Joi, 4 iunie 2026, orele 18,00, am fost martori cu toții, oarecum surprinși, la un eveniment care va fi marcat cu roșu în istoria României: declarația de eșec a clasei politice de a administra conducerea țării după reguli democratice constituționale. Președintele țării a propus un guvern de avarie, de urgență, aflându-se într-o conjunctură internațională cu securitatea neasigurată (chiar amenințată!) și cu o situație internă economico-financiară pe marginea prăpastiei. Măsura impusă, fără alternativă, a fost rezultatul tribunei politice coborâtă la nivelul urletelor și a întregului cortegiu de sentimente perverse și pasiuni dușmănoase expuse în această rubrică, pe 3 iunie, sub titlul „Incertitudine generalizată în societatea românească” (parcă o profeție!). Nu se putea o altă soluție, reproduc din epitaful lui Coulanges, „…acesta fiind prețul care trebuia plătit pentru o asemenea boală, (politicianismul ieftin), cea mai spăimoasă molimă ce se abate asupra unui popor, aducând crude loviri vieții private și vieții publice, existenței materiale și existenței morale…”
Ne aflăm în cursul celor zece zile prevăzute de Constituție pentru negocierea formării unui nou „guvern tehnic”; au și apărut „pe surse” figurile unor potențiali miniștri, nu încă pentru agricultură. Se solicită sprijin politic pentru validarea prin Parlament. Au început „condiționările” politicianiste ale combatanților. Să sperăm că, în sfârșit, va prevala la fiecare responsabilitatea publică și nu se va înăbuși o inițiativă fortuită (pe care au determinat-o), fiind obligați să ne învârtim pe loc. Într-o situație favorabilă, după câteva zile ar urma să avem un ministru nou și la agricultură. Încerc să sintetizez un portret al acestuia, precum și ce găsește și ce trebuie să rezolve în domeniul pe care îl va coordona.
Se poate mărgini la soluții parțiale sau, de dorit, atmosfera socială de la noi cere, impune cu necesitate o Voință și Acțiune a eminențelor pe care încă le mai avem în componența autorităților centrale, să sprijine o acțiune majoră sub forma unui patronaj al președintelui Nicușor Dan pentru elaborarea unui așteptat Plan de Țară. Detalii privind acest util document care ar urma să stea la baza unei adevărate reforme și modernizare a agriculturii le-am transmis la Președinție prin scrisoarea publicată în această rubrică, confirmându-mi-se primirea și luarea în analiză. Mă gândesc la formația unui ministru „tehnic”! Greu de găsit. Nu există o disciplină formativă pentru astfel de funcționari de înaltă responsabilitate.
Demnitarii, la noi, se formează la școala vieții, și, mai ales, prin „împingerea de către partid”! De altfel, trebuie să înțelegem prin tehnic în sensul că nu este membru al unui partid. Agricultura nu are nevoie de o gândire tehnicistă îngustă, deformată. M-ar îngrijora un gen de „tehnicist” precum cel revenit, după aproape 20 de ani, de la Comisia Agrară de la Bruxelles, care vede rezolvarea agriculturii prin „cooperative”! Dimpotrivă, un ministru de largă cuprindere sociologică, economică, demografică, culturală, educat și de caracter. Aș vedea un ministru navigator în apele concurențiale ale cooperării internaționale (vezi acordurile Mercosur și altele). Un ministru este obligatoriu să facă politică, nu de partid, ci fundamentată pe interesele publice ale domeniului, în contextul internațional. Nu trebuie neapărat să știe, spre exemplu, când se face semănatul (rămâne în sarcina tehnicienilor pe profesii), obligatoriu bazat pe fundamentare cifrică, este necesar să stabilească Ce se seamănă, Cât (vom mai urma sintagma păguboasă de a fi fost grâarul Europei?), Cum, sub ce formă valorificăm ce producem; Exportăm Ce, Cât, Unde? Când?
Cum găsește noul ministru agricultura: cele peste 15 mil. ha, cât constituie fondul nostru funciar, nu reușesc să asigure consumul agroalimentar național, fiind obligați să apelăm la 70-80% import. Exploatarea imensului teritoriu se realizează prin „petice” și „latifundii”, respectiv gospodăria autarhică țărănească, cu o medie de 2,5 ha și mari suprafețe cu dimensiuni de 10-20 mii ha pe care fals le denumim „ferme”, chiar de familie?! Mergem în continuare, pentru concentrarea proprietății pe arendă, dezrădăcinând identitar, țărănimea de „țarină”? De ce nu o Piață Funciară, pentru concentrarea în ferme familiale medii ca în toată lumea occidentală, cu asigurarea unor facilități precum cadastrarea funciară mai rapidă; credit specializat (de ce ne îndepărtăm de C.E.C?). Gânduri pentru o fabrică de tractoare, reorganizarea celor de îngrășăminte. Pe agendă, desigur, cercetarea științifică, învățământul agricol ș.a.
Dr. ing. Ilarie Isac
Citește și Pastila de frumos. „Plec mai bogată, liniştită, cu gânduri înalte şi curate”
Citește și Pastila de frumos. Incertitudine generalizată în societatea românească
0 Comentarii