Nu a existat pe lumea asta, nu există și nu va trăi un medic de orice specialitate care să nu greșească diagnostice în cariera sa. De ce? Pentru că nu-și stăpânește bine domeniul, din cauza oboselii, a stresului, uneori pentru că are propriile sale probleme de sănătate sau legate de viața de familie. Apoi, patologia umană este de o varietate înspăimântătoare, mintea umană nu funcționează ca un calculator ultraperformant, ca să nu mai vorbim de boli rare ce nu îmbracă o simptomatologie foarte clară sau apar ca frecvență o dată la 20-30 de ani. De la mari nume ale corpului medical românesc, în preajma cărora m-am format în studenție și în anii când am devenit dermatolog, am reținut că, indiferent unde profesezi, când ai probleme și nu te descurci cu un caz, e bine să nu fii orgolios, ci să ceri și părerea altor confrați. Acest lucru se practică și în clinici universitare.
… Un sexagenar fusese consultat de doi medici, unul dintre ei spunându-i că nu știe ce boală are, sfătuindu-l să ajungă la încă un cabinet. Boala sa nu este ușor de diagnosticat. Avea o singură tumoretă de mărimea bobului de piper apărută pe una dintre palme. Se pot face ușor confuzii, cu atât mai mult cu cât vezi un caz la câteva decenii. Diagnosticul meu a fost sever: Boala Kaposi. Un fel de leucemie cu posibile afectări de tip malign la nivelul organelor interne. L-am trimis într-o clinică universitară din București, unde i s-a recomandat cobaltoterapie. Prognostic: greu de estimat.
O pacientă în vârstă de 35 de ani făcea de vreo opt ani recidive de urticarie cronică. S-a vindecat după ce am sfătuit-o să meargă la un stomatolog pentru a i se extrage o măsea ce avea o infecție de focar.
Dr. Viorel Pătraşcu
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Băşcălia salvează România
Citește și Bolnavi şi… bolnavi. Scrisori nepierdute
0 Comentarii