# Preotul Victor Sturzeanu ne-a povestit cum s-a rugat cu cerul și cu pământul octogenara Angelica Ivan să aibă grijă de ea, precum și împrejurările lacrimogene în care fiul lui a ajuns moștenitor al bătrânei # Parohul susține că, urmare a scandalului uriaș în care a fost atrasă și biserica, el a propus familiei revocarea testamentului, însă fiul său nu este de acord
Săptămâna trecută, preotul Victor Sturzeanu, parohul Bisericii Mavrodolu, ne-a călcat pragul redacției. Pentru a ne explica modul în care averea unei octogenare, respectiv apartamentul din centrul Piteștiului al Angelicăi Ivan, plus celelalte bunuri mobile și imobile ale acesteia, au ajuns la familia lui, prin testament. Mai avusesem o întâlnire anterioară, la finalul lunii ianuarie, chiar la biserica pe care parohul o păstorește, la sfârșitul unei slujbe de Liturghie. Însă atunci preotul Sturzeanu a fost foarte expeditiv, chiar tăios și ne-a spus doar atât: că, din ceea ce cunoaște, bătrâna sa nu are niciun fel de rude. Acum s-a dovedit a fi mai deschis spre dialog, e drept și mai bine pregătit cu răspunsurile la orice întrebare incomodă. Avea chiar și câteva idei notate pe o hârtie.
# Deci, părinte, scopul și durata vizitei, ca să fac o glumă…
– Eu vreau să vă cer scuze pentru prima noastră discuție de la biserică. Era după ziua mea, eram și puțin obosit, împlinisem 45 de ani pe 31 ianuarie. Așa că v-aș ruga să îmi dați acum dreptul de a explica punctul meu de vedere mai pe larg, fiindcă am văzut că lucrurile nu se opresc și mă simt cumva dator.
# Eu v-am oferit încă de atunci posibilitatea de a vă spune varianta.
– Da și apreciez. Sunt niște neconcordanțe între ceea ce s-a întâmplat în realitate și ceea ce susțin domnii de la Oradea, rude pe linie de soră cu doamna Ivan. Eu le cer scuze, pentru că m-am referit inițial la rude directe și care ar fi fost îndreptățite să ceară ceva din averea doamnei.

Apare oferta: bătrână singură, 88 de ani, fără urmași direcți

# Deci, după dvs., alte rude, nepoții de soră, în cazul de față, nu sunt îndreptățiți…?
– În mod normal, atunci când s-a încheiat testamentul pentru Matei, fiul meu, doamna Ivan a fost întrebată dacă are moștenitori, ascendenți și descendenți, pentru că atunci intervin probleme în efectuarea unui testament. Doamna nu are nici ascendenți, e vorba de mamă, tată, nici descendenți, pentru că soțul i-a murit, copilul i-a murit, iar după copil nu a rămas niciun urmaș. Ideea este următoarea. Doamna trăiește, are 88 de ani, este lucidă și poate să ia singură anumite decizii. Tocmai de aceea notariatul și cere o anumită expertiză psihiatrică, nu pentru că aș fi dorit eu, băiatul meu sau altcineva. Aș vrea să spun că la începutul anului 2019, undeva în luna februarie, cu aproximație, o persoană care frecventa biserica noastră și care mă cunoștea, a mai mers în pelerinaje cu mine, m-a abordat și m-a rugat să stau de vorbă cu o anumită persoană Ivan Angela, prietena dumneaei, care vrea să îmi spună un of al ei. La câteva zile au venit împreună la biserică, am stat de vorbă, am vorbit mai multe. Mi-a spus că i-a murit soțul, că i-a murit băiatul, toată istoria vieții dumneaei… La câteva zile a cerut din nou să ne vedem, însă acasă la dumneaei.

Se studiază cazul. Există succesori și ce relație este între aceștia?

# Cine era această femeie?
– Elena, dar, din păcate, a decedat. Am mers acasă la doamna Ivan, a cerut să o cunoască și pe soția mea. Cumva, am dedus anumite intenții ale dumneaei, însă nu le-am luat în seamă neapărat. Dar trebuia puțină atenție față de cazul dumneaei. Era dărâmată psihic. Era o femeie care plângea, plângea, plângea…
M-am dus cu soția. Acasă, în apartamentul doamnei, erau și sora, Constanța sau Tănțica, cum îi zic dumnealor, și acea doamnă Elena. Aveau masa pregătită să ne servească. Se înțelegeau, se ajutau surorile și chiar m-am bucurat mult. Doamna Angelica mi-a povestit drama vieții, dar și anumite bucurii. Ne-au chemat din nou. La următoarea întâlnire, a doua din apartamentul dumneaei, doamna Tănțica o îndemna pe doamna Ivan să nu se mai întindă la vorbă, să vorbească ce e de vorbit. Chiar Tănțica o îndrepta pe sora dumneaei spre o anumită idee, pe care până la urmă Angelica a și spus-o. De fapt, rugămintea doamnei Angelica Ivan era ca noi să avem grijă de dumneaei, pentru că dumneaei ne va răsplăti, în timp, cu ce are. Am avut o întâlnire și cu doamna Mariana, o verișoară de-a dumneaei, care ne-a studiat foarte mult. Ca de fiecare dată, doamna Angelica ne aștepta cu masa pusă. Doamna Constanța, sora ei, o ajuta întotdeauna să pregătească masa. Și de data aceasta, s-a discutat ideea luării în îngrijire.

Se au în vedere toate aspectele legale. De pildă, ca fiul parohului să împlinească vârsta majoratului

# Îngrijire în schimbul averii? A fost clară ideea aceasta încă de la început?
– Da, sigur! În acele întâlniri am aflat și că nepotul doamnei Ivan, de la Oradea, a avut testament, dar care a fost desființat, încheiat. De la dumneavoastră din ziar, atunci când ați publicat testamentul, am aflat că acesta a fost revocat în 27 august 2018, deci cu mai bine de o jumătate de an înainte ca doamna Angelica Ivan să ne cunoască pe noi. Motivul? Nu îl știu. Și nu are rost să îl discutăm noi. Doamna Tănțica voia să se retragă puțin din această misiune de a o vizita pe sora dumneaei. Care, fiind în vârstă, ieșea mai greu din casă. Uneori o și ajuta la anumite treburi. Dar atunci când s-a adus în discuție ideea testamentului, doamna Tănțica părea că este întrutotul de acord cu acest aspect.
Bineînțeles că eu în familie am avut mai multe discuții cu soția și cu Matei, pe care doamna Ivan îl îndrăgise foarte mult. Eu, fiind foarte ocupat, am zis: „Nu îmi asum o asemenea responsabilitate. E problema voastră, dacă voi considerați…”. Doamna Ivan insista: „Vă rog să nu mă lăsați!”. În perioada asta, doamna Constanța s-a retras pentru că verișoara Mariana a început să le dezbine pe cele două surori, prin anumite lucruri neadevărate. Că ar fi vorbit doamna Angelica anumite lucruri despre sora ei prin vecini… Lucruri care nu sunt adevărate, pentru că doamna Angelica nu socializează cu vecinii, nu iese din casă. În 20 iunie 2020, nora doamnei Constanța o sună pe soția mea, eram în casă amândoi, și eu mi-am notat anumite idei. Chiar am auzit discuția prin care spunea așa: „Nu i-am dat nimic Angelicăi, cum pot eu să îi cer ceva? Nu am pus o cărămidă în blocul acela, așa că, dacă mâine vă dă dreptul, nu ne amestecăm! Ani de zile ne-am rugat la Dumnezeu și la Maica Domnului să strice actul, că, oricum, nu ne interesa”. A repetat de câteva ori că pe ei nu îi interesează, că sunt departe, la Oradea, nu pot să vină, că vin foarte rar la Pitești. Apoi, în august 2020, e adevărat că doamna Ivan a cerut să facă un testament pe numele băiatului meu Matei, care devenise major.
# Când a împlinit Matei, fiul dvs., 18 ani?
– În iulie.
# Păi da, și în august s-a făcut testamentul, imediat după ce a devenit major. Pare premeditat. S-a așteptat majoratul.
– Nu neapărat. Putea să ne treacă nouă și era același lucru, pentru că noi prestam un serviciu, o îngrijeam, îi asiguram toate cele necesare…
Citește și Şah şi mat! Familia bătrânei a cărei avere a ajuns la fiul parohului de la Mavrodolu cere anularea testamentului şi anunţă că apartamentul va fi donat Patriarhiei
Citește și Ne-a scris nepotul bătrânei al cărei apartament a ajuns la fiul parohului de la Mavrodolu
Citește și Exclusiv. Scandal uriaş cu parohul de la Mavrodolu / Preotul Sturzeanu şi preoteasa au luat în grijă o bătrână. Apoi apartamentul bâtrânei a trecut pe numele fiului lor, Matei
Citește și Circuitul prescurilor în natură sau cum să treci Biserica Mavrodolu pe persoană fizică

Preotul bun samaritean și fiul care s-a sacrificat…

# Spuneați că v-a impresionat povestea doamnei Angelica Ivan. Însă nu chiar asta e datoria unui preot, să fie alături de persoanele vulnerabile? Și vă întreb direct: nu puteați să îi fiți aproape bătrânei și să o îngrijiți, fără a primi în schimb bunurile ei?
– Nu eu am cerut lucrul acesta, să știți.
# Dar puteți să refuzați!
– În discuțiile pe care le-am avut în familie, eu am zis până la urmă că, dacă se întâmplă ceva cu doamna și nu mai dorește să dăruiască nimic, așa cum a spus la început că ne va da, am zis că nu-i nimic, noi ne retragem și îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a dat posibilitatea să îngrijim pe cineva și atât.
# Ați spus, dar nu v-ați dus la capăt primul impuls, cel corect.
– Atunci când îți iei o responsabilitate față de cineva, nu e simplu. Să zicem că mâine-poimâine are nevoie de o operație, sunt probleme mai grave de sănătate. Una este să te duci la un om din când în când și alta este să te duci zilnic, așa cum merge băiatul și nu îi e ușor unui tânăr. În timp ce mulți alții se duc pe stradă, se distrează, nu e simplu să te duci zilnic.
# De ce se duce copilul? Ce să facă acolo?
– Pur și simplu să stea de vorbă cu dumneaei, să o întrebe ce îi mai trebuie, să îi plătească o factură, s-a stricat centrala, a avut nevoie de instalator… Sunt mai multe…
# Dar este femeie și este în vârstă. Baie cine îi face?
– Până acum s-a spălat singură, pentru că nu a dorit să fie ajutată. Când va fi nevoie, se va îngriji soția mea de asta.
# Dar pe afară, la aer, de ce nu mai este scoasă doamna Ivan?
– Nu mai poate. Obosește. Se deplasează foarte greu și cu cadrul, prin casă. Vă dați seama, patru etaje, să urce și să coboare…
# În afară de apartament, mai este vorba și despre un cavou și o boxă? Ce alte bunuri va primi Matei după decesul bătrânei?
– Da. Însă le va primi doar dacă doamna nu le înstrăinează între timp. Pe testament este trecută averea mobilă și imobilă. Testamentul este cel mai sigur act pentru oamenii în vârstă, pentru a nu fi păcăliți.
# Părinte, există informații că în boxa doamnei Angelica ați depozitat mai multe obiecte de cult pe care le vindeți la pangarul de la Mavrodolu.
– Nu, acolo sunt depozitate niște fructe, o ladă de fructe, niște cauciucuri, cutii, ambalaje, hăinuțe și jucării pentru acțiuni sociale, însă doar cu acordul doamnei, care ne-a spus: „Dacă Matei vă dă voie, băgați!”. Avem spații suficiente la biserică pentru obiectele care se vând la biserică. Nimeni nu s-a atins până în momentul de față de niciun lucru de-al dumneaei, pentru că așa este moral.
# Așa o fi moral, după cum ziceți. Dar apropo, părinte, știți la ce mă așteptam eu? Mă așteptam ca, după imaginea negativă care s-a creat și care până la urmă se răsfrânge și asupra Bisericii, să veniți la ziar și să îmi spuneți că nu mai vreți să mergeți mai departe cu acest testament, că renunțați la el!
– I-am propus doamnei Angelica să încheiem testamentul și a zis: „Nu mă lăsați! E dorința mea, rămâneți alături de mine!”. Vă dați seama, în condițiile în care testamentul cu nepotul a fost anulat din motive numai de dânsa știute, cine o va îngriji? Am înțeles că domnii de la Oradea i-au propus anumite variante de îngrijitoare pe care doamna nu le-a agreat… În plus, băiatul meu nu este de acord. Știți cum sunt tinerii în ziua de astăzi…

Arhiepiscopul s-a supărat, însă, la final, ar fi acceptat. Cel puţin aşa susţine parohul

# Vi s-au făcut reproșuri din partea superiorilor de la Arhiepiscopie pentru tot acest scandal care a implicat și Biserica?
– Cred că vă închipuiți că nu mi s-au adus laude. Era normal… Dar am avut niște discuții și Înalt Preasfințitul a înțeles că sunt, vedeți, anumite aspecte ale omului de familie care se întâmplă.
# Părinte, până la urmă, ați profitat de o situație, asta e impresia generală!
– Doamna până acum a fost în putere, a putut să se descurce. Dar dacă se întâmplă ceva mai grav în privința sănătății? Chiar și acum o duce soția la medic. Merge la medicul de familie, are probleme cu inima și trebuie să meargă periodic la control, nu este simplu, să știți. Aici trebuie să fie cineva zilnic sau aproape zilnic cu dumneaei.
Citește și Veste bună pentru credincioși! Pot merge la Biserică la Slujba de Înviere
Citește și Biserica de la Închisoarea Piteşti, subiect de presă în Europa
Citește și Lecţia de istorie. Biserica Română – ţintă a atacurilor forţelor obscure
Citește și Valea Mare-Ştefăneşti, biserica ce deţine crucea care marchează locul unde a fost înmormântat Liviu Rebreanu