Georgiana Saizescu, te-ai născut la Pitești. Ce amintiri te leagă de orașul copilăriei, ce colegi ai avut, ce profesori? Ce ai moștenit de la tatăl tău, maestrul George Paraschivescu, tenor în corul DG Kiriac, mai apoi dirijor al corului?
- Piteștiul a fost și a rămas orașul meu de suflet! Ajung destul de des, deoarece îi am pe ai mei acolo, dar, de câte ori vin și stau mai mult, am senzația că sunt într-o stațiune, în care totul are un alt ritm de viață… Am amintiri foarte frumoase atât din copilărie, cât și din adolescență, mai ales din liceu! Aveam o gașcă foarte simpatică, eram ca frații, aveam tot felul de proiecte, ne distram, ne încurajam când întâmpinam momente mai grele… Cu o parte din ei încă mai țin legătura. Din gașca mea făcea parte și Andrei Ropcea aka Randi. Practic, eu și Andrei suntem singurii care am plecat în București, eu la UNATC, la actorie, iar el la Conservator. Când eram în liceu, tata mă lua la repetiții la corul studenților („Gaudeamus”, pe atunci), cor în care mi-am făcut mulți prieteni. Eram fascinată să le fiu prin preajmă, să învăț din experiențele lor. Majoritatea erau studenți la Teologie. Mă consideram norocoasă că m-au acceptat și făceam împreună tot felul de schimburi culturale prin toată Europa.
„Cea care m-a făcut să-mi descopăr talentul și dragostea pentru actorie este actrița Luminița Borta”
Am avut profesori minunați, oameni deosebiți cărora le mulțumesc pe această cale, pentru tot ce m-au învățat (doamna Voica, prima mea profesoară de canto, domnul Iancic, profesorul de vioară, domnul Petrică, profesorul de teorie, doamna Carmen Cernea, profesoara mea de canto classic, care îmi procura partituri de la București, pentru că eu eram mezzosoprană și nu aveau partituri pentru mine, doamna dirigintă Mariana Velicu, care m-a înțeles și m-a sprijinit în toate concursurile la care participam (au fost destul de multe!). Am întâlnit oameni deosebiți care mi-au ghidat încet și sigur drumul spre ceea ce urma să fac. Cea care m-a făcut să-mi descopăr talentul și dragostea pentru actorie este actrița Luminița Borta. Îi sunt recunoscatoare pentru încrederea pe care mi-a inoculat-o. După pregătirea pe care am făcut-o cu ea pentru admiterea în facultate aveam senzația că pot muta munții din loc! Și „i-am mutat”, am intrat a 4-a la UNATC, cu bursă de merit. Talentul l-am moștenit de la ambii părinți (ei s-au cunoscut la brigada artistică de pe vremuri!), dar, într-adevăr, în special de la tata care a continuat cu cariera muzicală, în paralel cu postul de la Uzina „Dacia”.
Ai început cu muzica ușoară. Ce bucurii ți-a adus această pasiune? Ce rezultate? Am văzut că nu ai renunțat la această pasiune din adolescență, că ai fost la un pas de a merge la „Eurovision”…
- În ceea ce privește muzica și toate festivalurile la care am participat - cu diplomele de rigoare - au fost experiențe extraordinare care mi-au facilitat întâlniri cu foarte multe personalități din lumea artistică. Așa a fost și cu participarea la „Eurovision”. Mi-ar plăcea să mai particip, mi-e dor de atmosfera aceea de concurs, de echipa de organizatori, de colegi… Eu nu am avut o piesă făcută pentru „Eurovision”, am trimis pur și simplu o piesă din sertar pe care, din fericire, au selectat-o.
Citește și „Un surâs în plină vară”, cu Dorin Oancea
„Geo Saizescu m-a întrebat dacă vreau să mă facă actriță de comedie”
Când ai simțit că trebuie să devii actriță? Ce visai atunci?
- Dragostea pentru actorie am descoperit-o cu ajutorul actriței Luminita Borta pe vremea când mă sfătuia ce să pregătesc pentru o emisiune a TVR-ului, „Bravo Bravissimo”, unde trebuia să fii artist complet (dans, actorie, muzică) și la care am mers 8 ediții consecutive, plus gale. Datorită emisiunii, mi-am dat seama care este mai exact drumul meu.
Când ai mers prima oară la un cinematograf din Pitești? Ce filme erau în vremea adolescenței pe marile ecrane?
- Primul film la care am fost la Cinematograful „București” este „Titanic”, cel puțin așa îmi amintesc. Eram mai mult cu serialele pe atunci (MASH, Familia „Bundy”, „Salvați de clopoțel”, „Beverly Hills”, „Seinfeld” etc.)
Citește și Irina Margareta Nistor a botezat nepoţelele gemene ale actriţei Luminiţa Borta
Care a fost primul rol ca actriță? Cu ce regizor ai lucrat? Cu ce actori ai fost colegă de platou?
- Primul meu rol a fost „Răspopitica”- fiica Răspopitului, în „Păcală se întoarce”, în regia lui Geo Saizescu, socrul meu, film la care mi-am cunoscut și jumătatea, pe soțul meu, Cătălin Saizescu! Pe Geo îl cunoscusem cu 3 ani înainte, la concursul „Bravo Bravissimo”, unde era în juriu… M-a întrebat atunci, după emisiune, dacă vreau să mă facă actriță de comedie. Am crezut că este o glumă, dar, după ceva vreme, când eu eram deja la sfârșitul anului 2 de facultate, m-a sunat secretara lui să mă cheme la un casting. Pe platourile de filmare am întâlnit parteneri pe care fiecare actor și i-ar dori, Magda Catone și Șerban Ionescu (care ne-au devenit nași), Valentin Teodosiu, Adrian Păduraru, Maia Morgenstein, Ileana Stana Ionescu, Eusebiu Ștefănescu, Nicodim Ungureanu.
În câte roluri ai jucat? În care te regăsești cel mai mult?
- Nu am jucat în multe filme, dar rolurile pe care le-am făcut până acum au devenit parte din mine, din maturizarea mea. Rolul cu cel mai mare impact emoțional este rolul asistentei Mihaela Suveică, din „Scurtcircuit”, în regia lui Cătălin Saizescu. Mi-a fost greu să-l accept și să-l înțeleg, dat fiind faptul că este cel mai denigrant rol din film. În cele din urmă, am ajuns să-l respect și chiar să-l iubesc. Am învățat să nu mai judec o persoană până nu știu exact toate detaliile în ceea ce o privește.
Vorbește-ne despre întâlnirea cu regizorul Cătălin Saizescu, dar și despre marele nostru regizor, regretatul Geo Saizescu…
- Cu soțul meu am lucrat extraordinar, Cătălin este genul de regizor care te lasă să-ți spui și tu părerea în privința rolului, are răbdare la filmări și îți explică exact ce vrea de la tine, de la personajul respectiv. Socrul meu a fost un om senzațional, de la care am învățat enorm, un om de o bunătate covârșitoare.
Citește și O tânără actriţă din Piteşti joacă în multe filme internaţionale
0 Comentarii