Web Analytics
scris vineri, 26.05.2023

„De ce să mă tem de Chiriloiu? De chinezi mi-e mai teamă!”

Fostul şef al depozitului de la Fabrica de cherestea Domneşti, dezvăluiri incendiare despre afacerile bănoase ale directorului Direcţiei Silvice Argeş cu chinezii

În numerele anterioare ale Jurnalului de Argeș v-am prezentat o scrisoare a unor foști și actuali salariați de la Direcția Silvică Argeș în care ei vorbeau, printre altele, despre nereguli la Fabrica de cherestea Domnești. Vă prezentăm în continuare un interviu foarte interesant cu fostul șef al depozitului de la Domnești, Neculae Voican, care a lucrat între 2009 și 2016, când și-a dat demisia, în respectiva secție, atât ca șef de depozit, cât și ca șef de producție și care dezvăluie cum a descoperit „ingineriile” mai marilor Direcției Silvice Argeș și cum se transformă în bani cheresteaua pe ruta dintre Domnești-Argeș și China.

„De ce să mă tem de Chiriloiu? De chinezi mi-e mai teamă!”

Să vorbim despre fabrica de cherestea, sau fabrica de bani, nu știu cum să îi spunem, de la Domnești…

– Fabrica de bani, da! A lui Chiriloiu și a lui Gagiu (n.n. – șeful SPL Domnești).

Când v-ați angajat acolo?

– În 2009 am fost angajat. SPL Domnești mai avea o fabrică la Stâlpeni și m-am angajat la Stâlpeni. Atunci era director la Direcția Silvică domnul Davidescu (ing. silvic Gheorghe Davidescu n.n.). Am lucrat vreo două-trei luni acolo, la Stâlpeni și apoi la Domnești s-a făcut un inventar mare și gestionarul a ieșit lipsă. M-a trimis pe mine de la Stâlpeni să preiau gestiunea și să lucrez acolo.

De unde veneați atunci când v-ați angajat la Stâlpeni?

– Eu am lucrat la Automobile Dacia, am fost mulți ani acolo, am făcut parte din lotul de raliuri al Dacia și din lotul național… Mulți ani am lucrat pe Service extern pentru Dacia, am bătut lumea. În 2007 am plecat de la Dacia, pentru că serviciul meu s-a mutat la București și nu am vrut să mă duc aolo, după ce am fost plecat toată viața de acasă. Am renunțat. Am lucrat vreo doi ani la o firmă și apoi m-am mutat la Direcția Silvică.

Cum au fost începuturile la fabrica de la Domnești?

– Acolo am apucat o perioadă la început, vreo doi ani, până în 2012, s-au tot schimbat șefii și la Domnești, și la Direcția Silvică. În 2011 a fost adus Gagiu Gheorghe de domnul Davidescu. Conjunctura este următoarea: Gagiu ăsta a lucrat în Hunedoara, era inginer silvic acolo. A lucrat la o fabrică a fostului director de la IFET Hunedoara, unul Faur (Sabin Faur, n.n.). A murit, săracul, Dumnezeu să îl ierte, că era un om extraordinar. Vă zic că stau câteodată și mă gândesc și mi-e cam teamă să vorbesc prea multe, că el din cauza asta a murit… Vindea cherestea și cred că l-au omorât chinezii. A plecat două săptămâni în vacanță în Antalia și de acolo nu a mai venit viu. A fost și Chiriloiu cu Gagiu, i-a luat chinezul două săptămâni în China în vizită, cred că în 2013 sau în 2014. Este vorba despre chinezul care cumpăra cherestea, pentru că o mare parte din cherestea o cumpărau chinezii.

Citește și Directorul Armand Chiriloiu este „pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”

„Cheresteaua de intern se vindea ca lemn de foc, că nu ai ce face cu ea. Bine, se fac bani buni și din asta, o să vă explic cum…”

Deci nu vă temeți de Chiriloiu… vă temeți de chinezi!

– De ce să mă tem de Chiriloiu? De chinezi mi-e mai teamă! Da, la un moment dat mi-e și mie frică. E un chinez care e tare, Zhang, a preluat fabrica lui Faur de la Hunedoara nu știu de la cine, de la copii, de la nevastă, nu știu. Și el ia toată cheresteaua pentru China. Au firmă în port. Au firmă pe Aleea 25, în port, la Agigea. Acolo, la Domnești, se fac două tipuri de cherestea pentru export. Cherestea clasă A și clasă B. Noi le ziceam „Arabi” și „China”. „Arabii” era o cherestea de o calitate mai slabă și „China”, calitatea I, de cea mai bună caliate, în general 99,9% o cumpărau chinezii, iar cea din clasa B, arabii. Faur a avut fabrica lui la Hunedoara și avea contractele cu China inițial.
Faur este cel care l-a recomandat pe Gagiu, că lucrase la el; adevărul că îi merge mintea, a venit ca șef de fabrică. Atunci când a venit Gagiu, eu eram șef de depozit. Adică eu gestionam toată cheresteaua și tot ce se vindea din fabrică.

Deci, știți ce cantități se aflau în depozite și ce se vindea…

– Nu e vorba de cantitate, vă explic. Este vorba de calitatea bușteanului. Din buștean rezultă rumeguș, deșeuri, cherestea clasa A, cherestea clasa B. După ce se debitează la verde și se separă pe clase, lemnul rămâne la zvântat. Deci, se făcea cherestea verde din fag verde, proaspăt. După care se lăsa o lună, două, trei, la zvântat. După zvântat, se băga la uscat („China” se ducea până la 12% umiditate, „arabii” rămâneau mai pe la 18% umiditate). De acolo mai rezulta și cherestea de intern, care mergea la foc toată, pentru că era cu noduri, cu multe defecte. Rezulta cherestea clasa A, clasa B, apoi cherestea de intern și deșeuri. Cheresteaua de intern se vindea ca lemn de foc, că nu ai ce face cu ea. Bine, se fac bani buni și din asta, o să vă explic cum… mai târziu.
Sunt niște procente în procesul ăsta, pe care nu le mai controlează nimeni. Deci, dintr-un metru cub rezultă 8% rumeguș, 12% deșeuri, cherestea… La sfârșitul fiecărei luni se face un randament. Se procedează așa: luna asta s-au tăiat 1000 mc. Câtă cherestea a ieșit? 44 de metri cubi. Deci e un randament de 40%. Restul se vindea. Deci, randamentul se calculează numai pe cheresteaua de export.

Citește și Despre fabrica de bani (pardon, cherestea) de la Domneşti

Ce s-a întâmplat în continuare?

– Pe urmă mie mi-au luat depozitul, pentru că nu am vrut să cuplez, ce să mai, asta e! Când a venit Chiriloiu în prima vizită, la vreo trei-patru zile după ce a fost instalat director, în fabrică, ne-am adunat toți, a întins degetul spre mine spunând: „Pe tine te dau afară!” Deci, cineva îl informase.

Îl informase că ce?!

– Că eram adus de domnul Davidescu, nu eram cu PSD-ul, pentru că el a venit când a venit PSD-ul la putere. Am înțeles, asta e, mă tot gândeam încotro să o iau. Dar, în schimb, au avut nevoie de mine. Eu mi-am văzut de treabă. Mă ocupam și de gater, este un gater italian, eram în relații cu italienii și îl reparam prin telefon, mă consultam cu ei. Odată costa reparația vreo 50.000 de euro, după factura proformă. Și m-am descurcat. Am vorbit prin telefon cu cei din firmă și m-au consiliat, l-am reparat. În loc să coste 50.000 de euro reparația gaterului, nu a costat nimic. Mă pricepeam la electrică și mecanică, pentru că și la Dacia am fost preparator de mașini de curse. Când mi-a luat gestiunea, m-a trecut în hala de producție. Acolo lucram pe două schimburi. Acolo lucrau numai din ăștia din Domnești care aveau relații. Ba pe pădurar, ba pe șeful de ocol. Mi s-a dat cea mai rea echipă, pe care nu putea să o stăpânească nimeni. Și în două săptămâni, am făcut producție bună cu ei.

Citește și Afacerile Direcţiei Silvice cu firmele de casă ale directorului Armand Chiriloiu

„Chiriloiu i-a zis: fii atent, dacă se află ceva, eu te omor cu mâna mea!”

Cât era producția atunci și cum ați aflat că se fură?

– Deci, se tăia pe schimb cam câte 80 și 100 mc pe zi. De buștean. Tăiam cam 2.500-2.600 metri cubi de buștean pe lună, ambele schimburi. O vreme am avut și gestiunea buștenilor. La fiecare schimb de producție predam o fișă dimineața, a doua zi, la birouri. O lua în primire nevasta lui Gagiu. Acolo scria: cherestea de 32-„China” (este vorba de grosime, în milimetri), 32 „Arabi”, 50-„China”, 50-„Arabi”, intern etc.

Soția domnului Gagiu ce era acolo?

– Nici ea nu știe, o ținea soțul așa, pe acolo. Fișele i le predam ei. Eu, de exemplu, am predat pe schimbul meu 5 mc cherestea de 32 „Arabi”, 6 de „China” etc. Ea lua fișele cu bărbatu-său și le aruncau. Dar mai întâi își notau. Și aici e șmecheria mare, în loc să rezulte un procent de 47-48% cherestea, ieșea 39-40. Diferența se păstra și intra în buzunarele lor la sfârșitul lunii sau când se vindea cheresteaua. Ei doar modificau din pix. La început erau fișele așa cum le predam noi din hală. Până când s-a prins Gagiu că se poate fura… Eu am prins discuția între Gagiu și Chiriloiu care a avut loc la un moment dat. Gagiu îi zicea: stați liniștit că mă ocup eu. La care Chiriloiu i-a zis: fii atent, dacă se află ceva, eu te omor cu mâna mea!

Dacă se află ceva, adică ce?

– Din ce face Gagiu. Dar acolo, doamnă, nu se mișcă nimic fără știrea lui Chiriloiu. La început, știți că era PSD-ul cu PNL-ul la putere și director adjunct la Direcția Silvică era Valerian Jinga. Omul ăsta, deși director adjunct, nu avea voie să intre în fabrică. În fabrică intra doar Chiriloiu sau cineva trimis de el. Altfel nu intra nimeni străin în fabrică, Bine, intrau clienții care veneau după marfă. Din Direcția Silvică nimeni nu avea voie să știe ce se întâmplă.

Citește și Se impune DEMITEREA directorului D.S. Argeş, Armand Chiriloiu

„Fabrica vindea cheresteaua cu un aviz, către o firmă fantomă, iar firma fantomă făcea avizul pentru portul Constanţa. Sediul firmei ăsteia fantomă era acasă la băiatul ăsta care făcea avize”

Și după modificarea cifrelor, din pix, ce rezulta?

– Apărea o diferență de cherestea. Adică la sfârșitul lunii, dacă tăiam, spre exemplu, 1.000 mc de cherestea, ei pe fișă apăreau cu 800. Procentul de la 46-48 % scădea la 39-40%, 41, 42… etc.Gagiu avea o memorie forte bună, știa tot timpul câtă cherestea și ce cherestea e în fabrică. Îl întreba pe cel care a preluat gestiunea de la mine: câtă „China” de 32 ai? Ăla îi spunea: mă duc să văd! Că erau puse pe parcheți și stiam 50 de parcheți ori un metru opt sute sunt atâția, metri de cherestea. Îi zicea: vezi că nu ai 50, ai 52! Nu am văzut așa memorie! Nu avea agendă la telefon când suna cineva știa cine după numărul de telefon.

Totuși, cum v-ați prins?

– Eu eram în același birou cu cel care a preluat gestiunea de la mine. Cu el mă înțelegeam foarte bine. La un moment dat, după vreo lună de zile, eu dulapul în care îmi țineam hârtiile, fișele, avize, tot ce făcusem eu, îl țineam deschis, că nu aveam niciun fel de secret. Și alături avea colegul meu. După vreo lună de zile, ăsta a început să își încuie dulapul, a luat și lacăt. Mi-am zis că e ceva în neregulă dacă îl încuia. Azi așa, mâine așa. Într-o seară a plecat mai devreme că a avut o treabă și a uitat să își încuie dulapul. Eu când am venit la schimbul doi și am intrat în birou am văzut dulapul lui deschis. Hopa! Pe la 5.00-6.00, m-am dus la dulap și am găsit acolo două avize. Ale fabricii și ale firmei fantomă care vindea cheresteaua. Deci, fabrica vindea cheresteaua cu un aviz, către o firmă fantomă, iar firma fantomă făcea avizul pentru portul Constanța. Sediul firmei ăsteia fantomă era acasă la băiatul ăsta care făcea avize. Și el făcea și avizul pentru fabrică, și pentru firmă.

Și cum se chema firma asta?

– Damias SRL. A fost întâi cu sediul acasă la băiatul ăsta care făcea avizele la Domnești, chiar aproape de fabrică. Deci, inițial așa a fost înființată firma, cu sediul acasă la băiatul ăsta. Nu știu să vă spun a cui era firma, dar știu că era sediul la el. Când pleca tirul, se oprea în fața porții lui și de acolo băga pe GPS. Sumalul. Înțelegeți? Normal, când pleci cu transportul trebuie să bagi pe GPS. Deci, avizul era făcut de la fabrică, către Damias SRL acasă, în fața porții, de acolo băga al doilea aviz pe care îl completa tot băiatul ăsta în fabrică. Cam știam ce s-a dat în zilele alea. Știam că se dăduseră două tiruri pentru China și unul de „arabi”, în acte era invers. Unul de China și două de „arabi”.
Va urma

Citește și Dezvăluiri incendiare din Raportul Corpului de Control al Ministerului Apelor şi Pădurilor la Direcţia Silvică Argeş / Inspectorii de la minister cer ANI să verifice averea directorului Armand Chiriloiu

Distribuie!

0 Comentarii

Înaintează un Comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Articole asemănătoare

Ultimele articole

Omul săptămânii

Opinie

Săgeţile statului subteran SORIN ROŞCA STĂNESC

Săgeţile statului subteran

SORIN ROŞCA STĂNESCUPolitică / 12 iulie Sunt produse dovezi peste dovezi, din care reiese că oamenii de bază ai statului subteran au şantajat oameni...

Din ediția tipărită