Nicolae Matea – director general Dacia (31 decembrie 1981 – 12 august 1989): ,,Dacă se reînfiinţează şcolile profesionale, unde pot face practica elevii în afară de Dacia?” (IV)

”Oamenii DACIEI’’ – interviuri de Cristina Rousseau (62)

Cristina Rousseau: Spuneați că au fost mai întâi probleme privind calitatea, iar apoi legate de cantitate…

– Problemele din punct de vedere cantitativ au apărut deoarece beneficiarii acestora își dezvoltau capacitățile de producție fără a se avea în vedere și dezvoltarea industriei orizontale. Mă refer aici la marii producători din industria auto și tractoare – Dacia, Camioare Brașov, ARO Câmpulung, Oltcit, Lăstun, Tractorul Brașov, Autobuzul București – fără ca în paralel să fie dezvoltate și industria electrotehnică (IEPS Săcele etc), industria cauciucului și maselor plastice, combinatele siderurgice… De multe ori delegații noștri se certau la poarta IEP Săcele cu cei de la Camioane sau tractoare – ne „furam” piesele unii altora… Privind calitatea produselor, nu ne dădea nimeni dispoziție să folosim piese necorespunzătoare, dar se mai dădeau derogări în anumite limite pentru anumiți parametri. Derogările erau cu aprobarea organelor tehnice: tehnologi, CESAR, CTC etc. Fără derogare nu se puteau introduce pe flux piese cu anumite neconformităţi, deoarece în întreprindere aveam un grup de ingineri ai IGS (Inspectoratul General de Stat) care urmărea totul pe linie de calitate.

Ce rol aveau sindicatele în perioada lui Ceaușescu și ce rol au avut după căderea regimului privind negocierea salariilor, a condițiilor de muncă?

– Sindicatele mobilizau oamenii, de exemplu cu privire la calitate, la reducerea procentului de rebut, realizarea planului etc. La fel făcea și organizația de partid, însă aceștia erau mai vehemenți, pentru că se lăsa cu critică. Și pe mine mă criticau că nu particip mereu la ședințe. Lipsa mea era motivată de faptul că aveam diverse vizite: a prim-secretarului, a miniștrilor, a prim-ministrului… Foarte mulți din conducere veneau des în Dacia, chiar foarte des…

Muncitorii ieșiți din școlile profesionale știau meserie, erau dornici să învețe de la cei cu experiență?

– Aș vrea să se înțeleagă un lucru care a fost interpretat greșit, cum că la o școală profesională mergeau cei cărora nu prea le placea să învețe. E complet greșit. Ca unul care a terminat o școală profesională, pot spune că examenul de admitere era la același nivel de dificultate ca și cel de la oricare liceu, mai puțin liceul pedagogic, care avea câteva probe speciale (ex: proba de muzică etc). Concurența era chiar și la meseria de turnător (o meserie grea), de cel puțin doi candidați pe loc. Eu am dat admitere la ARO Câmpulung (fosta IMS), în anul 1957, când erau 60 de locuri la strungari și erau 480 candidați. Din cele 60 de locuri, 30 erau repartizate la școala profesională „Tractorul” din Brașov. La vremea aceea în uzină erau foarte mulți muncitori și maiștri care au lucrat la fosta IAR, fabrica de avioane pe care „prietenii” de la Răsărit au închis-o. Programul la școlile profesionale a fost de așa natură încât nu aveai cum să nu înveți meserie (se făcea teorie, dar și practică în atelierele școlii și în întreprinderi, direct în producție). Astăzi, presupunând că se reînființează școlile profesionale, unde pot face practica elevii în afară de Dacia?

D-le Matea, dintre urmașii dvs. aveți un pasionat de mașini în familie?

– Da, nepotul meu. Pasionat și de mașini, dar, în mod prioritar, de informatică.

Citește și Nicolae Matea – director general Dacia (31 decembrie 1981- 12 august 1989): ,,În 1970 a avut loc unificarea uzinei vechi cu uzina de autoturisme” (III)

Citește și Nicolae Matea – director general Dacia (31 decembrie 1981 – 12 august 1989): „A venit procuratura să ancheteze, au luat declaraţii la toate compartimentele şi direcţiunile” (II)