În cele ce urmează vă vom prezenta alte două personalități importante ale localității argeșene Mușătești. Este vorba despre dirijorul, învățătorul și revizorul școlar Gheorghe (Ghica) I. Popescu și despre pașoptistul, medicul și proprietarul funciar Adolf Grunau.

Dirijorul Ghica Popescu, vărul primar al lui Constantin Dobrescu-Argeș

Gheorghe (Ghica) I. Popescu (1880-1949) a fost dirijor, învățător și revizor școlar. Ghica Popescu se naște la Mușătești, la data de 18 iunie 1880, fiind fiul lui Ion T. Popescu, primar al comunei Mușăteşti, și nepotul lui Toma Popescu, revoluționar pașoptist și frate al preotului Constantin Popescu (Popa Dincă). Ghica Popescu este vărul primar al lui Constantin Dobrescu-Argeș, mama acestuia, Maria Popescu (căsătorită cu preotul Ion Dobrescu), fiind sora lui Ion T. Popescu.

Ghica Popescu urmează clasele elementare în satul natal și apoi cursurile Școlii Normale din București. Va absolvi Conservatorul de Muzică și Declamație din București, Clasa de Cânt Coral (1905-1907). Îl are profesor de armonie și solfegiu pe marele compozitor și dirijor D.G. Kiriac.

Este numit învățător la Mușătești, unde activează în perioada 1906-1914, urmându-i la catedră lui Petre T. Rădulescu, după ce acesta este promovat în Capitală. Le succede, de asemenea, la catedra de dascăl de la Mușătești, lui Popa Dincă, Constantin Dobrescu-Argeș și Alexandru Valescu. În timpul ocupației germane din anii 1916-1918 se refugiază, împreună cu familia, la Iași. După război activează ca învățător și director al Școlii Flămânzești din Curtea de Argeș, actuala Școală Gimnazială “Regina Maria” din cartierul Ivancea. Ulterior, până la pensionarea sa, în anul 1940, este revizor școlar și inspector școlar general. Încă din secolul al XIX-lea, în cadrul Ateneului Central Rural de la Mușătești ființa corul sătesc, prima entitate corală organizată în mediul rural în județul Argeș.

Citește și Organizaţia Judeţeană Argeş „Basarab I” a CMRR a împlinit 30 de ani de la înfiinţare

Meritul lui Ghica Popescu este acela că a organizat și condus muzica corală după principii moderne, înființând în anul 1909, la Mușătești, Societatea Corală “Murmurul Vâlsanului”, transformată apoi, în anul 1910, în Societatea Culturală Corală “Doina Vâlsanului”, ce reunea reprezentanți din toate localitățile de pe Valea Vâlsanului. Ghica Popescu va fi ales director al Societății ce avea ca organ de presă revista lunară ”Viitorul satelor”. În anul 1920, în calitate de director al Școlii Flamânzești din Curtea de Argeș, Ghica Popescu, împreună cu alți intelectuali de pe Valea Argeșului, va fonda Societatea Coral-Culturală “Doina Argeșului”, continuatoarea “Doinei Vâlsanului”.

Corul de la Mușătești, renumit în epocă, este invitat să participe și să susțină concerte la numeroase festivaluri din țară și din străinătate.
Memorabilă este reprezentația din data de 3 ianuarie 1911, de pe scena Ateneului Român. Corul pe 4 voci de la Mușătești, format din învățători și săteni, sub bagheta lui Ghica Popescu, va încânta auditoriul, susținând compoziții celebre semnate de Ciprian Porumbescu, D.G. Kiriac, Ion Vidu, Augustin Bena etc.
Ghica Popescu va conduce, fără întrerupere, activitatea corală de la Mușătești timp de peste 4 decenii, munca sa fiind continuată de preotul Nicolae Onea și profesorul Marian Mecu.
Ghica Popescu se stinge din viață în casa sa de la Mușătești la data de 19 mai 1949.

Pașoptistul și proprietarul funciar Adolf Grunau, medicul curant al multor familii din protipendada bucureșteană

Adolf Grunau (1821-1892) a fost pașoptist, medic și proprietar funciar.
Doctorul Adolf G. Grunau, fiul medicului Georg Andreas Grunau, refugiat din Prusia și stabilit în anul 1812 la Bucureşti, cumpără în anul 1860 o moşie în satul Vâlsănești (care avea în jur de 1500 ha – pădure, fânețe și islaz) de la Polixenia Karais (Rasti). În anul 1873 se stabilește definitiv la moșia sa de la Vâlsănești, unde se stinge din viață în 1892. Este înmormântat, potrivit dorinței sale, în Poiana Nucului, mormântul său fiind loc de pelerinaj pentru săteni timp de un secol.

Citește și Actriţa Irina Petrescu, de la Rădeşti de Argeş, la Hollywood

Doctorul Adolf Grunau își face studiile la Paris (1944-1846) și face parte din grupul studenților români viitori revoluționari de la 1848 (alături de frații Brătianu, C.A. Rosetti etc.), lucru menționat și pe crucea mormântului său din Poiana Nucului: “Luptă la 1848”. În Capitală este medicul curant al multor familii din protipendada bucureșteană. “O autoritate în medicină, om cult, spirit vioi, enciclopedist desăvârșit”, așa cum îl descria Alexandru Valescu, doctorul Grunau deținea la Vâlsănești o bibliotecă impresionantă. Cărțile sale rare, dar și susținerea unor cursuri primare de limba română pentru fiii săi reprezentau motivul vizitelor frecvente ale lui C. Dobrescu-Argeș la reședința sa de la Vâlsănești.

Mai trebuie spus că medicul Adolf Grunau este tatăl lui Paul Grunau (1860-1936), profesor universitar, pionierul silviculturii din România. Paul Adolf Grunau, fiul medicului Adolf G. Grunau, născut la moșia tatălui de la Vâlsănești, în 1860, a fost un reputat profesor universitar de silvicultură. Urmează cursurile liceale la Halle și Academia Silvică la Tharandt, în Germania. Înființează Școala Superioară de Silvicultură de la Brănești (1894), fiind conferențiar, profesor și director al acesteia până în 1907.

În perioada 1907-1933 este referent la Consiliul Tehnic al Pădurilor, fiind, în același timp, profesor și șef de catedră la Școala Politehnică din București (1923-1933). Paul Adolf Grunau este unul dintre pionierii învățământului silvic din România. Publică numeroase lucrări de specialitate: “Prescripțiunea în materie forestieră” (1901), “Necesitatea modificării dispozițiunilor penale ale codului silvic” (1902), “Proiect de cod silvic cu o expunere de motive” (1903), “Istoricul învățământului silvic în România” (1906), “Curs de politică forestieră” (1929). Traduce ediția germană a Manualului Silvic: volumul “Botanica forestieră” este publicat în anul 1911, iar “Zoologia forestieră”, în anul 1912. Între anii 1897-1936 a publicat articole de specialitate în “Revista Pădurilor” și în “Viața Forestieră”. Moare în anul 1936, fiind incinerat la Crematoriul “Cenușa” din Capitală.
Sursa: pagina de Facebook a Primăriei comunei Muşăteşti

Citește și Nicolae Andreescu de la Corbi, preotul executat de comunişti în Penitenciarul Jilava