Alte dezvăluiri incendiare despre fabrica de cherestea de la Domneşti, făcute de Neculae Voican, fostul şef de depozit (2)
Vă prezentăm partea a doua a interviului cu fostul șef al depozitului de la Fabrica de cherestea Domnești, Neculae Voican. Acesta a lucrat acolo din 2009 și până în 2016, când și-a dat demisia, atât ca șef de depozit, cât și ca șef de producție. Neculae Voican dezvăluie cum a descoperit „ingineriile” mai marilor Direcției Silvice Argeș și cum se transformă în bani cheresteaua pe ruta dintre Domnești-Argeș și China. De asemenea, el explică și cum a evoluat din punct de vedere material, după ce a devenit șeful SPL Domnești, inginerul silvic Gheorghe Gagiu, una dintre mâinile drepte ale directorului Direcției Silvice Argeeș, Armand Chiriloiu.
Vă reamintim că, în prima parte a interviului, Neculae Voican a relatat despre cum unul dintre principalii clienții ai fabricii Domnești își avea sediul firmei acasă la un angajat al fabricii, exact cel care făcea avizele și pentru furnizor, și pentru cumpărător. Voican a mai dezvăluit și cum camioanele care aveau ca destinație China erau introduse pe GPS, nu la plecare, respectiv la sediul fabricii, ci două străzi mai încolo, unde ființa, în acte, SC Damias SRL. Poate fi o explicație la ceea ce au descoperit inspectorii Corpului de Control al Ministerului Mediului în 2020. Și anume: „SC Damias AS SRL a expediat, în intervalul 01.01.2018-30.04.2020, un volum de 11.644,63 metri cubi cherestea tivită, specia fag, din gestiunea SC Damias AS Domnești. Conform situațiilor centralizatoare, în intervalul respectiv, SPL Domnești a expediat către SC Damias AS SRL un volum de 14.693,41 mc de cherestea tivită, specia fag. În acest context, în aplicația Sumal Central nu se regăsește un volum de 3.048,78 mc cherestea tivită, specia fag…”
„Ei își trăgeau cam vreo 3.000-4.000 de dolari la fiecare tir”
Să revenim la firma vizavi de care aveți suspiciuni.
- Da, e vorba de Damias SRL. Acum i-au schimbat sediul. A fost mai întâi cu sediul acasă la băiatul ăsta care făcea avizele la Domnești, chiar aproape de fabrică. Inițial așa a fost înființată firma, cu sediul acasă la băiatul ăsta. Nu știu să vă spun a cui era firma, dar știu că era cu sediul la el. Când pleca tirul, se oprea în fața porții lui și de acolo băga pe GPS. Sumalul. Înțelegeți? Normal, când pleci cu transportul, trebuie să bagi pe GPS. Deci avizul era făcut de la fabrică, către Damias SRL acasă, în fața porții, de acolo băga al doilea aviz pe care îl completa tot băiatul ăsta în fabrică. Cam știam ce s-a dat în zilele alea. Știam că se dăduseră două tir-uri pentru China și unul de arabi, iar în acte era invers. Unul de China și două de arabi.
Ce anume transportau aceste tiruri?
- Cherestea. Cheresteaua este de trei feluri: TASS, TAS și Tal. TASS este de la 40 până la un metru TAS-ul de la un metru la un metru și nouăzeci și TAL-ul de la doi metri până la trei-patru metri.
Citește și „De ce să mă tem de Chiriloiu? De chinezi mi-e mai teamă!”
De la ce vin aceste abrevieri?
- Astea-s lungimile scândurii. Scândura, după ce se usca, intra la sortare și dacă mai apărea un nod, îl tăiau și făceau și bucăți mici… Se punea pe parchete, pe dimensiuni și pe grosimi. Și se livra. Fiecare pachet avea scris TASS, TAS sau TAL, și pe aviz trebuia scris la fel, cu volume și lungimi. Am stat atunci să văd unde e măgăria. În avize era invers. „China” era 420 dolari mc și „Arabi” era 290-300 dolari. Deci, o sută și ceva de dolari diferență, cam așa venea la metru cub. Într-un tir intrau 20-29 mc. Ei își trăgeau cam vreo 3.000-4.000 de dolari la fiecare tir. Și se vindeau cam 50-60 de tiruri pe lună.
Wow! Sumele sunt fabuloase!
- Da! Pe urmă, în afară că schimbau calitatea la destinații, iar… un polițist care controlează pe drum verifică parcheții, poate verifica volumele, le găsește, însă nu știe că unul este de 290 de dolari și unul de 420 de dolari. Mai mult, își vând ei între ei, Direcția Silvică vinde către fabrică, adică tot Direcția Silvică, la preț preferențial, în timp ce pe piață e la 500 de lei mc. Iar ei îl vînd între ei cu 200 lei mc și la ei merge și calitatea cea mai bună, iar randamentul trece și de 50% mai nou. Chiriloiu le-a zis să nu dea decât calitate superioară, dar o vinde trecând-o la calitate inferioară. Nu știe nimeni. De aceea apar ăia 3.000 mc diferență descoperiți de Corpul de Control. Dar nu au mers nici ei mai în profunzime… (cei de la Corpul de Control, n.n)
Vorbiți despre SC Damias…
- Da. Nu știu cum s-a întâmplat, dar ei au aflat că ei știu tot ceea ce fac. Și au schimbat sediul firmei pe altă stradă, prin Domnești, unde era o grădină. Era o stradă îngustă. Ce se mai chinuiau săracii șoferi până băgau tirurile pe strada aia! Tot așa, pleca de la fabrică cu un aviz, până pe strada aia în Domnești și de acolo cu celălalt aviz. Avize întocmite de același om, vă repet! Pe vremea aia era un ordin, cei care lucrau la Direcția Silvică nu aveau voie să aibă firme concurente cu Romsilva, se pedepsea cu desfacerea contractului de muncă, dar cine să aplice legea?! Ei spun că cei 3.000 mc se regăsesc în depozit. Dacă cineva chiar vrea să vadă care este adevărul, ia avizele pe 2015, 2016, 2017 ale fabricii și ale SC Damias și vede că avizul nr. 243 e făcut către Damias în 24.05 și în 24.05, o oră mai târziu, Damias a făcut avize către Constanța. La mine figurează clasa I, la ăia figurează clasa a II-a. Dacă cineva vrea să controleze, va vedea!
Citește și Afacerile Direcţiei Silvice cu firmele de casă ale directorului Armand Chiriloiu
„Eu am explicat în hârtiile făcute către Romsilva toate astea Numai că ăștia au fost pe mână cu ei…”
Știu că ați făcut o sesizare și către Romsilva…
- Da, către directorul general al Romsilva. Eu am explicat în hârtiile făcute către Romsilva toate astea. Numai că ăștia au fost pe mână cu ei… După vreo două săptămâni m-a chemat Chriloiu la Direcția Silvică. El era pe o parte a mesei, cu directoarea financiară Vâlcoci și cu directorul adjunct. Era tot Podea adjunct, ca și acum. Erau pe o parte a mesei și eu pe o parte. Când am văzut hârtia, m-am blocat. Era hârtia originală, scrisă de mână, pe care o trimisesem la București. M-a întrebat ce știu, eu le spuneam ce scrisesem acolo, franc în față. Eram încă angajat acolo. Le-am zis tot ce se întâmpla. Am mai avut de stat la fabrică o zi sau două…
Altceva, ce mai știți?
- Mai este și în ziua de astăzi o firmă din Rm. Vâlcea care face mobilier, în mare parte scaune, din lemn de fag uscat. Se cheamă Cegim SRL. Ridică și astăzi cherestea din fabrică. La ăștia, în aviz, când pleca din fabrică pleca cu „deșeuri”, cu cherestea de foc, și, de fapt, el lua numai clasa A, de China, care era 420 de dolari mc. Pleca cam cu 4 mc, că venea cu un camion mai mic, de fiecare dată. Normal, era vreo 1.700 de dolari. Pe avize apărea 500-600 de dolari. La un moment dat, îl strigau oamenii din fabrică pe reprezentantul firmei: ce, mă, iar ai venit să iei „deșeuri”? Îl luau la mișto.
Deci, se jonglează cu calitatea…
- Diferența mare apare la calitate, dar mai este și diferența care apare din declarația de producție. Din producție, cum v-am explicat, iese randament 49% și ei declară 40. În loc să iasă 1.000 de metri, ies 800 de metri. 200 de metri sunt ai lor. Sunt două căi prin care se poate fura: la calitate și la randament. Plus că bani mulți se fac pe deșeuri, sunt procente stabilite. Chiriloiu a spus: vreau să văd la fiecare buștean care intră randamentul! A urmărit randamentul o lună de zile. El și-a făcut imediat o idee cât iese. Cât e randamentul mediu într-o lună de zile. Într-un moment în care buștenii veneau și mai buni, și mai răi. Acum, din câte am înțeles din fabrică, vine numai buștean de calitate.
Citește și Directorul Armand Chiriloiu este „pentru unii mumă, pentru alţii ciumă”
„Marea majoritate au fost salariaţii de la Domneşti care au lucrat la casa lui Gagiu, asta ştiu şi eu! I-am dus şi eu acolo”
În scrisoarea pe care foști și actuali salariați ai Direcției Silvice Argeș au dat-o publicității, aceștia spuneau că domnul Gagiu, șeful fabricii de la Domnești, a prosperat foarte mult și vorbeau și despre casa pe care și-a ridicat-o în zonă. …
- Stați să vă spun! Domnul Gagiu, când a venit acolo, la fabrica de la Domnești, a venit de la Direcția Silvică. Vreun an de zile l-am ținut eu și celălalt gestionar pe țigări. Că tot zicea: „Băi, ia-mi și mie un pachet! N-avea bani de țigări, doamnă! Așa a venit în fabrică. Stătea într-un apartament pe Câmpineanu, în Pitești, cu copiii. Dacă vă spun că îi aduceau băieții (salariații, n.red ), că aveau fiecare acasă, ba un cașcaval, ba un miel… Și acum, doamnă, le-a luat apartamente băieților, mașini la amândoi, dar nu Logan, BMW, și și-a făcut o vilă mare, imensă, la Coșești (vezi foto). Și v-am zis, când a venit în fabrică, nu avea bani de țigări.
Casă pe care a făcut-o cu salariați de la fabrică, spun oamenii în scrisoare…
- Marea majoritate care i-au lucrat la casă au fost salariații de la Domnești, asta știu și eu! I-am dus și eu acolo, pentru că a început casa pe vremea când încă eram eu în fabrică. E o vilă. E pitită bine, nu e la drum, să se vadă. Părerea mea e că oamenii ăia știu ce au scris. Toți pădurarii și-au făcut case. Toți trebuie să facă bani pentru șeful de ocol, iar șeful de ocol să îi dea lui Chiriloiu. Că toți cotizează. Așa merge. Și se dau numai bani. Părerea mea, poate estimez greșit, poate că așa am eu impresia, în orice caz, cu ocoalele silvice și fabrica de la Domnești, Chiriloiu e de minim cinci miliarde pe lună, bani vechi, cred. Bănuiesc că, din fabrică, Chiriloiu trage cel puțin trei miliarde lunar, bani vechi. Cât este? 300.000 de lei. Numai din fabrică, partea lui! Dar de când am plecat eu, oamenilor nu li s-a mai pus nimic la salariu. Eu mă certam cu Gagiu, dă-le, domnule, și lor, că nu dai de la tine! Ei acum, după șapte ani de zile, câștigă mai puțin decât câștigau când eram eu. Totul se face ca să intre în buzunarele lor. Gagiu și Chiriloiu câștigă sume uriașe. Și Radu Olteanu. Ăsta știe multe, e adjunctul, controlează tot, toate produsele, substanțe chimice, scule, unelte, motorină, tot ce trebuie să intre în fabrică, el cumpără. Spre exemplu, pânzele de gater. E o firmă care le aduce. Îi cunoșteam pe băieții ăștia care aduceau, iar când am văzut factura la pânze și la restul, era peste dublu. Era la înțelegere cu firma. Cumpără orice, cu banii fabricii. Îi cumpăra și lui Gagiu pentru casă. Ce să îmi facă Chiriloiu, decât să îi pună pe chinezi pe mine…? Pentru tot ceea ce am făcut, eu mi-am asumat răspunderea! Și am făcut lucruri bune în viața mea!
Citește și Despre fabrica de bani (pardon, cherestea) de la Domneşti
0 Comentarii