Ca modalitate de încetare a contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului, concedierea poate fi dispusă şi pentru motive care nu ţin de persoana salariatului și care poate fi determinată de inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului sau când salariatul nu mai corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Necorespunderea profesională, dar și inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului nu se identifică cu abaterea disciplinară, ci apare fie ca urmare a intrării în vigoare a unor acte normative care impun condiții suplimentare față de cele cerute inițial, la momentul angajării, fie ca urmare a lipsei perfecționării profesionale, fie chiar ca reducere a capacității de muncă aparută pe parcursul executării contractului de muncă.
Inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului se constată obligatoriu prin fișa de aptitudine emisă de entitatea cu atributii legale în acest sens și ulterior prin decizie a organelor de expertiză medicală.
Fișa de aptitudine poate fi contestată, etapă recomandată salariaților aflați în această situație.
În cazul concedierii pentru motivele care nu țin de persoana salariatului, angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicină a muncii.
Salariatul are la dispoziție un termen de 3 zile lucrătoare de la comunicarea angajatorului pentru a-și manifesta în scris consimțământul cu privire la noul loc de muncă oferit.
În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională a salariatului, acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului, corespunzător pregătirii profesionale a acestuia.
În cazul concedierii pentru necorespundere profesională, salariatul beneficiază de dreptul la preaviz, care nu poate fi mai mic de 20 de zile lucrătoare, dar și de compensaţii în condiţiile prevăzute de contractul colectiv de muncă aplicabil sau contractul individual de muncă, după caz.
Decizia de concediere se emite în termen de 30 de zile calendaristice de la data constatării cauzei de concediere, în formă scrisă şi cuprinzând toate elementele prevăzute de Codul Muncii sub sancțiunea nulității absolute (trebuie să fie motivată în fapt și în drept, să indice termenul în care poate fi contestată, să indice instanța la care se introduce contestația etc.).
Avocat Maria Cristina Leţu, doctor în Drept