vii; Calea București – eticheta Orașului Lalelelor; colecția națională de lalele ș.a. Drapelul pe primărie în 2014, finalizat în câteva luni, după o simulare, o fotografie în presă a primăriei cu drapel!… Sunt sâcâieli care „nu prind imediat”, poate financiar, nivelul cultural general, percepția nu sunt pregătite. Dar le va veni rândul! În editorialul domnului Traian Ulmeanu din cotidianul „Argeșul” se amintește de „sâcâielile” către toți președinții României (de fapt către toți miniștrii agriculturii, șefii de partide politice ș.a) începute în 1991, președinte I. Iliescu, cu o documentație, inclusiv cu căile și mijloacele de a trece de la marile ferme, sterpe, fără viață, socialiste, la o agricultură bazată pe clasa mijlocie, cu proprietăți de o întindere rezonabilă, pentru o viață decentă a țăranului fermier din satele românești. Dar nu, s-a adoptat Legea 18/91 (nefinalizată încă și generând numeroase procese), înapoi la pulverizarea în milioane de parcele, la moștenita gospodărie țărănească cu 2,5 ha în medie, formată din 5-7 parceluțe situate la km unele de altele, alături de jaful din prin care s-au concentrat câteva latifundii gen sud-american.

Citește și Pastila de frumos. Laleaua Tulipa. File de Istorie. Tulipomania (V)

Rezultatul: 4 milioane de emigranți, majoritatea din satele părăsite, cu țarina pârloagă, înmărăcinată; consumul alimentar românesc e 70-80% asigurat din import! Pe fond, o singură cauză majoră: populismul, goana străvezie după voturi, la tot pasul, îmbrăcând diferite straie! O singură, minoră, realizare: oprirea, în 2006, de la privatizare a CEC-ului, care, din păcate, nu a devenit bancă specializată pentru agricultură, așa cum s-a propus! Încolo, cu mare mâhnire, asist la distrugerea tuturor realizărilor la care am contribuit în timpul vieții profesionale active, în perioadele și domeniile în care decizia mi-a aparținut și care mă îndrituiesc să fiu, am credința, un „sâcâietor necesar” și obiectiv în direcția de pomicultură din minister adusă la Mărăcineni, înapoi la București, în prezent dispărută; din cele 25 de stațiuni pomicole mai ființează, pâlpâind, doar 6; din sutele de mii ha livezi înființate mai viețuiesc câteva pâlcuri îmbătrânite; începutul exportului de material săditor din cele 42 de pepiniere modernizate, înlocuit în prezent cu importul fără niciun discernământ (la fel ca și în cazul merelor, care, din cauza importului, mai ales din Polonia, au rămas pe crengile pomilor neculese). Păcat!
Dr. ing. Ilarie Isac

Citește și Pastila de frumos. Laleaua-Tulipa. File de istorie. Tulipomania (VI)