# Recent, actorul Gabriel Gheorghe a primit cea mai mare finanțare de la CNC pentru ultimul său scenariu – „Visul” # „M-aș bucura să fie filmat în teatrul nostru și cu actori de aici, de la «Davila»” spune Gabriel Gheorghe

Unul dintre cei mai în vogă scenariști este și actor la Teatrul „Alexandru Davila” din Pitești, iar ultimul scenariu scris de el, „Visul”, a obținut cel mai mare punctaj și credit alocat, respectiv 1,5 milioane lei, la sesiunea de proiecte din acest an de la Centrul Național de Cinematografie. Se numește Gabriel Gheorghe, are 46 de ani și ne-a povestit despre cariera de actor și scenarist, dar și detalii despre scenariul câștigător. Filmul se află în lucru și va fi regizat de Cătălin Saizescu, alt personaj important din lumea filmului românesc, fiul regizorului, scenaristului și actorului Geo Saizescu, căsătorit cu piteșteanca Georgiana Saizescu, cântăreață și actriță, de asemenea.

Gabriel Gheorghe a studiat actoria la UNATC, unde l-a avut îndrumător pe regretatul actor Adrian Pintea. A absolvit și un master în actorie, tot la Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică și spune că în actorie își găsește bucuria. S-a angajat la Teatrul “Alexandru Davila” în 2004, dar încă din studenție colabora cu teatrele “Bulandra” și “Nottara” din București. „În principiu, scriu dintr-o nevoie a actorului de a face lucruri pe care nu o să le facă în teatru niciodată. Mi-e destul de ușor să îmi imaginez o lume, o altă lume, de asta probabil că scriu bine”, spune el.
Acțiunea filmului „Visul” se petrece în mare parte în teatru. „M-aș bucura să fie filmat în teatrul nostru și cu actori de aici, care-s foarte buni”, mai spune Gabriel. Personajul principal merge la o închisoare pentru a face o piesă de teatru, iar acolo își dă seama că trăiește în propria pușcărie, ridicată zi de zi în jurul său. „Unde cred eu că se poate identifica oricine este acest punct în care stai și nu știi ce să alegi: să te schimbi și să o iei de la capăt, sau rămâi în viața trăită până acum, în care te consideri prizonier în închisoarea făcută de tine. Oglinda, asumarea acestei realități vine când acest artist merge la un penitenciar să facă o piesă, prin acest program pentru teatru care există în închisori, cu oamenii din închisoare, și atunci înțelege ce înseamnă să fii privat de orice și că neajunsurile din viața noastră civilă sunt niște bazaconii”.
Filmările nu au început și încă nu există un termen oficial pentru ele. „După ce se termină filmările, urmează montarea, apoi post-procesarea… De la faza în care scrii până apare poate dura 4-5 ani. E o muncă de durată, nu e ca la teatru, faci piesa în 6 luni și ai prezentat-o, sunt foarte multe lucruri de făcut”. Gabriel Gheorghe nu crede că există un timp anume pentru redactarea unui scenariu. Ideea pentru “Visul” o avea de 3 ani, iar acum s-a concretizat în scenariu.

Coscenarist la filmul „Câinele Japonez”, propunerea României la Oscar în 2015

Gabriel Gheorghe este mai întâi de toate actor de teatru, scenarii scrie în timpul liber. Primul scenariu l-a scris în 2011 și a fost un scurtmetraj regizat de Gimina Maxim, denumit “Repetiția”. De asemenea, a fost coscenarist, în 2011, la “Câinele Japonez”, un lungmetraj regizat de Cristian Jurgiu. Filmul a fost propunerea României la OSCAR în 2015 și a fost nominalizat Cel mai bun film (lungmetraj) la Premiile Gopo din 2014.
Gabriel Gheorghe are și alt lungmetraj în lucru, din 2018, “Pădurea de molizi”, o dramă istorică, în regia lui Tudor Giurgiu. „Toate sunt dragi, sunt din mine, sunt copiii mei, nu există unul care îmi place mai mult sau mai puțin”, a spus actorul-scenarist.
Pentru orice scenariu există un nivel de documentare despre tema abordată, dar o contribuție o pot avea și experiențele scenaristului. „În orice scenariu pe care îl scriu sunt eu, sunt experiențele mele în principiu, transformate în cele ale personajelor, dar tot plecând de la tine faci scenariul”.

A intrat în industria cinematografică încă din studenție

Fiind actor de teatru, Gabriel nu a jucat în multe filme. „Pentru filme e nevoie de tehnică specială și de o anumită conformație, geometrie a feței”.
Era student când a interpretat pentru prima dată un rol într-un film, „Cold Mountain”, regizat de Anthony Minghella. Filmul a apărut în 2003 și a avut scene și la Potigrafu, județul Prahova. Gabriel a jucat rolul unui soldat care murea artistic. „A fost o experiență pentru că atunci am văzut ce înseamnă un film, nu mai văzusem, iar americanii chiar au construit un sat întreg, inclusiv cu plopi, care păreau mai adevărați decât cei care creșteau pe acolo. Erau vreo 2000 de soldați. Era real ce se întâmpla, eram câțiva actori aduși pentru asta, ca să murim frumos. A fost foarte frumos la filmări, vreo 3 săptămâni, o lună de zile, o muncă infernală. Ne trezeam la 4 și veneam pe la 12”, spune cu bucurie Gabriel Gheorghe.
În 2004 a jucat și rolul haiducului din „Maria”, regia Andrei Tones – un scurtmetraj. Povestește cu drag și despre următoarele filme, un serial olandez, „Matrioski”, regia M. Punt și G . Gusset, din 2007; a fost subinginer în „Despre oameni și melci”, regia Tudor Giurgiu, 2011. A interpretat rolul unui inginer în „Câinele Japonez”, regia Cristian Jurgiu, 2012, și a fost preotul în „Repetiția”, regia Gimina Maxim, tot din 2012. Cel mai recent rol, în 2015: inginer sunet în „Breaking news”, regia Iulia Rugină.

„N-am făcut nicio școală de scenariști, e un talent pe care mi l-a dat Dumnezeu”

Gabriel preferă să scrie singur la un scenariu, dar nu exclude colaborările. Nu are un obicei anume când scrie. Spune, totuși, că îi place să lucreze dimineața la un scenariu, când e o „liniște cosmică”. „N-am făcut nicio școală de scenariști, e un talent pe care mi l-a dat Dumnezeu și, eventual, l-am șlefuit prin muncile mele, care completează talentul ăsta. În teatru, fiind actor, regizând și piese, scriind și scenarii, lucrurile se duc în același punct, fără să îți dai seama.”
Crede că nu există o rețetă a succesului, dar că în toate formele artei trebuie să știi să povestești și să creezi emoție. Lectura din copilărie și trăsăturile native l-au ajutat în cariera sa de actor, dar și în cea de scenarist. „În familia mea se povestește bine, probabil că m-a influențat mult asta. Oamenii povestesc, au mult umor și sunt buni povestitori. Iar eu probabil că sunt un bun observator al vieții, de asta am capacitatea de a scrie. Ca actor nu trebuie să ai o bună observare a vieții, trebuie să ai o bună trăire a personajelor.”

„Am ales să mă adun la Pitești”

Născut în Dâmbovița, artistul se consideră piteștean și spune că nu va mai pleca de aici. Părinții l-au dat la un liceu cu profil mate-fizică, dar nu i-a plăcut niciodată matematica. A știut dintotdeauna că va îmbrățișa meseria de actor. Citea ore întregi când era copil, chiar de mai multe ori o carte, iar dragostea pentru lectură a deprins-o din familie. A avut și talente adiacente, a desenat și a cântat la chitară, instrument pe care l-a învățat singur. „E posibil ca în mine să se fi așezat nevoia și capacitatea de a povesti și pentru că la o vârstă fragedă am citit foarte mult.”
Nu are modele, dar admiră foarte mulți profesioniști. Printre aceștia se numără Victor Rebengiuc, care a jucat în “Câinele Japonez”, sau Constantin Cotimanis, colegul de la teatrul din Pitești. La rândul său, nu își dorește să fie un model și crede că fiecare om trebuie să își găsească un drum în viață. Un maestru pentru el este Adrian Pintea, profesorul din facultate, alături de care a lucrat în anul 2 la Teatrul “Bulandra”. „Faptul că jucam cu dânsul era mai important decât orice drum pe care ar fi încercat să îl inducă; cred că era un model fără să vrea, era pur și simplu.”
Gabriel este un om împlinit. A jucat o perioadă de timp și în teatre din București, dar a ales să se stabilească în Pitești. „La un moment dat ajunge cu boemia, asta ține în facultate, dar apoi trebuie să te aduni undeva, să îți faci o familie. Am ajuns să mă adun la Pitești, unde nu simt lipsa de oferte. (…) Aici mi-a plăcut cumva. Vezi ce buni sunt actorii de aici, la un moment dat te legi de oameni, vii și faci treabă. Îmi place, nu cred că aș mai pleca, mi-am făcut prieteni aici. La un moment dat trebuie să te aduni, nu doar în profesia de actor, mai ales în asta. Ai senzația că ești tu centrul universului și că totul se învârte în jurul tău. Când realizezi asta, începi să te aduni undeva și am ales să mă adun aici, la Pitești.” Spune că teatrul “Alexandru Davila” este unul recunoscut, iar în ultimii ani regizori importanți i-au trecut pragul, printre care și Silviu Purcărete. „Faptul că acești regizori au venit e o confirmare că teatrul există și că e bun.”

„Fără bani, arta nu se face”

Gabriel Gheorghe este mulțumit de publicul care vine la teatru și crede că acesta se formează pe măsură ce teatrul devine mai bun. Actorul se așteaptă ca în viitor să vină oameni și din alte orașe, dacă teatrul va avea sprijinul autorităților ca până acum, pentru că „fără bani, artă nu se face”. Gabriel Gheorghe este de părere că se poate trăi din meseria de scenarist, dar și din cea de actor, atât timp cât ai activitate. A face artă gratuit este o concepție periculoasă pentru el și mărturisește că a fost nevoit, o lungă perioadă de timp, să aibă și un alt job pentru a putea face teatru, dar nu a renunțat niciodată la pasiunea sa. „Sigur, te superi ca pe o iubită, nu faci o perioadă, dar tot acolo te întorci. Știi că asta e în tine, e genetic, nu poți face altceva. Poți face, o perioadă mai lungă sau mai scurtă, o meserie diferită, dar gândul tău va fi acolo în fiecare secundă, de asta am spus că sunt actor, nu scenarist.”